ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 351/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.E. a chemat în judecată pe pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 40 din 13 ianuarie 2011 emisă de primul pârât și a Deciziei nr. 41 din 08 iulie 2011 emisă de cel de-al doilea pârât și să îl oblige pe primul pârât să emită decizia prin care să fie primită în profesia de avocat cu scutire de examen.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că îndeplinește condițiile impuse de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, însă pârâtul Baroul Suceava nu a soluționat favorabil cererea sa, pe considerentul că nu s-a prezentat la procedura de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. În opinia reclamantei, dispoziția legală anterior menționată nu trimite la prevederile din Statutul profesiei de avocat, motiv pentru care cererea sa nu intră sub incidența art. 21 alin. (2) din acest act administrativ cu caracter normativ. Ca atare, refuzul de a se prezenta la susținerea unei verificări nelegale este justificat și nu poate determina respingerea cererii sale de primire în profesie cu scutire de examen.

Pârâții au formulat întâmpinări în cauză, în care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât soluția adoptată de aceștia în privința cererii reclamantei este conformă cu dispozițiile legale aplicabile în materie. 1. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 418 din 08 decembrie 2011, a admis acțiunea reclamantei C.E., a anulat Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2011 și Decizia nr. 41 din 08 iulie 2011 emise de pârâți și a obligat pârâtul Baroul Suceava să emită decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta a depus la Baroul Suceava cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, iar prin adresa din 11 noiembrie 2010 a fost convocată de acest pârât în vederea verificării cunoștințelor referitoare la legislația profesiei de avocat.

Partea nu a dat curs convocării, motivând refuzul său prin faptul că îndeplinește condițiile impuse de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru a fi primită în profesia de avocat și că nu înțelege să participe la o examinare scrisă. Ca urmare a neprezentării reclamantei în vederea susținerii testului grilă cuprinzând întrebări din legislația profesiei de avocat, pârâtul Baroul Suceava a emis Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2011 prin care a respins cererea reclamantei. Această soluție a fost menținută și de către pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România care a procedat la respingerea contestației reclamantei prin Decizia nr. 41 din 08 iulie 2011. Curtea de apel a apreciat că, în speța de față, reclamanta a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

În concret, este suficient faptul că solicitantul a exercitat una dintre profesiile indicate în textul legal aflat în discuție timp de 10 ani, întrucât se poate prezuma că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat. În concepția judecătorului fondului, art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu trebuie interpretat în sensul că atribuie Consiliului Baroului dreptul de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris. În sprijinul acestei interpretări juridice, prima instanță a făcut trimitere și la jurisprudența Înaltei Curți pe problema de drept aflată în analiză care a statuat că textul legal conferă solicitantului un drept și nu o facultate sau o posibilitate de a trece fără examen în profesia de avocat.

O soluție contrară, fără argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, ar genera divergențe de jurisprudență ce ar avea ca efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (2) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România, care au solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Întrucât în memoriile de recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanța de control judiciar va proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat.

În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au susținut faptul că sentința contestată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și ale art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat. În dezvoltarea acestui motiv de modificare au fost prezentate de către recurenți următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu conferă intimatei un drept necondiționat de a accede în profesia de avocat cu scutire de examen, ci doar o vocație ce trebuie corelată cu condiția de a face dovada însușirii corespunzătoare a cunoștințelor legate de modul de organizare al acestei profesii.

