ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 883/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30

aprilie 2001 reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâții U.A.R. și Baroul

de avocați Suceava, solicitând anularea deciziei nr. 1179/20.07.2001 a Comisiei

Permanente a Uniunii Avocaților, a deciziei nr. 8572/15.12.2001 a Consiliului

Uniunii Avocaților și obligarea pârâților să emită decizie de primire a sa în

profesia de avocat cu scutire de examen și să-l înscrie în tabloul anual al

avocaților definitivi la Baroul Suceava.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin actele contestate i-a fost încălcat dreptul de a fi primit în

profesia de avocat cu scutire de examen, deși, a dovedit îndeplinirea

condițiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru exercitarea acestei profesii.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr.

93/19.06.2002, prin care a admis acțiunea, a anulat deciziile nr.

1179/20.07.2001 și nr. 8572/15.12.2001, a obligat U.A.R. să emită decizie de

primire a reclamantului în profesia de avocat în condițiile art. 14 alin. (2)

și art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată și a obligat

Baroul Suceava să emită decizie de înscriere a reclamantului în baroul de

avocați.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că deciziile emise de Uniunea Avocaților sunt nelegale, întrucât

reclamantul îndeplinește atât condițiile generale stabilite de art. 11 din

Legea nr. 51/1995, republicată, cât și condițiile speciale prevăzute de art. 16

alin. (2) lit. b) din aceeași lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu

scutire de examen.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, au declarat recurs pârâții U.A.R. și Baroul Suceava, solicitând

casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenții au susținut că instanța de fond a dat o

interpretare greșită dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995, republicată, care nu prevăd un drept, ci numai o posibilitate pentru

anumite categorii de persoane de a fi primite în profesie cu scutire de examen,

iar organele competente să decidă pentru fiecare caz în parte sunt Comisia

Permanentă și Consiliul U.A.R. Recurenții au arătat că, intimatul nu a primit

aviz favorabil de scutire de examen, pentru că nu a dovedit minimum de

cunoștințe necesare exercitării profesiei și nu a achitat taxa de 10.000.000

lei, cerință obligatorie pentru discutarea cererii sale.

În recursul său, Baroul Suceava a criticat hotărârea

instanței de fond și pentru aplicarea greșită a Legii nr. 29/1990 în cazul

avizului emis de Consiliul baroului, susținând că acest aviz nu este un act

administrativ de natură să creeze, să stingă sau să modifice drepturi, astfel

încât nu este supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului

administrativ.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de

motivele de casare invocate și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a interpretat și aplicat corect

dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, care

prevăd că, la cerere, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de

examen, cel care, anterior sau la data primirii în profesie a îndeplinit

funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp

de cel puțin 10 ani.

Constatând că intimatul îndeplinește atât condițiile legale,

cât și condițiile statutare pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire

de examen, instanța de fond a apreciat judicios că este nejustificat refuzul

manifestat de recurenți în conținutul celor două decizii contestate.

Susținerea recurenților că activitatea intimatului care a

îndeplinit funcția de consilier juridic timp de peste 27 de ani nu justifică

scutirea de testarea teoretică a cunoștințelor profesionale, s-a dovedit a fi

lipsită de temei legal.

Scutirea de examen a fost recunoscută numai anumitor

categorii de persoane, în considerarea calificării profesionale dobândite prin

exercitarea timp de cel puțin 10 ani a uneia sau a unora din profesiile

juridice expres și limitativ prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 51/1995, republicată.

Pentru aceste categorii de persoane, primirea în profesie cu

scutire de examen se soluționează individual, cu avizul consultativ al

baroului, întocmit după depunerea raportului asupra condițiilor de primire în

profesie și verificarea cunoștințelor numai cu privire la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, conform art. 65 alin. (2) din Legea nr.

51/1995, republicată, art. 32 și art. 52 din Statutul profesiei de avocat.

În consecință, în cazul primirii în profesie cu scutire de

examen, legea și statutul profesiei de avocat nu au prevăzut un alt sistem de

control al pregătirii profesionale decât verificarea cunoștințelor cu privire

la reglementarea profesiei de avocat, iar recurenții nu au dovedit organizarea

unei examinări numai pe această tematică și nici rezultatele obținute de

intimat.

Din acest punct de vedere apare ca nefondată susținerea din

recurs privind lipsa unui drept recunoscut de lege intimatului care să fi fost

vătămat prin deciziile de respingere a cererii sale de primire în profesie cu

scutire de examen.

Îndeplinind condiția de a fi exercitat timp de cel puțin 10

ani una din profesiile juridice prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 51/1995, republicată, intimatul este titularul dreptului de a

solicita primirea în profesie cu scutire de examen, iar soluția dată cererii

sale de organele de conducere ale profesiei trebuie întemeiată pe criterii

obiective și nu poate fi rezultatul exercitării discreționare de către acestea

a dreptului lor de a decide.

Susținerea U.A.R. că intimatul nu a îndeplinit cerința

obligatorie de plată a taxei în sumă de 10.000.000 lei este de asemenea

nefondată.

Din actele dosarului rezultă că intimatul a achitat taxa

datorată pentru examinarea cererii sale, situație confirmată de Baroul Suceava

care, prin adresa nr. 299/24.10.2001 a comunicat că, urmare A respingerii

cererii de reexaminare a avizului negativ, se va restitui taxa plătită la 7

iunie 2001.

Totodată, se reține că neachitarea taxei în sumă de

10.000.000 lei nu a constituit temeiul respingerii de către recurenți a cererii

intimatului de primire în profesie, nefiind invocată nici în deciziile

contestate și nici cu ocazia judecății la instanța de fond.

Criticile formulate în recursul Baroului

Suceava cu privire la natura juridică a avizului întocmit de consiliul baroului

și la inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ sunt lipsite de

relevanță în cauză, pentru că instanța de fond s-a pronunțat și a anulat cele

două decizii emise de Comisia Permanentă și de Consiliul U.A.R., ca acte

administrative de autoritate supuse controlului judecătoresc în condițiile

Legii nr. 29/1990.

Față de considerentele expuse și constatând că hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică, urmează a fi respinse ca nefondate

recursurile declarate de U.A.R. și de Baroul de avocați Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de

U.A.R. și de Baroul de avocați Suceava, împotriva sentinței civile nr. 93 din

19 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 martie 2003.