ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 676/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 19 iunie 2002, reclamanta O.L. a solicitat anularea deciziei Uniunii Avocaților din România nr. 8837/2002, a deciziei Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților din România nr. 1318/2002, a hotărârilor Consiliului Baroului Iași, adoptate cu privire la cererea sa de primire în profesia de avocat și obligarea pârâților de a o primi în profesia de avocat, cu scutire de examen.

În motivarea acțiunii s-a arătat că în mod arbitrar i-a fost respinsă cererea; că Baroul Iași, cu încălcarea normelor legale, a stabili un criteriu sui-generis de promovabilitate, sub forma unui chestionar cu pragul minim de 87% răspunsuri corecte, dintr-un total de 40 de întrebări; că reclamanta întrunește toate condițiile de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen: vechime peste 25 ani în profesia de consilier juridic, cursuri postuniversitare, activitate didactică în specialitate. Prin sentința civilă nr. 98/2002, a Curții de Apel Iași, acțiunea a fost admisă.

Prin decizia nr. 1515/2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost admis recursul declarat de pârâți și s-a casat sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținându-se că reclamanta întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 51/1995, dar instanța de fond nu a verificat, dacă au fost respectate prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat. Prin sentința nr. 126/2003, a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, pronunțată în fond după casare, acțiunea a fost admisă, reținându-se în esență că nu au fost respectate dispozițiile art. 32 din Statutul profesiei de avocat, întrucât în chestionar s-au inclus întrebări din procedura civilă și din procedura penală, nu numai din legea privind organizarea avocaturii.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen, Uniunea Avocaților din România și Baroul Iași. În motivarea recursului s-a arătat că pentru refuzul primirii în profesia de avocat s-a avut în vedere cunoașterea dispozițiilor legale, de către reclamantă; că baremul impus de 77,5% nu este nelegal; că avizul negativ al baroului nu poate fi cenzurat de instanță; că dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, prevăd doar o posibilitate și nu o obligație din partea Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților din România, de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea reține următoarele: Recursul nu este semnat de reprezentantul legal al recurentei Uniunea Avocaților din România, deși s-a acordat termen în acest sens, conform art. 133 alin. (2) C. proc.

civ. Pe cale de consecință, recursul Uniunii Avocaților din România va fi constatat nul, în temeiul dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ. Recursul formulat de Baroul Iași, va fi respins ca nefondat. Instanța de rejudecare, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere considerentele deciziei de casare, a stabilit că Baroul Iași nu a respectat dispozițiile art. 32 din Statutul profesiei de avocat. Acesta este singurul aspect care poate fi discutat și criticat în recursul de față, întrucât toate celelalte susțineri și apărări au fost rezolvate de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1515/203. Verificând chestionarul la care a fost supusă reclamanta-intimată, Curtea constată că baroul nu s-a limitat la verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 32 din Statutul profesiei de avocat.

În chestionar au fost incluse întrebări care exced Legii nr. 51/1995, ceea ce contravine dispozițiilor art. 32 din Statutul profesiei de avocat, interviul fiind transformat într-un examen, situație care nu are suport legal. Această operațiune prealabilă este nelegală și pe ea s-a întemeiat avizul negativ al baroului, precum și refuzul Uniunii Avocaților din România de a primi pe reclamantă în profesia de avocat, fără examen. Drept urmare, în mod judicios instanța de fond a admis acțiunea. Celelalte motive de recurs nu se analizează, întrucât exced limitelor de casare impuse de decizia nr. 1515/2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să fie analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul, recursul declarat de Uniunea Barourilor din România, împotriva sentinței civile nr. 126/CA din 22 septembrie 2003, a Curții de Apel Iași. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Baroul Iași, împotriva aceleiași sentințe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.