Art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat este incident în prezenta cauză, iar acesta nu vine în contradicție cu norma supletivă anterior enunțată. El conferă Consiliului Baroului dreptul de a proceda la verificarea cunoștințelor solicitanților, aspect consacrat și în practica judiciară recentă a Înaltei Curți. Ca atare, singura exigență a legii naționale aplicabile în materie privește soluționarea obiectivă, transparentă și unitară a cererilor de primire în profesie, cu scutire de examen, partea fiind pusă la adăpost de un posibil abuz al autorității competente. Din această perspectivă nu se poate reține susținerea judecătorului fondului în sensul că, prin procedura aplicată reclamantei, au fost încălcate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Recurenții au concluzionat în sensul că actele administrative contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare anterior nominalizate, dar și cu Ghidul aprobat prin Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, ce conține norme procedurale detaliate în privința modului de soluționare a unor astfel de cereri. 3. Apărările formulate de intimata C.E. Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și a arătat că își însușește argumentele prezentate de prima instanță în motivarea sentinței atacate (a se vedea filele 13-15 dosar). II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 40 din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Suceava și a Deciziei nr. 41 din 08 iulie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România. Prima instanță a admis acțiunea pentru argumentele prezentate la pct. 1 alin. (2) din prezenta decizie. Problema de drept dedusă judecății vizează legalitatea refuzului exprimat de recurenți în legătură cu cererea intimatei C.E. de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Actele administrative emise de recurenți în soluționarea acestei cereri s-au fundamentat pe dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, pe cele ale art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la data de 25 septembrie 2004 și ale Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului Uniunii Naâionale a Barourilor din România.

Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, în forma în vigoare la data formulării cererii intimatei: a) „La cerere poate fi primit în profesie cu scutire de examen (...) b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurist consult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.” Art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că: „(2) În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.” În preambulul Deciziei nr. 40 din 13 ianuarie 2011, Consiliul Baroului Suceava a reținut faptul că petenta îndeplinește condițiile formale pentru primirea în profesie, sub aspectul vechimii în funcția de magistrat, așa cum impune dispoziția legală anterior citată, și că nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat.

De asemenea, s-a mai arătat faptul că petenta a precizat în scris că nu se va prezenta pentru a participa la verificarea cunoștințelor cu privire organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Într-adevăr, pe acest ultim aspect, cele consemnate în preambulul deciziei sunt corecte: prin cererea înregistrată în 3 decembrie 2010 la Baroul Suceava (aflată la fila 7 dosar fond), intimata a precizat că nu va susține testul grilă stabilit de recurentă. Înalta Curte apreciază că prin exprimarea refuzului explicit de a se prezenta în fața Consiliului Baroului și a comunica cu acesta intimata nu și-a dovedit loialitatea față de profesia de avocat în care dorește să acceadă. Totodată, instanța de control judiciar reține că legiuitorul, prin edictarea unei norme juridice permisive (art. 16 alin. (2), sub forma sintagmei „poate fi primit în profesie”, a conferit organului de conducere al baroului un drept de apreciere în legătură cu primirea în profesie, cu scutire de examen.

Din actele dosarului rezultă faptul că în cauză nu s-au impus condiții suplimentare celor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, deoarece recurentul Baroul Suceava nu a intenționat să organizeze un examen profesional, ci doar o verificare scrisă din legislația ce vizează exercitarea efectivă a profesiei de avocat, fără să analizeze cunoștințele profesionale generale ale solicitantului, cunoștințe pe care legiuitorul le-a prezumat că au fost dobândite în perioada celor 10 ani de exercitare a uneia dintre profesiile nominalizate de textul legal aflat în discuție. Așadar, reglementarea al cărui beneficiu l-a invocat intimata-reclamantă nu exclude organizarea unei verificări a cunoștințelor solicitantului în legătură cu profesia pe care intenționează să o exercite, fără ca prin aceasta să se poată ajunge la organizarea unui examen propriu-zis care să prevadă barem și punctaj.

Această interpretare juridică a fost făcută de Înalta Curte și cu ocazia soluționării unor cereri similare cu cea a intimatei-reclamante. În cauza de față nu s-a organizat examen pentru primirea în profesia de avocat, ceea ce ar fi contravenit, într-adevăr, dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, deoarece nu s-a stabilit punctaj și nici barem de examinare. În plus, în bibliografia indicată de recurent au fost trecute doar Legea nr. 51/1995, republicată, Statutul profesiei de avocat și Codul deontologic al avocaților din U.E (a se vedea fila 9 dosar fond). Ca atare, contrar celor statuate de judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că refuzul primirii intimatei-reclamante în profesia de avocat cu scutire de examen este unul justificat, prin raportare la textul legal anterior enunțat.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursurile, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei C.E. ca neîntemeiată. Instanța de control judiciar, în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., va obliga intimata-reclamantă la 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă Uniunea Națională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 418 din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că, respinge acțiunea reclamantei C.E. ca neîntemeiată. Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta – pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.