ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 358/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 24 ianuarie 2002, D.M. a

chemat în judecată U.A.R. și Baroul Suceava, pentru a se dispune în baza Legii

nr. 29/1990, anularea deciziilor nr. 1226/2001 și nr. 8537/2001, ale Comisiei

Permanente, respectiv, Consiliul Uniunii, ca nelegale și aprobarea înscrierii

sale în barou pentru exercitarea profesiei de avocat, fără examen.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că îndeplinește „condițiile de studiu și vechime”, așa încât respingerea

cererii și ulterior, a contestației, este nelegală.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 66 din 18 aprilie

2002, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată, reținând, în esență, că

reclamantul „are o vechime de peste 10 ani, în calitate de jurisconsult”, nu este

cunoscut cu antecedente penale și „a formulat cerere pentru a fi primit în

profesia de avocat, cu scutire de examen”, fiind, deci, îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, modificată.

Împotriva sentinței au declarat

recurs U.A.R. și Baroul Suceava, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Prin recursul Uniunii, se susține că

hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece art. 16

alin. (2) din Legea nr. 51/1995, nu stabilește un drept pentru cei care

solicită primirea în avocatură, fără examen, ci o posibilitate, în legătură cu

care aprecierea este făcută de organele de conducere ale U.A.R., în raport cu

toate condițiile impuse de lege.

Prin cel de al doilea recurs, se

susține că hotărârea Curții de apel este nelegală și netemeinică, fiindcă

obligă baroul județean să-l primească pe reclamant în profesia de avocat, cu

scutire de examen și să-l înscrie în tabloul avocaților, deși legea nu conferă

baroului astfel de atribuții.

Recursurile sunt fondate.

Într-adevăr, art. 16 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de

avocat, republicată, prevede că „poate fi primit în profesie, cu scutire de

examen (...) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a

îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau

jurisconsult timp de cel puțin 10 ani”.

Textul citat instituie o excepție de

la regula generală consacrată în alin. (1) al art. 16, potrivit căreia „Dreptul

de primire în profesia se obține pe baza unui examen, organizat conform

prevederilor prezentei legi și statutului profesiei”.

În cauză, acest drept nu i-a fost

încălcat reclamantului.

Alin. (2) al articolului în discuție

conține o normă supletivă, nu imperativă, decizia primirii în avocatură fiind

atributul U.A.R., prin organele sale anume prevăzute și în condițiile cerute de

lege și de statutul emis în baza art. 63 lit. b) al legii.

Numai în cazul în care aceste

condiții generale și speciale sunt îndeplinite, vocația prevăzută de art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea privind organizarea și exercitarea profesiei de

avocat, devine un drept ce poate fi invocat de cel care solicită primirea în

profesie, cu scutire de examen.

Or, în cauză, necompletarea cererii

cu datele necesare și actele ce trebuie să o însoțească, potrivit art. 28 din

Statutul profesiei și neprezentarea la testul de verificare a cunoștințelor

referitoare la organizarea și exercitarea profesiei, test prevăzut în același

statut, justifică atât avizul negativ al Baroului Suceava, cât și măsura de

respingere a cererii de primire în profesie, cu scutire de examen, luată de

Comisia Permanentă prin decizia nr. 1226/2001 și menținută de Consiliul U.A.R.,

prin decizia nr. 8537 din 15 decembrie 2001.

În raport cu cele prezentate, Curtea

constată că sentința recurată este nelegală și netemeinică, iar acțiunea,

nefondată.

În consecință, se vor admite

recursurile, va fi casată sentința atacată și în fond, va fi respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

U.A.R. și de Baroul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 66 din 18 aprilie

2002 a Curții de Apel Suceava secția comercială și de de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea reclamantului D.M.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 ianuarie 2003.