ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1568/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 noiembrie 2002 la

Curtea de Apel Ploiești, U.A.R. a declarat recurs împotriva sentinței 143 a

Curții de Apel Ploiești susținând că hotărârea atacată este nelegală.

S-a susținut că instanța a interpretat greșit

legea, invocându-se și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. coroborate cu

art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Astfel s-a susținut că faptul vechimii în

profesie juridică mai mare de 10 ani nu are caracter suficient pentru primirea

în profesia de avocat fără examen, că U.A.R. poate să verifice capacitatea și

pregătirea solicitantului, indiferent de vechimea în munca juridică și că se

poate determina sufocarea profesiei de avocat de numărul mare al celor ce se îndreaptă

către ea.

Intimatul R.F. a depus o întâmpinare prin care a

susținut că primirea în profesia de avocat în condițiile legii, fără examen

este un drept conferit de lege celor ce se află în situația dată. Mai mult

petentul a precizat cât privește volumul cunoștințelor sale acumulate, în

perioada de peste 10 ani vechime în munca juridică că a fost convocat la interviu

pe 19 septembrie 2001 de Consiliul Baroului Prahova care nu a constatat

deficiențe în cunoștințele sale juridice.

Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiție

reține că prin sentința nr. 143 din 8 octombrie 2002 Curtea de Apel Ploiești a

admis acțiunea formulată de reclamantul R.F. împotriva pârâților U.A.R. și

Baroul de Avocați Prahova și a anulat decizia nr. 1281 din 14 decembrie 2001

emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România, precum și decizia

nr. 8848 din 14 iunie 2002 emisă de Consiliul U.A.R.

A fost obligată U.A.R., prin consiliu să emită

în favoarea reclamantului, decizia de primire în avocatură cu scutire de

examen.

Totodată s-a respins excepția ne efectuării

cercetării prealabile invocate de pârâți ca nefondată.

S-a reținut că potrivit art. 33 din statutul

profesiei de avocat, decizia Consiliului U.A.R. privind primirea în profesia de

avocat se comunică petentului și Baroului respectiv. Reexaminarea cererii

privind primirea în profesie poate fi solicitată o singură dată.

Instanța a precizat că față de aceste dispoziții

legale reclamantul nu era obligat a uza de calea extraordinară a reexaminării

împotriva deciziei Consiliului U.A.R., deoarece textul nu cuprinde o normă

imperativă ci una dispozitivă, acordând reclamantului numai o posibilitate de a

o folosi iar nu o obligație.

Ca atare excepția invocată de pârâtă a fost

respinsă. Cât privește fondul cauzei în sensul corect instanța de fond a

constatat că actul administrativ atacat respectiv decizia nr. 1281 din 14

decembrie 2002 emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. precum și decizia nr. 8848

din 14 iunie 2002 emisă de Consiliul U.A.R. sunt acte abuzive emise prin încălcarea

art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, dreptul de primire în profesia

de avocat cu scutire de examen fiind acordat unor anumite categorii de

profesioniști, printre care și celui care anterior sau la data primirii în

profesia de avocat, a îndeplinit printre altele funcția de consilier juridic

sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

Fiind deci un drept recunoscut de lege,

respingerea cererii petentului pe baza unor criterii ce exced legea este de

natură a-l vătăma pe petent astfel încât hotărârea atacată fiind legală și

temeinică, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de U.A.R. împotriva sentinței

civile nr. 143 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie

2003.