ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 358/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 ianuarie 2002, D.M. a chemat în judecată U.A.R. și Baroul Suceava, pentru a se dispune în baza Legii nr. 29/1990, anularea deciziilor nr. 1226/2001 și nr. 8537/2001, ale Comisiei Permanente, respectiv, Consiliul Uniunii, ca nelegale și aprobarea înscrierii sale în barou pentru exercitarea profesiei de avocat, fără examen. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că îndeplinește „condițiile de studiu și vechime”, așa încât respingerea cererii și ulterior, a contestației, este nelegală.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 66 din 18 aprilie 2002, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată, reținând, în esență, că reclamantul „are o vechime de peste 10 ani, în calitate de jurisconsult”, nu este cunoscut cu antecedente penale și „a formulat cerere pentru a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen”, fiind, deci, îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, modificată. Împotriva sentinței au declarat recurs U.A.R. și Baroul Suceava, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin recursul Uniunii, se susține că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, nu stabilește un drept pentru cei care solicită primirea în avocatură, fără examen, ci o posibilitate, în legătură cu care aprecierea este făcută de organele de conducere ale U.A.R., în raport cu toate condițiile impuse de lege. Prin cel de al doilea recurs, se susține că hotărârea Curții de apel este nelegală și netemeinică, fiindcă obligă baroul județean să-l primească pe reclamant în profesia de avocat, cu scutire de examen și să-l înscrie în tabloul avocaților, deși legea nu conferă baroului astfel de atribuții. Recursurile sunt fondate.

Într-adevăr, art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, prevede că „poate fi primit în profesie, cu scutire de examen (...) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani”. Textul citat instituie o excepție de la regula generală consacrată în alin. (1) al art. 16, potrivit căreia „Dreptul de primire în profesia se obține pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi și statutului profesiei”. În cauză, acest drept nu i-a fost încălcat reclamantului. Alin. (2) al articolului în discuție conține o normă supletivă, nu imperativă, decizia primirii în avocatură fiind atributul U.A.R., prin organele sale anume prevăzute și în condițiile cerute de lege și de statutul emis în baza art. 63 lit. b) al legii.

Numai în cazul în care aceste condiții generale și speciale sunt îndeplinite, vocația prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, devine un drept ce poate fi invocat de cel care solicită primirea în profesie, cu scutire de examen. Or, în cauză, necompletarea cererii cu datele necesare și actele ce trebuie să o însoțească, potrivit art. 28 din Statutul profesiei și neprezentarea la testul de verificare a cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei, test prevăzut în același statut, justifică atât avizul negativ al Baroului Suceava, cât și măsura de respingere a cererii de primire în profesie, cu scutire de examen, luată de Comisia Permanentă prin decizia nr. 1226/2001 și menținută de Consiliul U.A.R., prin decizia nr. 8537 din 15 decembrie 2001. În raport cu cele prezentate, Curtea constată că sentința recurată este nelegală și netemeinică, iar acțiunea, nefondată.

În consecință, se vor admite recursurile, va fi casată sentința atacată și în fond, va fi respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de U.A.R. și de Baroul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 66 din 18 aprilie 2002 a Curții de Apel Suceava secția comercială și de de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantului D.M. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2003.