ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1009/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 761 din 3 septembrie 2002, a

admis acțiunea formulată de reclamanta T.M., în contradictoriu cu Baroul

București și U.A.R.; a anulat deciziile nr. 1263/2001 și nr. 8764/2002 și a

obligat pârâții să emită decizie de primirea reclamantei în profesia de avocat,

cu scutire de examen.

În considerentele sentinței sunt

redate cronologic actele administrative, respectiv avizul favorabil al Baroului

București, decizia nr. 1263/2001, prin care Comisia Permanentă a U.A.R. a

respins cererea reclamantei, motivând că, potrivit art. 28 pct. 9 din Statutul

profesiei de avocat, trebuia formulată cu cel puțin 5 ani anterior îndeplinirii

vârstei de pensionare, precum și decizia nr. 8764/2002, prin care s-a respins

contestația reclamantei.

Apoi, s-a conchis că reclamanta a

formulat cerere de primire în avocatură la 29 martie 2001, iar Statutul

profesiei de avocat a fost publicat în Monitorul Oficial la 31 mai 2001 și

deci, nu este aplicabil în cauză; că reclamanta îndeplinește toate condițiile

cerute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru a fi primită

în avocatură, cu scutire de examen.

Împotriva sentinței a declarat

recurs U.A.R., pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că aceasta

nu este motivată, în raport cu cerințele art. 16 pct. b din Legea nr. 51/1995,

în sensul că primirea în avocatură se face, de principiu, prin examen.

Recursul este fondat, pentru

următoarele motive:

Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor,

judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și

de drept, în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile părților.

Fără arătarea motivelor și a

probelor, instanța pronunță o soluție netemeinică, care, potrivit art. 304 pct.

7 C. proc. civ. , este supusă casării, întrucât asupra acesteia nu se poate

realiza controlul judiciar.

Contrar acestor dispozițiuni,

instanța de fond a reținut că reclamanta îndeplinește cerințele dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 51/1995, dar fără să arate motivele pentru care a

apreciat că primirea ei în profesia de avocat se impune, cu scutirea de examen.

În acest sens, este de observat că

din hotărâre nici nu rezultă ce activitate a desfășurat reclamanta, anterior

cererii de primire în avocatură, astfel că nu cuprinde motivele pe care se

sprijină.

Față de cele expuse, recursul apare

fondat, urmând să fie admis și casată sentința, cu trimiterea cauzei pentru

rejudecare, cu respectarea dispozițiunilor legale, referitoare la motivarea

hotărârilor judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de U.A.R.,

împotriva sentinței civile nr. 761 din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 martie 2003.