ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 882/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de M.S. împotriva sentinței civile nr.92 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat intimata pârâtă Uniunea Avocaților din România prin avocatul V.O., lipsind recurentul reclamant M.S. și intimatul pârât Baroul de Avocați Suceava. Procedura completă. Avocatul V.O. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 aprilie 2002, reclamantul M.S. a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Avocaților din România și Baroul de Avocați Suceava, solicitând anularea deciziei nr.4 din 29 martie 2002 și obligarea pârâților să-l primească în profesia de avocat cu scutire de examen.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâții au refuzat în mod nejustificat să-l primească în profesia de avocat, deși îndeplinește cerințele prevăzute de art.16 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995 pentru a fi scutit de susținerea examenului de intrare în profesie. Prin sentința nr.92 din 19 iunie 2002, Curtea de Apel Suceava – Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul, absolvent al unei facultăți de drept, și având o vechime de peste 10 ani în profesia de jurisconsult, nu a dovedit condiția prevăzută de art.11 lit.c din Legea nr.51/1995 privind lipsa antecedentelor penale, întrucât, deși i s-a pus în vedere, nu a depus la dosar certificatul de cazier judiciar.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul M.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că îndeplinește toate condițiile pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, inclusiv lipsa antecedentelor penale, atestată de certificatul de cazier judiciar eliberat la 10 mai 2002, act ce se afla la Baroul de Avocați Suceava, de unde putea fi solicitat de instanță. Examinând cauza în raport de motivul invocat și având în vedere prevederile art.304 și 304/1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Conform art.16 alin.1 din Legea nr.51/1995, regula instituită pentru primirea în avocatură este promovarea unui examen, organizat conform prevederilor legale și statutului profesiei, în alineatul 2 al textului de lege fiind enumerate excepțiile privind scutirea de susținerea unui asemenea examen.

Toate cazurile de primire în avocatură sunt soluționate individual, după ascultarea solicitantului, realizată sub forma unui interviu în cadrul căruia sunt verificate cunoștințele referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. În cauză, prin decizia nr.4 din 29 martie 2002, Consiliul Baroul Suceava a avizat negativ cererea reclamantului de primire în avocatură cu scutire de examen, pe considerentul că nu a dovedit cunoștințele necesare la interviul pe care l-a susținut. Luând cunoștință de avizul negativ al baroului, reclamantul avea posibilitatea, potrivit Legii nr.51/1995, să se adreseze Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților din România care are competența de a acorda scutire de examen juriștilor care îndeplinesc condițiile legale și ulterior, să conteste decizia la Consiliul uniunii, a cărei decizie constituie actul administrativ ce poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.

Neprocedând în acest mod și adresându-se direct instanței după ce a cunoscut avizul negativ al baroului, reclamantul nu a respectat procedura prevăzută în mod obligatoriu de Legea nr.51/1995, astfel încât nu poate susține că a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege, pentru a fi incidente prevederile art.1 din Legea nr.29/1990. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de M.S. împotriva sentinței civile nr.92 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2003.