ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1515/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

această instanță sub nr. 2964/19 iulie 2002 reclamanta O.L. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtele U.A.R. și Baroul de avocați Iași, anularea deciziei

Consiliului U.A.R. nr. 8837 din 14 iunie 2002, a deciziei Comisiei Permanente a

U.A.R. nr. 1318/22 martie 2002, a hotărârilor Consiliului Baroului Iași

adoptate cu privire la cererea sa de primire în profesia de avocat ș,i pe cale

de consecință recunoașterea și realizarea dreptului său de a fi primită în

profesia de avocat, cu scutire de examen, în Baroul Iași.

Reclamanta a arătat că în luna

ianuarie 2001 s-a adresat Baroului Iași cu cerere de primire în profesia de

avocat cu scutire de examen, cu documentația necesară făcând dovada

îndeplinirii condițiilor realizării acestui drept, conform articolului 16 alin.

(2) lit. b) și respectiv art. 11 din Legea nr. 51/1995, însă cererea i-a fost

respinsă prin decizia nr. 1318/2002 a Comisiei Permanente a U.A.R., soluție

menținută și urmare contestației adresată Consiliului Uniunii, prin decizia nr.

8837/2002 bazată pe avizul nefavorabil dat de Baroul Iași și fără a face alte

investigații prevăzute de lege. S-au ignorat în acest mod actele doveditoare

privind studiile, vechimea în profesia de consilier juridic, activitatea

didactică și profesională, documentație suficientă pentru admiterea cererii

sale.

Consideră reclamanta că în mod

eronat pârâtele au considerat că admiterea în profesia de avocat cu scutire de

examen ar avea loc pe criterii exclusiv consensuale, în sensul normelor de

drept civil, ceea ce ar presupune acceptul expres și neapărat al acestor două

foruri de conducere, ceea ce conduce însă la un arbitrariu nepermis privind

agrearea sau nu a candidaților ce îndeplinesc aceleași condiții prevăzute de

Legea nr. 51/1995.

Astfel, în cauză, avizul nefavorabil

al Baroului Iași a fost determinant pentru cele două foruri diriguitoare ale

U.A.R., care nu au procedat la analiza pertinentă a cererii sale și nu au

sesizat că în dosarul întocmit de barou nu se afla raportul prevăzut de

articolul 29 din Statut și articolul 11 lit. c) din Legea nr. 51/1995, ce avea

menirea efectuării unor investigații privind moralitatea și demnitatea

solicitantului și de a trage concluzii și respectiv a face propuneri sub forma

avizului. Mai mult, conducerea Baroului Iași a stabilit de la sine putere un

criteriu sui - generis de promovabilitate, sub forma unui chestionar, cu pragul

minim de 87% răspunsuri corecte dintr-un total de 40 întrebări, deși pragul de

promovabilitate în cazul unui examen ar fi fost de 70%, corespunzător notei 7,

adăugând în acest mod la lege.

Reclamanta a mai arătat că

întrunește toate condițiile de primire în profesia de avocat cu scutire de

examen - vechime de peste 25 ani în profesia de consilier juridic la unități

economice mari, cursuri postuniversitare, activitate didactică în specialitate

și ca atare solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Curtea de Apel Iași, prin sentința

civilă nr. 98/CA din 30 septembrie 2002 a admis acțiunea reclamantei, a anulat

decizia nr. 1318/2002 emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. și decizia nr.

8837/2002 a Consiliului U.A.R., a recunoscut reclamantei dreptul de a fi

primită în profesia de avocat cu scutire de examen și a obligat pârâta U.A.R.

să emită decizia de primire în profesia de avocat a reclamantei și pe pârâtul

Baroul de avocați Iași să o înscrie în tabloul de avocați definitivi.

Pentru a se pronunța în acest sens

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada depunerii

întregii documentații prevăzută de statut pentru primirea în profesia de avocat

cu scutire de examen, pârâtul Baroul Iași fiind cel care nu a probat existența

unui raport nefavorabil din partea raportorului, care ar fi trebuit să verifice

acest dosar, iar la verificarea cunoștințelor privind organizarea și

exercitarea profesiei de avocat reclamanta a obținut un procent de 70%, deci de

natură a-i asigura promovabilitatea, atât timp cât statutul nu prevede expres

modul de apreciere al acestor cunoștințe, așa încât procentul de 77,5% invocat

prin avizul negativ din 14 februarie 2002 de pârâtul Baroul Iași apare ca fiind

stabilit în mod arbitrar.

S-a mai reținut că deși formularea

textului art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, evocă doar posibilitatea și

nu obligația pentru pârâta U.A.R. de a aproba primirea reclamantei în profesia

de avocat cu scutire de examen, totuși, în cauză pârâtele nu au fost în măsură

a justifica refuzul acordării acestei posibilități, decât pe neîntrunirea unui

procentaj la verificarea cunoștințelor stabilit în mod arbitrar (la nivelul de

77,5%), în raport cu faptul că recunosc că reclamanta a întrunit condițiile de

promovabilitate general valabile (respectiv peste 50%), precum și toate

celelalte imperative ale legii incidente în cauză.

