ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3587/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 172, pronunțată la data de 11 decembrie 2002 în dosarul nr.

3858/2002, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul N.I. și a anulat decizia

nr. 1241 din 14 decembrie 2001, adoptată de Comisia Permanentă a U.A.R.

Prin aceiași hotărâre, instanța de

fond a obligat U.A.R. să emită o decizie de primire a reclamantului în profesia

de avocat, cu scutire de examen.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul îndeplinește cerințele art.

14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel că decizia nr.

1241 din 14 decembrie 2001, prin care i s-a respins cererea de acordare a

scutirii de examen, pentru a intra în profesia de avocat, este nelegală, motiv

pentru care a și anulat-o.

Împotriva acestei soluții, a

formulat recurs U.A.R., susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o

hotărâre nelegală și netemeinică, obligând această uniune să emită o decizie de

primire a reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen, fără ca

acesta să aibă un drept recunoscut de lege, care să-i fi fost vătămat și fără

ca instanța să se fi pronunțat în vreun fel în legătură cu decizia nr.

8832/2002 a Consiliului U.A.R.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, prin acțiunea

formulată, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 8832 din 14 iunie 2002

a Consiliului U.A.R., precum și anularea deciziei nr. 1241 din 14 decembrie

2001 a Comisiei Permanente a U.A.R., iar instanța de fond s-a pronunțat doar în

privința acesteia din urmă.

Or, prin decizia nr. 8832 din 14 iunie 2002,

Consiliul U.A.R. a soluționat contestația formulată de intimatul-reclamant, în

temeiul art. 52 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, împotriva deciziei

nr. 1241 din 14 decembrie 2001 a Comisiei Permanente a U.A.R., pe care a

considerat-o legală și temeinică, respingând contestația.

Este adevărat că potrivit

prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul

administrativ, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității

actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului

supus judecății, dar instanța de fond era datoare să se pronunțe, în primul

rând, cu privire la decizia nr. 8832 din 14 iunie 2002 a Consiliului U.A.R.

care, potrivit prevederilor art. 63 lit. h) din Legea nr. 51/1995, republicată,

privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, are și competențe

jurisdicționale.

Pe de altă parte, din

considerentele sumare ale hotărârii nu rezultă dacă instanța de fond, în

temeiul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a verificat și legalitatea

celorlalte acte și operațiuni administrative care au stat la baza emiterii

actului administrativ, prin care s-a respins cererea de acordare a scutirii de

examen: avizul negativ al baroului, susținerea interviului prevăzut de art. 32

alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, potrivit căruia Consiliul baroului

trebuie să verifice cunoștințele solicitantului, referitoare la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat.

Având în vedere

considerentele de mai sus, rezultă că motivele de recurs sunt întemeiate,

instanța de fond pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, urmând ca

aceasta să fie casată, iar dosarul trimis aceleiași curți de apel, pentru a

rejudeca și potrivit dezlegărilor date mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de U.A.R.,

împotriva sentinței nr. 172 din 11 decembrie 2002 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza pentru rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 octombrie 2003.