ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1021/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea Deciziei nr. 4 din 02 februarie 2012 emisă de Baroul Suceava, prin care a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen și a Deciziei nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România, prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei Baroului Suceava, precum și obligarea pârâților la emiterea deciziei de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen și înscrierea în Tabloul avocaților incompatibili în termen de 30 de zile de la data soluționării irevocabile a cererii.

A arătat reclamanta că, în fapt, a depus cererea de admitere în profesia de avocat în Baroul Suceava în luna iulie 2010, solicitând soluționarea acesteia în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, precum și faptul că la data depunerii cererii de primire în profesie îndeplinea condițiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 51/1995, precum și cele din art. 16 alin. (2) lit. b) din același act normativ, respectiv a exercitat neîntrerupt profesia de consilier juridic din data de 21 iunie 1999 și până la data formulării acțiunii.

A mai arătat reclamanta că, deși a depus cererea de primire în profesie cu scutire de examen, a fost convocată pentru verificarea cunoștințelor despre legislația profesiei de avocat, aducându-i-se la cunoștință faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) și ale Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R., verificarea se va efectua în scris, sub forma unui test scris din bibliografia anexată adresei. Reclamanta a informat Baroul Suceava că nu înțelege să se prezinte la examenul pentru intrarea în avocatură, organizat în baza art. 21 alin. (2) din Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R., apreciind că organizarea acestui examen este contrară dispozițiilor legale în vigoare la data introducerii cererii, respectiv art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar, ca urmare a acestei precizări, prin Decizia nr. 4 din 02 februarie 2012, cererea reclamantei de primire în profesie cu scutire de examen a fost respinsă.

Reclamanta a formulat contestație la această decizie, înregistrată sub nr. 41/C din 07 martie 2012, contestație respinsă prin Decizia nr. 415 din 31 martie 2012 a Uniunii Naționale a Barourilor din România. În esență, reclamanta a arătat că, raportat la legislația aflată în vigoare la data depunerii cererii la Baroul Suceava, nu era legală desfășurarea unui examen scris privind cunoștințele privitoare la profesia de avocat, deoarece condiția impusă de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea privind exercitarea profesiilor juridice enumerate în text într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat.

Chiar dacă art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris. A accepta o asemenea interpretare înseamnă a goli de conținut și de eficiență prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. A apreciat reclamanta că, deși în Statutul profesiei de avocat nu este reglementată modalitatea de verificare a cunoștințelor, conform prevederilor legale în materie verificarea cunoștințelor trebuie să se facă în raport cu scopul avut în vedere și în nici un caz sub forma unei probe scrise, întrucât această modalitate de testare nu mai reprezintă o verificare, ci echivalează cu susținerea unui examen.

Reclamanta a apreciat că testarea scrisă impusă de pârât este în realitate un examen, dovadă fiind chiar dispozițiile pct. 5 din capitolul II al Hotărârii U.N.B.R.

nr. 902/2010 (pct. 5 reglementând procedura verificării cunoștințelor), care stipulează că "rezultatul verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat poate determina respingerea cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen". A mai arătat reclamanta că nu era reglementată procedura de examinare, în sensul că nu erau prevăzute criteriile de notare, calificativul sau nota minimă ce trebuie obținute, posibilitatea contestării, termenul de contestare, precum și faptul că testarea scrisă realizată de barou reprezintă o formă de discriminare între cei care au fost primiți în profesie la cerere în anii anteriori, în baza acelorași dispoziții legale și care nu au fost supuși testării scrise și reclamanta care, deși a formulat cerere în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, a fost invitată să susțină testarea scrisă și în urma neprezentării a fost declarată respinsă.

În concluzie, reclamanta a apreciat că prin nesocotirea dispozițiilor legale enunțate anterior a fost vătămată în dreptul recunoscut de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen și de a fi înscrisă în Tabloul avocaților. La data de 24 octombrie 2012 pârâții au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin Sentința nr. 87 din 20 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G.I., în contradictoriu cu pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România, - a anulat Decizia nr. 4 din 02 februarie 2012, emisă de Baroul Suceava și Decizia nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de U.N.B.R, - a obligat pârâtul Baroul Suceava la emiterea unei noi decizii de admitere a reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen, - a respins ca prematur formulată cererea de înscriere a reclamantei în tabloul avocaților incompatibili, - a respins cererea pârâtei U.N.B.R.

de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin Decizia nr. 4 din 02 februarie 2012 emisă de Baroul Suceava a fost respinsă cererea reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, pe motiv că a refuzat să se prezinte în fața Consiliului baroului pentru realizarea procedurii de verificare a cunoștințelor. Prin Decizia nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de U.N.B.R., în soluționarea plângerii prealabile formulată de reclamantă, a fost respinsă contestația împotriva deciziei Baroului Suceava.

