ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1762/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 67/2003 a

Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, a fost admisă

acțiunea reclamantului C.P., în contradictoriu cu Consiliul Uniunii Avocaților

din România – București și Baroul Botoșani și pe cale de consecință, s-a dispus

anularea deciziei nr. 1236/2001, prin care Comisia Permanentă a Uniunii

Avocaților din România a respins cererea petentului, de primire în Baroul

Botoșani, cu scutire de examen, precum și anularea deciziei nr. 8747/2002, prin

care Consiliul aceleiași uniuni, a respins contestația formulată împotriva

deciziei nr. 1236.

Prin aceeași hotărâre, Uniunea

Avocaților din România a fost obligată să-l primească în profesia de avocat, pe

reclamant, cu scutire de examen, iar Baroul Botoșani, a fost obligat să-l

înscrie pe lista sa și să emită decizia de numire.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea a reținut că în privința reclamantului sunt îndeplinite toate condițiile

cerute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată.

Împotriva acestei hotărâri, în

termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., au declarat recurs Uniunea

Avocaților din România și Baroul Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și,

solicitând casarea acesteia, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, în opinia recurenților,

instanța de fond nu a ținut seama de existența unei hotărâri anterioare [decizia

nr. 134 din 21 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, prin care fusese

respinsă cererea aceluiași reclamant, de anulare a deciziei nr. 1336/2001, prin

care i s-a refuzat primirea în barou, cu scutire de examen].

O altă critică, vizează greșita

interpretare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995, dispoziții, care nu

stabilesc un drept, ci o posibilitate pentru intrarea în avocatură, cu scutire

de examen, numai în privința anumitor juriști, a căror testare ar fi de prisos,

ca urmare a unor merite profesionale deosebite.

Examinând recursul prin prisma

criticilor formulate de recurente cât și a excepțiilor invocate de intimat, se

constată că acest recurs este fondat.

Astfel, așa după cum rezultă din

conținutul recursului, acesta este motivat, atât în fapt, cât și în drept,

îndeplinind astfel condițiile cerute de art. 303 și 306 C. proc. civ.

De asemenea, se constată

îndeplinirea condițiilor impuse de art. 67 și urm. C. proc. civ., determinat de

faptul că motivarea recursului a fost făcut conform și în limitele mandatului.

Cât privește fondul litigiului, se

constată că instanța de fond, în mod greșit a interpretat dispozițiile art. 16

din Legea nr. 51/1995, în sensul că atâta timp, cât intimatul îndeplinește

toate condițiile prevăzute de acest text, pentru primire în avocatură, cu

scutire de examen, trebuia să i se acorde această facilitate. Textul menționat

deschide calea unei vocații în favoarea celor interesați, și nu calea unui

drept, așa încât simplul fapt al îndeplinirii condițiilor formale, nu este

suficient pentru emiterea deciziei de înscriere în barou.

Solicitanții mai trebuie să facă dovada

unor merite profesionale deosebite; inexistența vreunui impediment medical; îndeplinirea

condițiilor cerute de art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat ,privind

termenul de depunere al cererii, raportat la vârsta de pensionare ș.a., dovezi

pe care intimatul nu le-a făcut, ba mai mult, a refuzat să dea curs

invitațiilor baroului în acest sens.

Nu este de neglijat nici existența

unei decizii anterioare a Curții Supreme de Justiție, cu privire la casarea

sentinței civile nr. 24 din 13 martie 2002, pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, prin care fusese admisă cererea numitului C.P.

Chiar dacă obiectul primei cereri se

referea doar la decizia nr. 1236/2001 a Comisiei Uniunii Avocaților din

România, dat fiind faptul că hotărârea Curții Supreme de Justiție, a respins pe

fondul cauzei acțiunea reclamantului-intimat, problema juridică pusă în

discuție este aceeași, astfel încât considerentele unei astfel de hotărâri

trebuia să fie avute în vedere la pronunțarea celei din urmă.

Coroborând acest aspect, cu cel

rezultat din interpretarea dispozițiilor art. 16 al Legii nr. 51/1995 și cu

aspectele de fapt ale cauzei, urmează a se constata că pentru motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., se impune admiterea recursului și casarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Uniunea

Avocaților din România și Baroul Botoșani împotriva sentinței civile nr. 67 din

9 aprilie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 mai 2004.