ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 233/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 februarie 2003, reclamantul D.N. a chemat în judecată Uniunea Avocaților din România și Baroul de Avocați Suceava, solicitând anularea deciziei nr.8967 din 14 decembrie 2002 a Consiliului Uniunii și a deciziei nr.1227/2001 a Comisiei Permanente, precum și obligarea pârâților de a proceda la primirea sa în profesia de avocat cu scutire de examen și de a-l înscrie în tabelul avocaților. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că a solicitat primirea în profesia de avocat în ianuarie 2001, pârâții refuzând inițial întocmirea actelor necesare și ulterior, respingându-i cererea de acordare a scutirii de examen, invocând drept motiv neprezentarea la interviu.

Reclamantul a arătat că refuzul pârâților este nejustificat întrucât sunt întrunite toate condițiile pentru a fi primit în profesie cu scutire de examen. Prin sentința nr.85 din 14 mai 2003, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea, a anulat actele administrative contestate și a dispus obligarea pârâților să-l primească pe reclamant în profesia de avocat cu scutire de examen și să-l înscrie pe tabelul avocaților. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a considerat că este neîntemeiată excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâți, deoarece reclamantul a luat cunoștință de decizia Comisiei Permanente la data de 7 august 2002, formulând în termen contestația către Consiliul Uniunii și apoi, cererea în justiție.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art.1 din Legea nr.29/1990, refuzul pârâților fiind nejustificat în raport de faptul că reclamantul este absolvent al unei facultăți de drept, a exercitat timp de peste 10 ani profesia de jurisconsult, nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație. Împotriva sentinței a declarat recurs Baroul Suceava criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a învederat că instanța nu a avut în vedere împrejurarea că reclamantul a formulat o cerere similară, ce i-a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința nr.115/2002, în cauză existând autoritate de lucru judecat. Pe de altă parte, instanța a respins în mod eronat excepția tardivității acțiunii, deși reclamantul nu a respectat termenele prevăzute de lege pentru contestarea actelor administrative în litigiu.

În fine, pârâtul a mai arătat că și pe fondul cauzei, soluția este netemeinică, întrucât refuzul de primire a reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen este justificat față de neîndeplinirea condițiilor cerute de dispozițiile legale privind organizarea și exercitarea profesiei. Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art.304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și respingerea acțiunii. Excepția autorității de lucru judecat invocată de Baroul Suceava nu subzistă în cauză. Este real faptul că reclamantul, la data de 23 iulie 2002 a mai formulat o acțiune având același obiect, dar cererea nu a fost soluționată pe fond, fiind respinsă ca inadmisibilă pin sentința nr.115 din 11 septembrie 2002, rămasă irevocabilă prin nerecurare.

Instanța a avut atunci în vedere faptul că reclamantul, deși i s-a comunicat decizia Comisiei Permanente, nu a contestat-o la Consiliul Uniunii Avocaților din România. Dacă nu sunt întrunite condițiile art.1201 C. civ., privind existența autorității de lucru judecat, în schimb se constată că reclamantul nu a uzat în termenul legal de procedura prealabilă obligatorie prevăzută de Legea nr.51/1995 și de Statutul profesiei de avocat, contestând decizia nr.1227 din 13 octombrie 2001 a Comisiei Permanente de-abia după pronunțarea sentinței nr.115 din 11 septembrie 2002, pe care nu a recurat-o. În consecință, Curtea reține că excepția tardivității acțiunii a fost greșit respinsă de instanța de fond.

Pe de altă parte, nici cerințele de fond nu erau îndeplinite de reclamant pentru a putea fi primit în profesie cu scutire de examen. Astfel, din probele dosarului rezultă că reclamantul nu s-a prezentat la interviul organizat de Baroul Suceava pentru verificarea cunoașterii reglementării în materia organizării și funcționării avocaturii, însuși reclamantul arătând în acțiune că ar fi susținut interviul de-abia la 17 mai 2002, deci cu mult după emiterea deciziei Comisiei Permanente. Pentru motivele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul, va casa sentința și va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Baroul Suceava împotriva sentinței civile nr.85 din 14 mai 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamantul D.N. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.