ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 351/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 351/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

și procedura derulată de prima instanță

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta C.E. a chemat în judecată pe pârâții Baroul

Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România solicitând instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 40

din 13 ianuarie 2011 emisă de primul pârât și a Deciziei nr. 41 din 08 iulie 2011

emisă de cel de-al doilea pârât și să îl oblige pe primul pârât să emită

decizia prin care să fie primită în profesia de avocat cu scutire de examen.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că îndeplinește condițiile

impuse de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru a fi primită în

profesia de avocat cu scutire de examen, însă pârâtul Baroul Suceava nu a

soluționat favorabil cererea sa, pe considerentul că nu s-a prezentat la

procedura de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat.

În

opinia reclamantei, dispoziția legală anterior menționată nu trimite la

prevederile din Statutul profesiei de avocat, motiv pentru care cererea sa nu

intră sub incidența art. 21 alin. (2) din acest act administrativ cu caracter

normativ.

Ca

atare, refuzul de a se prezenta la susținerea unei verificări nelegale este

justificat și nu poate determina respingerea cererii sale de primire în

profesie cu scutire de examen.

Pârâții

au formulat întâmpinări în cauză, în care au solicitat respingerea acțiunii ca

nefondată, întrucât soluția adoptată de aceștia în privința cererii reclamantei

este conformă cu dispozițiile legale aplicabile în materie.

1.

Hotărârea Curții de Apel

Curtea

de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

prin Sentința nr. 418 din 08 decembrie 2011, a admis acțiunea reclamantei C.E.,

a anulat Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2011 și Decizia nr. 41 din 08 iulie 2011

emise de pârâți și a obligat pârâtul Baroul Suceava să emită decizia de primire

a reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen.

Pentru

a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta

a depus la Baroul Suceava cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire

de examen, iar prin adresa din 11 noiembrie 2010 a fost convocată de acest

pârât în vederea verificării cunoștințelor referitoare la legislația profesiei

de avocat.

Partea

nu a dat curs convocării, motivând refuzul său prin faptul că îndeplinește

condițiile impuse de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru a fi

primită în profesia de avocat și că nu înțelege să participe la o examinare

scrisă.

Ca

urmare a neprezentării reclamantei în vederea susținerii testului grilă

cuprinzând întrebări din legislația profesiei de avocat, pârâtul Baroul Suceava

a emis Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2011 prin care a respins cererea

reclamantei. Această soluție a fost menținută și de către pârâta Uniunea

Națională a Barourilor din România care a procedat la respingerea contestației

reclamantei prin Decizia nr. 41 din 08 iulie 2011.

Curtea

de apel a apreciat că, în speța de față, reclamanta a probat îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

În

concret, este suficient faptul că solicitantul a exercitat una dintre

profesiile indicate în textul legal aflat în discuție timp de 10 ani, întrucât

se poate prezuma că acest termen este îndestulător pentru dobândirea

cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat.

În

concepția judecătorului fondului, art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de

avocat nu trebuie interpretat în sensul că atribuie Consiliului Baroului

dreptul de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris.

În

sprijinul acestei interpretări juridice, prima instanță a făcut trimitere și la

jurisprudența Înaltei Curți pe problema de drept aflată în analiză care a statuat

că textul legal conferă solicitantului un drept și nu o facultate sau o

posibilitate de a trece fără examen în profesia de avocat.

O

soluție contrară, fără argumente consistente care să justifice declanșarea

procedurii de schimbare a practicii judiciare, ar genera divergențe de

jurisprudență ce ar avea ca efect un climat de incertitudine și insecuritate

juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (2)

din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale.

2.

Calea de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională

a Barourilor din România, care au solicitat modificarea sa, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei.

Întrucât

în memoriile de recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanța de

control judiciar va proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod

grupat.

În

motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recurenții au susținut faptul că sentința contestată este

dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995

și ale art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

În

dezvoltarea acestui motiv de modificare au fost prezentate de către recurenți

următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească

atacată:

Art.

16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu conferă intimatei un drept necondiționat

de a accede în profesia de avocat cu scutire de examen, ci doar o vocație ce

trebuie corelată cu condiția de a face dovada însușirii corespunzătoare a

cunoștințelor legate de modul de organizare al acestei profesii.

Art.

21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat este incident în prezenta cauză,

iar acesta nu vine în contradicție cu norma supletivă anterior enunțată. El

conferă Consiliului Baroului dreptul de a proceda la verificarea cunoștințelor

solicitanților, aspect consacrat și în practica judiciară recentă a Înaltei

Curți.

Ca

atare, singura exigență a legii naționale aplicabile în materie privește

soluționarea obiectivă, transparentă și unitară a cererilor de primire în

profesie, cu scutire de examen, partea fiind pusă la adăpost de un posibil abuz

al autorității competente.

Din

această perspectivă nu se poate reține susținerea judecătorului fondului în

sensul că, prin procedura aplicată reclamantei, au fost încălcate prevederile art.

6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Recurenții

au concluzionat în sensul că actele administrative contestate au fost emise cu

respectarea dispozițiilor legale și regulamentare anterior nominalizate, dar și

cu Ghidul aprobat prin Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului Uniunii Naționale

a Barourilor din România, ce conține norme procedurale detaliate în privința

modului de soluționare a unor astfel de cereri.