Cererea de primire în profesie a fost formulată de reclamantă în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, rațiunea edictării acestui text rezultând din prezumția că o persoană care a exercitat timp de 10 ani una din profesiile enumerate de text (notar, judecător, jurisconsult, procuror) a dobândit cunoștințele necesare exercitării profesiei de avocat. Condiția privind termenul de exercitare a acestei profesii, respectiv 10 ani, constituie fundamentul scutirii de examen pentru intrarea în profesie și a fost considerat de legiuitor ca un termen suficient, pentru dobândirea cunoștințelor juridice necesare exercitării profesiei de avocat.

Instanța de fond a reținut că din analiza textului rezultă că se stabilește un drept față de persoanele enumerate, interpretarea acestei prevederi fiind în sensul că, dacă o persoană se află în una din situațiile prevăzute de art. 16 și solicită primirea în profesia de avocat, cererea trebuie să fie admisă, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții enunțate (ex. nedemnitatea), textul legal neprevăzând nici o altă condiție suplimentară, cum ar fi obligația de a se prezenta la o verificare a cunoștințelor. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că aceasta a fost și interpretarea constantă dată de Baroul Suceava, care în perioada 13 ianuarie 2005 și 19 decembrie 2011 a admis cererile de primire în profesie cu scutire de examen la un mare număr de solicitanți aflați în situații identice cu reclamanta, așa cum rezultă din adresa aflată la dosar.

Curtea a apreciat că este evident că reclamanta, care îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, era îndreptățită să beneficieze de dreptul de a fi primită în profesie cu scutire de examen și că, respingând cererea de primire în profesie pe motivul neprezentării la verificarea cunoștințelor, Baroul Suceava a încălcat și principiului egalității în fata legii, prevăzut la art. 16 alin. (1) potrivit căruia: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Constatând că adoptarea Deciziei nr. 4 din 02 februarie 2012 a Baroului Suceava și Deciziei nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de U.N.B.R.

s-a făcut cu încălcarea actelor normative cu forță juridică superioară și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorii și cu aplicare prioritară conform art. 20 din Constituția României, curtea a reținut că implicit au fost încălcate drepturile recunoscute reclamantei prin depășirea limitelor dreptului de apreciere al autorității publice emitente a actelor administrative contestate, așa încât, în temeiul art. 2 lit. n) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea și a anulat actele administrative contestate. În baza dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, curtea a dispus obligarea prim - pârâtei de a emite hotărârea prin care să admită cererea reclamantei de primire în profesie cu scutire de examen.

Privitor la solicitarea reclamantei de obligare a prim-pârâtului de înscriere în tabloul avocaților din Baroul Suceava, curtea a apreciat că este prematur formulată, deoarece înscrierea în tabloul avocaților este o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură și este condiționată de îndeplinirea mai multor cerințe. S-a reținut în considerentele hotărârii recurate că, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la data emiterii deciziei, iar față de aceste dispoziții se apreciază că emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamanta având de asemenea obligația achitării taxelor de înscriere și depunerii jurământului (art. 21 din Legea nr. 51/1995).

În concluzie, curtea a respins capătul de cerere de la punctul 3 din actul de sesizare al instanței, ca urmare a admiterii excepției de prematuritate invocată de pârâți prin întâmpinare. Având în vedere că reclamanta a câștigat procesul și nu se află în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., curtea a respins cererea pârâtei U.N.B.R. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România, care au solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Întrucât în memoriile de recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanța de control judiciar va proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat.

În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții susțin faptul că sentința contestată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și ale art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat. În dezvoltarea acestui motiv de modificare recurenții prezintă următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: Cu toate că a fost subliniat caracterul supletiv al normei și faptul că art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu conferă intimatei un drept necondiționat de a accede în profesia de avocat cu scutire de examen, ci doar o vocație ce trebuie corelată cu condiția de a face dovada însușirii corespunzătoare a cunoștințelor legate de modul de organizare al acestei profesii, instanța de fond a interpretat greșit această normă juridică și a admis acțiunea dedusă judecății, fără a ține cont de argumentele invocate în apărare.

