ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 884/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 februarie 2002, la Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, sub nr. 646, reclamantul S.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele U.A.R. și Baroul Suceava, să se dispună să-l primească în profesia de avocat, cu scutire de examen, iar pârâta Baroul Suceava să-l înscrie în tabelul avocaților, definitiv. În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant că îndeplinește condițiile cerute de lege și că în mod nejustificat, pârâtul Baroul Suceava a avizat negativ primirea în profesia de avocat, fără examen, iar U.A.R. a emis decizie, prin care a fost respinsă cererea.

Curtea de Apel Suceva, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 85, pronunțată la 22 mai 2002, a respins excepția invocată de pârâta Baroul Suceava, privind lipsa calității sale procesual pasive, a admis acțiunea formulată de reclamatnul S.C., a anulat decizia nr. 1183 din 20 iulie 2001 și nr. 8574 din 15 decembrie 2001, a U.A.R. și a obligat-o să-l primească pe reclamant, în profesia de avocat, în condițiile art. 14 alin. (2) și art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată și să emită decizie în acest sens. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în legătură cu excepția invocată de pârâta Baroul Suceava, că este nefondată, în raport cu dispozițiile Legii nr. 51/1995, care prevăd dispoziții exprese în sarcina acestora, de a înscrie în barou pe avocați, cu scutire de examen.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că refuzul pârâtelor de a-l primi pe reclamant în profesia de avocat, cu scutire de examen, este nefondat față de împrejurarea că acesta îndeplinește condițiile cerute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, modificată și completată cu Legea nr. 231/2000. Astfel, reclamantul îndeplinește condiția vechimii în funcția de jurisconsult, nu are cazier judiciar și a achitat în contul U.A.R., suma de 10.000.000 lei. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta U.A.R., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a susținut că textul de lege nu stabilește un drept, ci prevede doar posibilitatea ca persoana vizată să fie primită în profesia de avocat, fără a mai fi supusă examinării, urmând ca organele de conducere ale U.A.R.

să decidă pentru fiecare caz în parte, luând avizul consultativ al baroului respectiv. De asemenea, s-a mai susținut că avizarea negativă s-a sprijinit pe faptul că intimatul nu a făcut dovada însușirii temeinice a cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și de opoziția formulată de A.F. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și Baroul Suceava, susținând că avizul emis de Consiliul Baroului nu constituie act administrativ, care să fie supus controlului judecătoresc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de U.A.R. și de Baroul de Avocați Suceava, împotriva sentinței civile nr. 85 din 22 mai 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2003.