ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2238/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25

iulie 2002 la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, sub nr.

3123, reclamantul M.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții U.A.R. și

Baroul Iași, anularea deciziilor nr. 8845 din 14 iunie 2002 și nr. 1315 din 22

martie 2002, ca nelegale și primirea în profesia de avocat, cu scutire de

examen.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamant că în luna aprilie 2001 s-a adresat Baroului Iași, cu cerere

de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, pentru care a făcut

dovada îndeplinire condițiilor realizării acestui drept, conform prevederilor

art. 16 alin. (2) lit. b) și respectiv, art. 11 din Legea nr. 51/1995.

S-a mai susținut că cererea i-a fost

respinsă pe un criteriu ce nu-și găsește corespondență în lege, acela al

promovalibilității, mențiune ce presupune susținerea unui examen, că în

realitate a fost instituit un criteriu suplimentar la admiterea consilierilor

juridici în profesia de avocat, acela al verificării cunoștințelor, care a fost

nelegal.

Curtea de Apel Iași, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 100, pronunțată la 30

septembrie 2002, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 1315 din 22 martie 2002

emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. și decizia nr. 8845 din 14 iunie 2002 a

Consiliului U.A.R. și în consecință:

S-a recunoscut reclamantei dreptul

de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen.

A fost obligată pârâta U.A.R. să

emită decizie de primire în profesia de avocat, iar pârâtul Baroul de Avocați

Iași să-l înscrie în tabelul avocaților definitivi.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, privind

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cei care anterior primirii în

profesia de avocat au îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar,

consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani, pot fi primiți în

profesie, cu scutire de examen.

În concret, s-a stabilit că

reclamantul a făcut dovada depunerii documentației prevăzută de statut, iar la

verificarea cunoștințelor s-a constatat că a obținut un procent de 75%, de

natură a-i asigura promovabilitatea atât timp, cât statutul nu prevede în mod

expres modul de apreciere al cunoștințelor.

Procentul de 77,5% invocat prin

avizul negativ din 14 februarie 2000 de pârâta Baroul Iași, a fost apreciat de

instanță ca fiind stabilit în mod arbitrar față de condiția de promovabilitate

general valabilă de peste 50% și care a fost întrunită.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, au declarat recurs

U.A.R. și Baroul Iași, invocând nelegalitatea acesteia.

În motivarea recursului s-a susținut

că au formulat cerere de recuzare, întemeiată pe dispozițiile art. 27 alin. (1)

pct. 7 C. proc. civ. și că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare

judecătorului, este nelegală, urmând să se refacă toate actele și dovezile

administrate la prima instanță.

De asemenea, s-a susținut că

obligarea Consiliului de a emite decizia de primire în profesie a reclamantului,

cu scutire de examen este nelegală, întrucât competența aparține Comisiei

Permanente a U.A.R., iar obligarea Baroului Iași de a-l înscrise pe intimat pe

tabelul avocaților, excede obiectul procesului.

Prin ultima critică, recurentele au

susținut că nelegal instanța de fond a cenzurat modul de aplicare a art. 32 din

Statutul profesiei de avocat.

Recursul este nefondat.

Referitor la prima critică, Curtea

urmează să constate că cererea de recuzare a judecătorului pe motiv că s-a mai

pronunțat într-o cauză asemănătoare, nu constituie o condiție prevăzută de art.

27 pct.7 C. proc. civ., invocat, făcând referire la situația în care

judecătorul și-a expus părerea cu privire la pricina care se judecă, ceea ce nu

a fost cazul în speță.

În legătură cu motivul doi de

recurs, Curtea urmează să constate că față de obiectul acțiunii introductive,

prin care s-a solicitat anularea deciziei Comisiei Permanente și recunoașterea

și realizarea dreptului pretins, în mod corect instanța a obligat U.A.R., prin

consilier, să emită decizie de primire potrivit art. 63 lit. g) din Legea nr.

51/1995, astfel că și această critică este nefondată.

Prin cel de-al treilea motiv de

recurs, recurentele au susținut că intimatul nu a învestit instanța cu o cerere

privind înscrierea în tabelul avocaților, dar în măsura în care s-a solicitat

realizarea dreptului pretins, consecința firească era și acea a înscrierii în

tabloul avocaților, astfel că instanța de fond hotărând în această modalitate,

nu a acordat mai mult decât s-a cerut.

Legat de ultima critică ce vizează

fondul acțiunii, Curtea urmează să constate că în mod întemeiat instanța a

reținut că procentul de 77,5%, invocat în avizul l negativ, apare ca fiind

arbitrat în raport de procentul de 75% obținut de intimat, care-i asigura

promovabilitatea, condiția generală de promovabilitate fiind de 50%.

Cum instanța de fond a analizat

aceste aspecte, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de U.A.R.

și Baroul Iași, împotriva sentinței civile nr. 100/CA din 30 septembrie 2002 a

Curții de Apel Iași, cât și împotriva încheierii de recuzare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 iunie 2003.