ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 676/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

19 iunie 2002, reclamanta O.L. a solicitat anularea deciziei Uniunii Avocaților

din România nr. 8837/2002, a deciziei Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților

din România nr. 1318/2002, a hotărârilor Consiliului Baroului Iași, adoptate cu

privire la cererea sa de primire în profesia de avocat și obligarea pârâților

de a o primi în profesia de avocat, cu scutire de examen.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

în mod arbitrar i-a fost respinsă cererea; că Baroul Iași, cu încălcarea

normelor legale, a stabili un criteriu sui-generis de promovabilitate, sub

forma unui chestionar cu pragul minim de 87% răspunsuri corecte, dintr-un total

de 40 de întrebări; că reclamanta întrunește toate condițiile de primire în

profesia de avocat, cu scutire de examen: vechime peste 25 ani în profesia de

consilier juridic, cursuri postuniversitare, activitate didactică în

specialitate.

Prin sentința civilă nr. 98/2002, a

Curții de Apel Iași, acțiunea a fost admisă.

Prin decizia nr. 1515/2003, a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost admis recursul

declarat de pârâți și s-a casat sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare,

aceleiași instanțe, reținându-se că reclamanta întrunește condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 51/1995, dar instanța de fond nu a verificat,

dacă au fost respectate prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat.

Prin sentința nr. 126/2003, a Curții

de Apel Iași, secția de contencios administrativ, pronunțată în fond după

casare, acțiunea a fost admisă, reținându-se în esență că nu au fost respectate

dispozițiile art. 32 din Statutul profesiei de avocat, întrucât în chestionar

s-au inclus întrebări din procedura civilă și din procedura penală, nu numai

din legea privind organizarea avocaturii.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs în termen, Uniunea Avocaților din România și Baroul Iași.

În motivarea recursului s-a arătat

că pentru refuzul primirii în profesia de avocat s-a avut în vedere cunoașterea

dispozițiilor legale, de către reclamantă; că baremul impus de 77,5% nu este

nelegal; că avizul negativ al baroului nu poate fi cenzurat de instanță; că

dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, prevăd doar o

posibilitate și nu o obligație din partea Comisiei Permanente a Uniunii

Avocaților din România, de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea reține următoarele:

Recursul nu este semnat de

reprezentantul legal al recurentei Uniunea Avocaților din România, deși s-a

acordat termen în acest sens, conform art. 133 alin. (2) C. proc. civ.

Pe cale de consecință, recursul

Uniunii Avocaților din România va fi constatat nul, în temeiul dispozițiilor art.

133 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul formulat de Baroul Iași, va

fi respins ca nefondat.

Instanța de rejudecare, în

conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere

considerentele deciziei de casare, a stabilit că Baroul Iași nu a respectat

dispozițiile art. 32 din Statutul profesiei de avocat.

Acesta este singurul aspect care

poate fi discutat și criticat în recursul de față, întrucât toate celelalte

susțineri și apărări au fost rezolvate de Curtea Supremă de Justiție, secția de

contencios administrativ, prin decizia nr. 1515/203.

Verificând chestionarul la care a

fost supusă reclamanta-intimată, Curtea constată că baroul nu s-a limitat la

verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei

de avocat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 32 din Statutul profesiei de

avocat.

În chestionar au fost incluse

întrebări care exced Legii nr. 51/1995, ceea ce contravine dispozițiilor art. 32

din Statutul profesiei de avocat, interviul fiind transformat într-un examen,

situație care nu are suport legal.

Această operațiune prealabilă este

nelegală și pe ea s-a întemeiat avizul negativ al baroului, precum și refuzul

Uniunii Avocaților din România de a primi pe reclamantă în profesia de avocat,

fără examen. Drept urmare, în mod judicios instanța de fond a admis acțiunea.

Celelalte motive de recurs nu se

analizează, întrucât exced limitelor de casare impuse de decizia nr. 1515/2003,

a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care

să fie analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul, recursul declarat de

Uniunea Barourilor din România, împotriva sentinței civile nr. 126/CA din 22

septembrie 2003, a Curții de Apel Iași.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Baroul Iași, împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2005.