ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 43/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta F.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea Deciziei nr. 42 din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Suceava și a Deciziei nr. 41 din 8 iulie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R., precum și obligarea Baroului Suceava la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, s-a adresat Baroului Suceava pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, îndeplinind condițiile prevăzute de acest text de lege, iar prin Decizia nr. 42 din 13 ianuarie 2011 Consiliul Baroului Suceava a respins cererea sa, motivat de faptul că nu s-a prezentat la procedura de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Reclamanta a susținut că împotriva acestei decizii a formulat contestație, ce a fost respinsă de Consiliul U.N.B.R. prin Decizia nr. 41 din 8 iulie 2011, cu motivarea că dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 recunosc doar posibilitatea persoanelor prevăzute în acest text de a fi primite în profesie cu scutire de examen și nu un drept al acestora, iar dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei nu interzic verificarea cunoștințelor în domeniu ale candidatului.

Prin întâmpinare, pârâtul Baroul Suceava a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că toate criticile invocate de reclamantă cu referire la decizia contestată sunt neîntemeiate. Uniunea Națională a Barourilor din România, prin apărările formulate, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, precizând că reclamanta a fost invitată la sediul Baroului Suceava pentru susținerea verificării în cauză, precizându-se locația și ora desfășurării verificării, tematica și bibliografia necesară, precum și modalitatea de evaluare a lucrărilor scrise însă aceasta nu s-a prezentat pentru realizarea acestei proceduri, pe care a și criticat-o ulterior, sub aspectul legalității, astfel că decizia atacată este legală.

Curtea de Apel Suceava - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 372 din 10 noiembrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 42 din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Suceava și Decizia nr. 41 din 8 iulie 2011 (în parte), respectiv doar în privința mențiunilor privind-o pe reclamantă, și a soluției ce o vizează pe aceasta.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta a depus la Baroul Suceava o cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, iar prin adresa nr. 684 din 11 noiembrie 2010 a fost convocată de către acest pârât în vederea verificării cunoștințelor referitoare la legislația profesiei de avocat, însă a comunicat, în scris, Baroului Suceava că nu înțelege să participe la o examinare scrisă, precizând că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, pentru a fi primită în profesie cu scutire de examen.

Ca urmare a neprezentării reclamantei la examinarea scrisă privind verificarea cunoștințelor referitoare la legislația profesiei de avocat, Baroul Suceava a emis Decizia nr. 42 din 13 ianuarie 2011 prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, decizie pe care a atacat-o la U.N.B.R., soluția fiind aceea de respingere a contestației sale. Prima instanță a reținut că, în speță, sunt îndeplinite condițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, text de lege ce conferă persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții individualizate în lege.

Condiția privind exercitarea acestor profesii într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat. Prima instanță a avut în vedere deciziile pronunțate în această materie de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și cauza Ștefan și Ștef contra României, reținând că atât în deciziile invocate de reclamantă, cât și în alte soluții de dată mai recentă, textul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, conferă dreptul persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia, de a fi numit în profesia de avocat, cu scutire de examen, și nu o posibilitate sau o facultate.

O soluție contrară, fără argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (2) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În fine, prin prisma argumentelor expuse, prima instanță a apreciat că nu se impune analizarea apărările formulate de părți în ceea ce privește neprezentarea la examen, caracterul dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat precum și al hotărârii pronunțate de Consiliul U.N.B.R.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Consiliul Baroului Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind invocate critici care, în esență, se circumscriu motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, recurentele susțin că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, reținând că aceste dispoziții legale conferă reclamantei de jure intrarea în profesia de avocat cu scutire de examen.

Mai susțin recurentele, că instanța de fond a ignorat prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, care permit consiliului baroului să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, ceea ce este pe deplin justificat din moment ce solicitantul urma să acceadă într-o profesie străină de cea pe care o exercitase anterior. Hotărârea nr. 42 din 13 ianuarie 2011 a Consiliului Baroului Suceava este legală, fiind conformă cu dispozițiile legale și regulamentare citate, dar și cu Ghidul aprobat prin Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R., care conține norme procedurale detaliate și relevante în privința modului de soluționare a cererilor de intrare în profesie, pe care instanța de fond a înlăturat-o nejustificat.

În concluzie, recurentele au solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii formulate, actele administrative atacate fiind temeinice și legale. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, depunând la dosarul cauzei și practică judiciară. Se menționează că stabilirea unei proceduri neprevăzute de lege prin Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R. nu poate avea drept consecință respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen, în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele de primire în profesie prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și nu există motive de nedemnitate, astfel cum se motivează și în preambulul Deciziei nr. 42 din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Suceava.

3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursurile formulate, în raport de criticile invocate, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acestea sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 16 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 51/1995 republicată (2). De asemenea, este necontestat că intimata-reclamantă a precizat, în scris, că nu înțelege să participe la procedura pentru verificarea cunoștințelor, fapt ce rezultă din adresa nr. 756 din 3 decembrie 2010 (fila 23 dosar C.A. Suceava nr. 849/39/2011).

Prin Decizia nr. 42 din 13 ianuarie 2011, Consiliul Baroului Suceava a respins cererea de primire în profesie cu scutire de examen, ca urmare a neprezentării la verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Potrivit prevederilor legale în vigoare la data formulării/ soluționării cererii reclamantei, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată [2], la cerere puteau fi primite în profesia de avocat, cu scutire de examen, persoanele care îndeplineau condițiile enumerate la alin. (2) lit. a) și lit. b). Instanța de recurs constată că legiuitorul, prin edictarea unei norme juridice permisive „poate fi primit în profesie”, a conferit autorității competente un drept de apreciere discreționar.

Astfel, se explică și se justifică legalitatea prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la Congresul Avocaților din România, potrivit cărora „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”, ceea ce nu reprezintă o adăugare la dispozițiile art. 16 alin. (2) din lege, ci o materializare a exercitării dreptului de apreciere ce i-a fost conferit de legiuitor prin folosirea unei norme juridice permisive. De asemenea, în scopul asigurării unei transparențe care să permită instanțelor competente să verifice legalitatea exercitării dreptului de apreciere și existența/ inexistența oricărei forme de arbitrariu, prin Hotărârea nr. 902 din 11 februarie 2010, Consiliul U.N.B.R.

a adoptat Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, act care nu a fost atacat/ constatat ca fiind nelegal. Este adevărat că la pct. 5 Cap. II din Ghid, se prevede că verificarea cunoștințelor va consta dintr-o evaluare făcută pe baza unor discuții libere în cadrul unui interviu, cu privire la legislația specifică organizării și exercitării profesiei de avocat, dar se prevede și că barourile pot decide ca verificarea să se facă și în formă scrisă, cum s-a întâmplat în cauza de față. Deci, Baroul Suceava a avut temei legal și regulamentar să procedeze la realizarea verificării respective, la care reclamanta a declarat că nu înțelege să se prezinte.

Este adevărat că jurisprudența Înaltei Curți – secția de contencios administrativ și fiscal este în sensul că testarea nu trebuie transformată într-un adevărat examen, în caz contrar, s-ar încălca dispozițiile legale incidente speței, însă cum reclamanta nu s-a prezentat la testare, nu se poate afirma că această modalitate de verificare a cunoștințelor reprezintă, în realitate, un examen. Deci, în contextul în care reclamanta nu s-a prezentat pentru verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Baroul Suceava nu a putut să își exercite dreptul prevăzut în art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, lipsind astfel una dintre condițiile obligatorii pentru intrarea în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursurile, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată. În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata-reclamantă va fi obligată la plata sumei de 502 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței nr. 372 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată. Respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 502 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2013.