ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1076/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1076/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-au luat în examinare
recursurile declarate de Uniunea Avocaților din România, precum și de Baroul
Suceava împotriva sentinței civile nr.91 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel
Suceava, Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au
prezentat: recurenta pârâtă Uniunea Avocaților din România reprezentată de
avocatul F. I. și intimatul reclamant P. M. personal, lipsind recurentul-pârât
Baroul Suceava.
Procedura completă.
Avocatul F. I. a susținut
recursul solicitând admiterea acestuia cu referire la motivele scrise. Aceleași
concluzii de admitere a pus și cu privire la recursul declarat de recurentul
pârât Baroul Suceava.
Intimatul reclamant P. M. a
solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
C U R T E A
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P. M. a chemat
în judecată Uniunea Avocaților din România și Baroul Suceava, solicitând
instanței ca în contradictoriu cu pârâții și pe calea contenciosului
administrativ să dispună să fie obligată pârâta Uniunea Avocaților din România
să îl primească în profesia de avocat cu scutire de examen, iar pârâtul Baroul
Suceava să îl înscrie în cadrul acestuia pe lista avocaților.
În motivarea acțiunii
reclamantul a arătat că îndeplinește condițiile cerute de lege, în sensul că
este cetățean român, absolvent al Facultății de Drept, nu are cazier și are o
vechime de peste 10 ani în funcția de jurisconsult, astfel că refuzul pârâtelor
de a-l primi în profesia de avocat cu scutire de examen este neîntemeiat.
Curtea de Apel Suceava,
Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr.91 din 19
iunie 2002 a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea deciziilornr.1182
din 20 iulie 2001 și nr.8548 din 15 decembrie 2001 ale Uniunii Avocaților din
România.
Totodată a obligat pârâta
Uniunea Avocaților din România să primească în profesia de avocat pe reclamant
în condițiile art.14 alin.2 și art.16 alin.2 lit.”b” din Legea nr.51/1995
republicată și să emită decizie în acest sens, iar pe pârâtul Baroul Suceava să
înscrie pe reclamant în Barou și să emită decizie în acest sens.
Pentru a pronunța această
soluție instanța a reținut că susținerea pârâtului Baroul Suceava în motivarea
avizului negativ că reclamantul este persoană în vârstă și că nu a profesat
niciodată avocatura nu poate fi primită, deoarece aceste motive constituie o
încălcare a drepturilor reclamantului de a profesa o meserie în condițiile în
care acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe
considerată nelegală și netemeinică, au declarat recurs Uniunea
A
vocaților din România și Baroul
Suceava.
Recurenții au susținut în
esență că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii,
întrucât potrivit art.16 pct.2 lit.b din Legea nr.51/1995 republicată, poate fi
primit în profesie cu scutire de examen, la cerere cel care anterior, sau la
data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de consilier juridic,
timp de cel puțin 10 ani.
S-a mai susținut și că
avizul emis de Consiliul Baroului nu constituie act administrativ în sensul
Legii nr.29/1990, republicată, întrucât el însuși nu este de natură să creeze,
să stingă ori să modifice drepturi, așa încât acesta nu este supus controlului
judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, art.16
alin.(2) lit.b din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei
de avocat, republicată prevede că „poate fi primit în profesie cu scutire de
examen(...) cel care, anterior sau la data primirii în pofesia de avocat, a
îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau
jurisconsult timp de cel puțin 10 ani”.
Textul citat instituie o
excepție de la regula generală consacrată în alineatul (1) al art.16 potrivit
căreia „Dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen, organizat
conform prevederilor prezentei legi și statutului profesiei”.
În cauză acest drept nu i-a
fost încălcat reclamantului.
Alineatul (2) al art.16
conține o normă supletivă, nu imperativă, decizia primirii în avocatură fiind
atributul Uniunii Avocaților din România prin organele sale anume prevăzute și
în condițiile cerute de lege și de statutul emis în baza legii (art.63 lit.b
din Legea nr.51/1995, republicată).
Numai în cazul în care
aceste condiții sunt îndeplinite, vocația prevăzută de art.16 alin.(2) lit.b)
din Legea privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat devine un
drept ce poate fi invocat de cel care solicită primirea în profesie cu scutire
de examen.
Faptul că reclamantul este
o persoană în vârstă și nu a profesat niciodată avocatura nu poate constitui
un impediment pentru primirea acestuia în profesia de avocat cu scutire de
examen așa cum a susținut pârâtul Baroul Suceava în motivarea avizului negativ
pe care l-a emis.
Așa fiind în mod corect,
instanța de fond a reținut că reclamantul a dovedit că îndeplinește condițiile
prevăzute de lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen
și a dispus admiterea acțiunii acestuia, anularea deciziilor nr.1182/2001 și
nr.8548/2001 emise de Uniunea Avocaților din România și obligarea acesteia din
urmă să-l primească în această profesie în condițiile art.14 alin.2 și ale
art.16 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995 și să emită decizie în acest sens.
Totodată a dispus obligarea și a pârâtului Baroul Suceava să emită decizie în
acest sens.
Examinând și din oficiu
hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și
neconstatându-se existența niciunui motiv de casare, recursurile declarate în
cauză urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile
declarate de Uniunea Avocaților din România și de Baroul Suceava împotriva
sentinței civile nr.91 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava, Secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 martie 2003.