ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1009/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 761 din 3 septembrie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.M., în contradictoriu cu Baroul București și U.A.R.; a anulat deciziile nr. 1263/2001 și nr. 8764/2002 și a obligat pârâții să emită decizie de primirea reclamantei în profesia de avocat, cu scutire de examen. În considerentele sentinței sunt redate cronologic actele administrative, respectiv avizul favorabil al Baroului București, decizia nr. 1263/2001, prin care Comisia Permanentă a U.A.R. a respins cererea reclamantei, motivând că, potrivit art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, trebuia formulată cu cel puțin 5 ani anterior îndeplinirii vârstei de pensionare, precum și decizia nr. 8764/2002, prin care s-a respins contestația reclamantei.

Apoi, s-a conchis că reclamanta a formulat cerere de primire în avocatură la 29 martie 2001, iar Statutul profesiei de avocat a fost publicat în Monitorul Oficial la 31 mai 2001 și deci, nu este aplicabil în cauză; că reclamanta îndeplinește toate condițiile cerute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru a fi primită în avocatură, cu scutire de examen. Împotriva sentinței a declarat recurs U.A.R., pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că aceasta nu este motivată, în raport cu cerințele art. 16 pct. b din Legea nr. 51/1995, în sensul că primirea în avocatură se face, de principiu, prin examen. Recursul este fondat, pentru următoarele motive: Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept, în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Fără arătarea motivelor și a probelor, instanța pronunță o soluție netemeinică, care, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. , este supusă casării, întrucât asupra acesteia nu se poate realiza controlul judiciar. Contrar acestor dispozițiuni, instanța de fond a reținut că reclamanta îndeplinește cerințele dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995, dar fără să arate motivele pentru care a apreciat că primirea ei în profesia de avocat se impune, cu scutirea de examen.

În acest sens, este de observat că din hotărâre nici nu rezultă ce activitate a desfășurat reclamanta, anterior cererii de primire în avocatură, astfel că nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Față de cele expuse, recursul apare fondat, urmând să fie admis și casată sentința, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, cu respectarea dispozițiunilor legale, referitoare la motivarea hotărârilor judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de U.A.R., împotriva sentinței civile nr. 761 din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.