Instanța de fond a apreciat că atât

timp cât primirea în profesia de avocat nu implică existența unui contract (în

cadrul căruia angajatorul și-ar fi putut verifica opțiunea și pe criterii de

oportunitate), ci doar emiterea unui act administrativ, rezultă că această

posibilitate nu poate fi îngrădită pe criterii străine de dispozițiile legale

ce guvernează activitatea din avocatură în prezent.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs pârâții U.A.R. și Baroul Iași, cererea de recurs fiind semnată

inițial doar de decanul Baroului Iași, iar ulterior și de reprezentantul

U.A.R., în condițiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ.

Printr-un prin motiv de recurs este

criticată sentința atacată pentru nelegalitate (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.),

susținându-se că greșit a fost obligată U.A.R., prin Consiliu să emită decizia

de primire în profesia de avocat a reclamantei, cu scutire de examen, iar nu

Comisia Permanentă a U.A.R., aceasta din urmă fiind singura autoritate care,

potrivit art. 65 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 51/1995, acordă scutire de

examen.

Al doilea motiv de recurs se referă

la nelegalitatea sentinței atacate, dar sub aspectul obligării Baroului Iași de

a înscrie reclamanta pe tabloul avocaților definitivi, deoarece prin

pronunțarea ei s-au încălcat atât principiul disponibilității, cât și dispozițiile

imperative din Legea nr. 51/1995 (art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.).

Printr-un ultim motiv de recurs s-a

invocat nelegalitatea sentinței atacate ca fiind dată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 32 din Statutul profesiei de avocat referitoare la

verificarea cunoștințelor reclamantei cu privire la organizarea și exercitarea

profesiei de avocat (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Examinând sentința atacată în raport

cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare.

Într-adevăr, potrivit prevederilor

art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, republicată, la cerere, poate fi primit în

profesie, cu scutire de examen, între alții, cel care anterior a îndeplinit

funcția de consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

Instanța de fond a reținut în mod

corect că intimata-reclamantă a deținut funcțiile de jurisconsult și consilier

juridic o perioadă mai mare de 10 ani, îndeplinind astfel condiția de mai sus.

De asemenea, Curtea de apel a

reținut în mod just că intimata reclamantă a participat la testul grilă,

organizat de Consiliul Baroului Iași în conformitate cu prevederile art. 32 din

Statutul profesiei de avocat, pentru verificarea cunoștințelor referitoare la

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, unde a fost notată cu 70% răspunsuri

corecte.

Dar, instanța de fond a nesocotit

faptul că Consiliul Baroului Iași stabilise, ca o condiție de promovabilitate,

obținerea unui procent de cel puțin 77,5% răspunsuri corecte la testul grilă

organizat pentru verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, condiție acceptată de intimata-reclamantă care

a participat la acest test.

Aprecierea făcută de către Curtea de

apel, cum că, din moment ce intimata reclamantă a dat răspunsuri corecte în

procent de 70%, rezultatul testului grilă ar asigura acesteia promovabilitatea,

este greșită și lipsită de temei legal, instanța neputându-se substitui

Consiliului Baroului Iași, neputând legal să modifice regulile după care s-a

desfășurat verificarea respectivă, după cum nu poate modifica nici notarea și

nici nu poate reaprecia valoarea rezultatului obținut de participanți.

Dar, instanța de fond era datoare și

putea să verifice respectarea prevederilor legale și statutare în ceea ce

privește desfășurarea verificării respective, cu atât mai mult cu cât

intimata-reclamantă a susținut în mod constant că chestionarul cuprindea

întrebări în afara tematicii prevăzute de art. 32 din Statut.

Astfel, intimata-reclamantă a

susținut că chestionarul nu s-a limitat la verificarea cunoștințelor

referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat așa cum prevăd

dispozițiile art. 32 din Statutul profesiei de avocat, ci a avut incluse

întrebări din procedura civilă și din procedura penală, ceea ce a modificat

natura interviului, transformându-l în fapt, într-un examen.

În raport cu actele administrative

producătoare de efecte juridice: decizia nr. 1318 din 22 martie 2002 a Comisiei

Permanente, prin care s-a respins cererea de acordare a scutirii de examen și

decizia nr. 8837 din 14 iunie 2002 a Consiliului U.A.R., prin care a fost

respinsă contestația, organizarea și desfășurarea verificării cunoștințelor

referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat reprezintă o

operațiune administrativă pregătitoare emiterii avizului Consiliului Baroului

de avocați.

Or, în conformitate cu prevederile

art. 11 fraza a II-a din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ,

instanța, soluționând acțiunea referitoare la actul administrativ, este

competentă să se pronunțe și asupra legalității actelor sau operațiunilor

administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

Omisiunea de a verifica respectarea

art. 32 din Statut, pentru considerentele prezentate mai sus, va atrage casarea

hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare în raport cu dezlegările date.

Având în vedere această soluție,

analizarea celorlalte motive de recurs este de prisos, urmând ca acestea să fie

cercetate ca apărări de fond cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de U.A.R.

și de Baroul Iași împotriva sentinței nr. 98/CA din 30 septembrie 2002 a Curții

de Apel Iași.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședința publică, astăzi

10 aprilie 2003.