ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 884/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5

februarie 2002, la Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ,

sub nr. 646, reclamantul S.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele U.A.R.

și Baroul Suceava, să se dispună să-l primească în profesia de avocat, cu scutire

de examen, iar pârâta Baroul Suceava să-l înscrie în tabelul avocaților,

definitiv.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamant că îndeplinește condițiile cerute de lege și că în mod

nejustificat, pârâtul Baroul Suceava a avizat negativ primirea în profesia de

avocat, fără examen, iar U.A.R. a emis decizie, prin care a fost respinsă

cererea.

Curtea de Apel Suceva, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 85, pronunțată la 22 mai

2002, a respins excepția invocată de pârâta Baroul Suceava, privind lipsa

calității sale procesual pasive, a admis acțiunea formulată de reclamatnul

S.C., a anulat decizia nr. 1183 din 20 iulie 2001 și nr. 8574 din 15 decembrie

2001, a U.A.R. și a obligat-o să-l primească pe reclamant, în profesia de

avocat, în condițiile art. 14 alin. (2) și art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 51/1995, republicată și să emită decizie în acest sens.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în legătură cu excepția invocată de pârâta Baroul Suceava, că

este nefondată, în raport cu dispozițiile Legii nr. 51/1995, care prevăd

dispoziții exprese în sarcina acestora, de a înscrie în barou pe avocați, cu

scutire de examen.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut

că refuzul pârâtelor de a-l primi pe reclamant în profesia de avocat, cu

scutire de examen, este nefondat față de împrejurarea că acesta îndeplinește

condițiile cerute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995,

modificată și completată cu Legea nr. 231/2000.

Astfel, reclamantul îndeplinește

condiția vechimii în funcția de jurisconsult, nu are cazier judiciar și a

achitat în contul U.A.R., suma de 10.000.000 lei.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, a declarat recurs

pârâta U.A.R., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a susținut

că textul de lege nu stabilește un drept, ci prevede doar posibilitatea ca

persoana vizată să fie primită în profesia de avocat, fără a mai fi supusă

examinării, urmând ca organele de conducere ale U.A.R. să decidă pentru fiecare

caz în parte, luând avizul consultativ al baroului respectiv.

De asemenea, s-a mai susținut că

avizarea negativă s-a sprijinit pe faptul că intimatul nu a făcut dovada

însușirii temeinice a cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, precum și de opoziția formulată de A.F.

Împotriva aceleiași sentințe a

declarat recurs și Baroul Suceava, susținând că avizul emis de Consiliul

Baroului nu constituie act administrativ, care să fie supus controlului

judecătoresc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

U.A.R. și de Baroul de Avocați Suceava, împotriva sentinței civile nr. 85 din

22 mai 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 martie 2003.