ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 134/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

12.02.2002 reclamantul C.P. a solicitat anularea deciziei nr. 1236/14 decembrie

2001 a Comisiei Permanente a U.A.R., obligarea U.A.R și a Baroului Botoșani să

emită aviz și decizie de primire fără examen în profesia de avocat și cheltuieli

de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamantului, deși îndeplinește cerințele art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 51/199,5 modificată, i s-a refuzat în mod nejustificat primirea fără examen

în profesia de avocat.

Prin sentința civilă nr. 24 din 13

martie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, acțiunea a fost admisă reținându-se că reclamantul îndeplinește

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995, modificată, pentru a fi primit fără examen în profesia de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen U.A.R. prin Baroul Botoșani, recurs care a fost

semnat de reprezentanții baroului de avocați. La termenul de judecată din data

de 21 ianuarie 2003 reprezentantul U.A.R., avocatul O.V., conform

împuternicirii nr. 97181/2002, a semnat cererea de recurs pentru U.A.R.

În motivarea recursului s-a arătat

că acțiunea a fost prematur formulată deoarece nu se pronunțase o decizie a

Consiliului Uniunii, singurul act care poate fi atacat la instanța de

contencios administrativ, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestei

excepții. S-a mai invocat că baroul de avocați nu are calitate procesuală

pasivă deoarece nu emite un act administrativ în sensul Legii nr. 29/1990.

Pe fondul cauzei s-a precizat că

reclamantul a fost invitat de mai multe ori la Consiliul baroului (de 6 ori),

însă nu a prezentat toate înscrisurile solicitate necesare întocmirii dosarului

personal conform art. 28 din Statutul profesiei de avocat.

Verificând cauza în funcție de

motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că primul motiv de recurs este întemeiat

Potrivit dispozițiilor art. 63 și

ale art. 65 din Legea nr. 51/1995, modificată și art. 52 pct. 2 din Statutul

profesiei de avocat , coroborate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 19/1990,

decizia Comisiei Permanente se atacă la Consiliul U.A.R. și numai această

ultimă decizie se contestă la instanța de contencios administrativ.

În cauza de față reclamantul nu a

respectat procedura prealabilă prevăzută de textele legale menționate, el

atacând direct la secția de contencios administrativ a curții de apel numai

decizia nr. 1236/2001 a Comisiei Permanente a U:A.R.

Separat a contestat aceeași decizie

la Consiliul U.A.R., autoritate care a emis decizia nr. 8747/ 23.III.2002.

Acest act administrativ este ulterior pronunțării sentinței civile din prezenta

cauză nr. 24/13.III.2002, astfel încât acțiunea de față promovată este

prematură și se impunea a fi respinsă.

De precizat că decizia nr.

8747/23.III.2002 a Comisiei Permanente a U.A.R. a fost contestată în acțiunea

care formează obiectul unui alt dosar – nr. 25.02/2002 al Curții de Apel

Suceava.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi admis, sentința se va casa și acțiunea va fi respinsă ca

prematur formulată.

Având în vedere soluția adoptată de

Curte, prin prezenta decizie, celelalte motive de casare nu se mai analizează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de U.A.R.

și Baroul Botoșani împotriva sentinței civile nr. 24 din 13 martie 2002 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond

respinge acțiunea formulată de reclamantul C.P.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2003.