ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 233/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 28 februarie 2003, reclamantul D.N. a chemat în

judecată Uniunea Avocaților din România și Baroul de Avocați Suceava,

solicitând anularea deciziei nr.8967 din 14 decembrie 2002 a Consiliului

Uniunii și a deciziei nr.1227/2001 a  Comisiei Permanente, precum și obligarea

pârâților de a proceda la primirea sa în profesia de avocat cu scutire de

examen și de a-l înscrie în tabelul avocaților.

În

motivarea cererii, reclamantul a învederat că a solicitat primirea în profesia

de avocat în ianuarie 2001, pârâții refuzând inițial întocmirea actelor

necesare și ulterior, respingându-i cererea de acordare a scutirii de examen,

invocând drept motiv neprezentarea la interviu.

Reclamantul

a arătat că refuzul pârâților este nejustificat întrucât sunt întrunite toate

condițiile pentru a fi primit în profesie cu scutire de examen.

Prin

sentința nr.85 din 14 mai 2003, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ a admis acțiunea, a anulat actele administrative

contestate și a dispus obligarea pârâților să-l primească pe reclamant în

profesia de avocat cu scutire de examen și să-l înscrie pe tabelul avocaților.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a considerat că este neîntemeiată

excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâți, deoarece reclamantul a luat

cunoștință de decizia Comisiei Permanente la data de 7 august 2002, formulând

în termen contestația către Consiliul  Uniunii și apoi, cererea în justiție.

Pe

fondul cauzei, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art.1 din Legea

nr.29/1990, refuzul pârâților fiind nejustificat în raport de faptul că

reclamantul este absolvent al unei facultăți de drept, a exercitat timp de

peste 10 ani profesia de  jurisconsult, nu are antecedente penale și se bucură

de o bună reputație.

Împotriva

sentinței a declarat recurs Baroul Suceava criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel,

pârâtul a învederat că instanța nu a avut în vedere împrejurarea că reclamantul

a formulat o cerere similară, ce i-a fost respinsă ca inadmisibilă prin

sentința nr.115/2002, în cauză existând autoritate de  lucru judecat.

Pe de

altă parte, instanța a respins în mod eronat excepția tardivității acțiunii,

deși reclamantul nu a respectat termenele prevăzute de lege pentru contestarea

actelor administrative în litigiu.

În

fine, pârâtul a mai arătat că și pe fondul cauzei, soluția este netemeinică,

întrucât refuzul de primire a  reclamantului în  profesia de avocat cu scutire

de examen este justificat față de neîndeplinirea condițiilor cerute de

dispozițiile legale privind  organizarea și exercitarea profesiei.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile

art.304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a

fi admis și a se dispune casarea  sentinței și respingerea acțiunii.

Excepția

autorității de lucru judecat invocată de Baroul Suceava nu subzistă în cauză.

Este real faptul că reclamantul, la data de 23 iulie 2002 a mai formulat o

acțiune având același obiect, dar cererea nu a fost soluționată pe fond, fiind

respinsă ca inadmisibilă pin sentința nr.115 din 11 septembrie 2002, rămasă

irevocabilă prin nerecurare.

Instanța

a avut atunci în vedere faptul că reclamantul, deși i s-a comunicat decizia

Comisiei  Permanente, nu a contestat-o la Consiliul Uniunii Avocaților din

România.

Dacă nu

sunt întrunite condițiile art.1201 C. civ., privind existența autorității de

lucru judecat, în schimb se constată că reclamantul nu a uzat în termenul legal

de procedura prealabilă obligatorie prevăzută de Legea nr.51/1995 și de

Statutul profesiei de avocat, contestând decizia nr.1227 din 13 octombrie 2001

a Comisiei Permanente de-abia după pronunțarea sentinței nr.115 din 11

septembrie 2002, pe care nu a  recurat-o.

În

consecință, Curtea reține că excepția tardivității acțiunii a fost greșit

respinsă de instanța de fond.

Pe de

altă parte, nici cerințele de fond nu erau îndeplinite de reclamant pentru a

putea fi primit în profesie cu scutire de examen. Astfel, din probele dosarului

rezultă că reclamantul  nu s-a  prezentat la interviul organizat de Baroul

Suceava pentru verificarea cunoașterii reglementării în materia organizării și

funcționării avocaturii, însuși reclamantul arătând în acțiune că ar fi

susținut interviul de-abia la 17 mai 2002, deci cu mult după emiterea deciziei

Comisiei Permanente.

Pentru

motivele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul, va casa sentința și va

respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Baroul Suceava împotriva sentinței civile nr.85 din 14 mai

2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează

sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamantul D.N.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.