ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1762/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1762/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 67/2003 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea reclamantului C.P., în contradictoriu cu Consiliul Uniunii Avocaților din România – București și Baroul Botoșani și pe cale de consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. 1236/2001, prin care Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România a respins cererea petentului, de primire în Baroul Botoșani, cu scutire de examen, precum și anularea deciziei nr. 8747/2002, prin care Consiliul aceleiași uniuni, a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. 1236. Prin aceeași hotărâre, Uniunea Avocaților din România a fost obligată să-l primească în profesia de avocat, pe reclamant, cu scutire de examen, iar Baroul Botoșani, a fost obligat să-l înscrie pe lista sa și să emită decizia de numire.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că în privința reclamantului sunt îndeplinite toate condițiile cerute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată. Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., au declarat recurs Uniunea Avocaților din România și Baroul Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și, solicitând casarea acesteia, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, în opinia recurenților, instanța de fond nu a ținut seama de existența unei hotărâri anterioare [decizia nr. 134 din 21 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, prin care fusese respinsă cererea aceluiași reclamant, de anulare a deciziei nr. 1336/2001, prin care i s-a refuzat primirea în barou, cu scutire de examen].
O altă critică, vizează greșita interpretare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995, dispoziții, care nu stabilesc un drept, ci o posibilitate pentru intrarea în avocatură, cu scutire de examen, numai în privința anumitor juriști, a căror testare ar fi de prisos, ca urmare a unor merite profesionale deosebite. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate de recurente cât și a excepțiilor invocate de intimat, se constată că acest recurs este fondat. Astfel, așa după cum rezultă din conținutul recursului, acesta este motivat, atât în fapt, cât și în drept, îndeplinind astfel condițiile cerute de art. 303 și 306 C. proc. civ. De asemenea, se constată îndeplinirea condițiilor impuse de art. 67 și urm. C. proc.
civ., determinat de faptul că motivarea recursului a fost făcut conform și în limitele mandatului. Cât privește fondul litigiului, se constată că instanța de fond, în mod greșit a interpretat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 51/1995, în sensul că atâta timp, cât intimatul îndeplinește toate condițiile prevăzute de acest text, pentru primire în avocatură, cu scutire de examen, trebuia să i se acorde această facilitate. Textul menționat deschide calea unei vocații în favoarea celor interesați, și nu calea unui drept, așa încât simplul fapt al îndeplinirii condițiilor formale, nu este suficient pentru emiterea deciziei de înscriere în barou.
Solicitanții mai trebuie să facă dovada unor merite profesionale deosebite; inexistența vreunui impediment medical; îndeplinirea condițiilor cerute de art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat ,privind termenul de depunere al cererii, raportat la vârsta de pensionare ș.a., dovezi pe care intimatul nu le-a făcut, ba mai mult, a refuzat să dea curs invitațiilor baroului în acest sens. Nu este de neglijat nici existența unei decizii anterioare a Curții Supreme de Justiție, cu privire la casarea sentinței civile nr. 24 din 13 martie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, prin care fusese admisă cererea numitului C.P.
Chiar dacă obiectul primei cereri se referea doar la decizia nr. 1236/2001 a Comisiei Uniunii Avocaților din România, dat fiind faptul că hotărârea Curții Supreme de Justiție, a respins pe fondul cauzei acțiunea reclamantului-intimat, problema juridică pusă în discuție este aceeași, astfel încât considerentele unei astfel de hotărâri trebuia să fie avute în vedere la pronunțarea celei din urmă. Coroborând acest aspect, cu cel rezultat din interpretarea dispozițiilor art. 16 al Legii nr. 51/1995 și cu aspectele de fapt ale cauzei, urmează a se constata că pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., se impune admiterea recursului și casarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Uniunea Avocaților din România și Baroul Botoșani împotriva sentinței civile nr. 67 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.