ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 882/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de M.S. împotriva sentinței civile nr.92

din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat intimata pârâtă Uniunea Avocaților din România

prin avocatul V.O., lipsind recurentul reclamant M.S. și intimatul pârât Baroul

de Avocați Suceava.

Procedura

completă.

Avocatul

V.O. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea

sentinței atacate ca legală și temeinică.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 30 aprilie 2002, reclamantul M.S. a chemat în

judecată pe  pârâții  Uniunea Avocaților din România și Baroul de Avocați

Suceava, solicitând anularea deciziei nr.4 din 29 martie 2002 și obligarea

pârâților să-l primească în profesia de avocat cu scutire de examen.

În

motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâții au refuzat în mod

nejustificat să-l primească în profesia de avocat, deși îndeplinește cerințele

prevăzute de art.16 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995 pentru a fi scutit de

susținerea examenului de intrare în profesie.

Prin

sentința nr.92 din 19 iunie 2002, Curtea de Apel Suceava – Secția comercială și

de contencios administrativ a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul, absolvent al

unei facultăți de drept, și având o vechime de peste 10 ani în profesia de

jurisconsult, nu a dovedit condiția prevăzută de  art.11 lit.c din Legea

nr.51/1995 privind lipsa antecedentelor penale, întrucât, deși i s-a pus în vedere,

nu a depus la dosar certificatul de cazier judiciar.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamantul M.S., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel,

reclamantul a învederat că îndeplinește toate condițiile pentru a fi primit în

profesia de avocat cu scutire de examen, inclusiv lipsa antecedentelor penale,

atestată de certificatul de cazier judiciar eliberat la 10 mai 2002, act ce se

afla la Baroul de  Avocați Suceava, de unde putea fi solicitat de instanță.

Examinând

cauza în raport de  motivul invocat și având în vedere prevederile art.304 și

304/1  Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Conform

art.16 alin.1 din Legea nr.51/1995, regula instituită pentru  primirea în

avocatură este promovarea unui examen, organizat conform prevederilor legale și

statutului profesiei, în alineatul 2 al textului de lege fiind enumerate

excepțiile privind scutirea de  susținerea unui asemenea examen.

Toate

cazurile de primire în avocatură sunt soluționate  individual,  după ascultarea

solicitantului, realizată sub forma unui interviu în cadrul căruia sunt

verificate cunoștințele referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de

avocat.

În

cauză, prin decizia nr.4 din 29 martie 2002, Consiliul Baroul  Suceava a avizat

negativ cererea reclamantului de primire în avocatură cu scutire de examen, pe

considerentul că nu a dovedit cunoștințele necesare la interviul pe care l-a

susținut.

Luând

cunoștință de avizul negativ al baroului, reclamantul avea posibilitatea,

potrivit Legii nr.51/1995, să se adreseze Comisiei Permanente a Uniunii

Avocaților din  România care are competența de a acorda scutire de examen

juriștilor care îndeplinesc condițiile legale și ulterior, să conteste decizia

la Consiliul  uniunii, a cărei decizie constituie  actul administrativ ce poate

fi atacat pe calea contenciosului administrativ.

Neprocedând

în acest mod  și adresându-se direct instanței după ce a cunoscut avizul

negativ al baroului, reclamantul nu a respectat procedura prevăzută în mod

obligatoriu de Legea nr.51/1995, astfel încât nu poate susține că a fost

vătămat în  drepturile sale recunoscute de lege, pentru a fi  incidente

prevederile art.1 din Legea nr.29/1990.

Având

în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de M.S. împotriva sentinței civile nr.92 din 19 iunie 2002 a

Curții de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  5 martie 2003.