3.

Apărările formulate de intimata C.E.

Intimata

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca

nefondate și a arătat că își însușește argumentele prezentate de prima instanță

în motivarea sentinței atacate (a se vedea filele 13-15 dosar).

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a apărărilor

cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C.

proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt

fondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

1.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă

a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect

anularea Deciziei nr. 40 din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului

Suceava și a Deciziei nr. 41 din 08 iulie 2011 emisă de Consiliul Uniunii

Naționale a Barourilor din România.

Prima

instanță a admis acțiunea pentru argumentele prezentate la pct. 1 alin. (2) din

prezenta decizie.

Problema

de drept dedusă judecății vizează legalitatea refuzului exprimat de recurenți

în legătură cu cererea intimatei C.E. de primire în profesia de avocat cu

scutire de examen.

Actele

administrative emise de recurenți în soluționarea acestei cereri s-au

fundamentat pe dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, pe cele

ale art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la data de 25

septembrie 2004 și ale Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului Uniunii Naâionale a

Barourilor din România.

Potrivit

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, în forma în vigoare la

data formulării cererii intimatei:

a)

„La cerere poate fi primit în profesie cu scutire de examen (...)

b)

cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de

judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurist consult timp de

cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare

care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.”

Art.

21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că:

„(2)

În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul

baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la

organizarea și exercitarea profesiei de avocat.”

În

preambulul Deciziei nr. 40 din 13 ianuarie 2011, Consiliul Baroului Suceava a

reținut faptul că petenta îndeplinește condițiile formale pentru primirea în

profesie, sub aspectul vechimii în funcția de magistrat, așa cum impune

dispoziția legală anterior citată, și că nu i-a încetat activitatea din motive

disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat.

De

asemenea, s-a mai arătat faptul că petenta a precizat în scris că nu se va

prezenta pentru a participa la verificarea cunoștințelor cu privire organizarea

și exercitarea profesiei de avocat.

Într-adevăr,

pe acest ultim aspect, cele consemnate în preambulul deciziei sunt corecte:

prin cererea înregistrată în 3 decembrie 2010 la Baroul Suceava (aflată la fila

7 dosar fond), intimata a precizat că nu va susține testul grilă stabilit de

recurentă.

Înalta

Curte apreciază că prin exprimarea refuzului explicit de a se prezenta în fața

Consiliului Baroului și a comunica cu acesta intimata nu și-a dovedit

loialitatea față de profesia de avocat în care dorește să acceadă.

Totodată,

instanța de control judiciar reține că legiuitorul, prin edictarea unei norme

juridice permisive (art. 16 alin. (2), sub forma sintagmei „poate fi primit în

profesie”, a conferit organului de conducere al baroului un drept de apreciere

în legătură cu primirea în profesie, cu scutire de examen.

Din

actele dosarului rezultă faptul că în cauză nu s-au impus condiții suplimentare

celor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată,

deoarece recurentul Baroul Suceava nu a intenționat să organizeze un examen

profesional, ci doar o verificare scrisă din legislația ce vizează exercitarea

efectivă a profesiei de avocat, fără să analizeze cunoștințele profesionale

generale ale solicitantului, cunoștințe pe care legiuitorul le-a prezumat că au

fost dobândite în perioada celor 10 ani de exercitare a uneia dintre profesiile

nominalizate de textul legal aflat în discuție.

Așadar,

reglementarea al cărui beneficiu l-a invocat intimata-reclamantă nu exclude

organizarea unei verificări a cunoștințelor solicitantului în legătură cu

profesia pe care intenționează să o exercite, fără ca prin aceasta să se poată

ajunge la organizarea unui examen propriu-zis care să prevadă barem și punctaj.

Această

interpretare juridică a fost făcută de Înalta Curte și cu ocazia soluționării

unor cereri similare cu cea a intimatei-reclamante.

În

cauza de față nu s-a organizat examen pentru primirea în profesia de avocat,

ceea ce ar fi contravenit, într-adevăr, dispozițiilor art. 16 alin. (2) din

Legea nr. 51/1995, republicată, deoarece nu s-a stabilit punctaj și nici barem

de examinare. În plus, în bibliografia indicată de recurent au fost trecute

doar Legea nr. 51/1995, republicată, Statutul profesiei de avocat și Codul

deontologic al avocaților din U.E (a se vedea fila 9 dosar fond).

Ca

atare, contrar celor statuate de judecătorul fondului, instanța de control

judiciar apreciază că refuzul primirii intimatei-reclamante în profesia de

avocat cu scutire de examen este unul justificat, prin raportare la textul

legal anterior enunțat.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pe

cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3)

C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004,

modificată, va admite recursurile, va modifica sentința atacată, în sensul că

va respinge acțiunea reclamantei C.E. ca neîntemeiată.

Instanța

de control judiciar, în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) și alin. (3) C.

proc. civ., va obliga intimata-reclamantă la 600 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată către recurenta-reclamantă Uniunea Națională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România

împotriva Sentinței nr. 418 din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că, respinge acțiunea reclamantei C.E. ca neîntemeiată.

Obligă

intimata-reclamantă la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată către recurenta – pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România,

cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2013.