Instanța a apreciat în mod greșit că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu au relevanță în prezenta cauză, în contextul în care textul menționat nu vine în contradicție cu norma supletivă anterior enunțată. Arată recurenții că textul invocat conferă Consiliului Baroului competența de a proceda la verificarea cunoștințelor solicitanților referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, competență derivată tocmai din caracterul supletiv al normei instituite în art. 16 alin. (2) lit. b), aspect consacrat și în practica judiciară recentă a Înaltei Curți. Ca atare, apreciază recurenții, singura exigență a legii naționale aplicabile în materie privește soluționarea obiectivă, transparentă și unitară a cererilor de primire în profesie, cu scutire de examen, partea fiind pusă la adăpost de un posibil abuz al autorității competente.

Arată recurenții că din această perspectivă nu este corectă motivarea instanței de fond, în sensul că procedura aplicată reclamantei încalcă și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Recurenții au concluzionat în sensul că tocmai pentru a crea acest cadru unitar de soluționare a unor asemenea cereri la nivel național a fost adoptată Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R., ce conține norme procedurale detaliate și relevante în privința modului de soluționare a unor astfel de cereri și pe care instanța de fond a înlăturat-o nejustificat. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 4 din 2 februarie 2012 emisă de Consiliul Baroului Suceava și a Deciziei nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România. Prin Decizia nr. 4 din 02 februarie 2012 emisă de Baroul Suceava a fost respinsă cererea reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, pe motiv că a refuzat să se prezinte în fața Consiliului baroului pentru realizarea procedurii de verificare a cunoștințelor. Prin Decizia nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de U.N.B.R., în soluționarea plângerii prealabile formulată de reclamantă, a fost respinsă contestația împotriva deciziei Baroului Suceava.

Prima instanță a admis în parte acțiunea pentru argumentele prezentate anterior. Problema de drept dedusă judecății vizează legalitatea refuzului exprimat de recurenți în legătură cu cererea intimatei G.I. de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Actele administrative emise de recurenți în soluționarea acestei cereri s-au fundamentat pe dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, pe cele ale art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la data de 25 septembrie 2004 și ale Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R.

Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, în forma în vigoare la data formulării cererii intimatei: "La cerere poate fi primit în profesie cu scutire de examen (...) (b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurist consult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat." Art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că: "(2) În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat." În preambulul Deciziei nr. 4 din 2 februarie 2012, Consiliul Baroului Suceava a reținut faptul că petenta îndeplinește condițiile formale pentru primirea în profesie, sub aspectul vechimii în funcția de consilier juridic, așa cum impune dispoziția legală anterior citată și că nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat.

De asemenea, s-a mai arătat faptul că petenta a precizat în scris că nu se va prezenta pentru a participa la verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Într-adevăr, pe acest ultim aspect, cele consemnate în preambulul deciziei sunt corecte: prin cererea înregistrată sub nr. 35 din 18 ianuarie 2012 la Baroul Suceava (aflată la dosar fond), intimata a precizat că nu înțelege să susțină examenul pentru intrarea în avocatură, organizat în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) al Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R. sub forma unui test scris și că refuză să se prezinte la examenul în discuție. Înalta Curte apreciază că prin exprimarea refuzului explicit de a se prezenta în fața Consiliului Baroului și a comunica cu acesta intimata nu și-a dovedit loialitatea față de profesia de avocat în care dorește să acceadă.

Din actele dosarului rezultă faptul că în cauză nu s-au impus condiții suplimentare celor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, deoarece recurentul Baroul Suceava nu a intenționat să organizeze un examen profesional, ci doar o verificare scrisă din legislația ce vizează exercitarea efectivă a profesiei de avocat, fără să analizeze cunoștințele profesionale generale ale solicitantului, cunoștințe pe care legiuitorul le-a prezumat că au fost dobândite în perioada celor 10 ani de exercitare a uneia dintre profesiile nominalizate de textul legal aflat în discuție. Așadar, reglementarea al cărui beneficiu l-a invocat intimata-reclamantă nu exclude organizarea unei verificări a cunoștințelor solicitantului în legătură cu profesia pe care intenționează să o exercite, fără ca prin aceasta să se poată ajunge la organizarea unui examen propriu-zis care să prevadă barem și punctaj.

Această interpretare juridică a fost făcută de Înalta Curte și cu ocazia soluționării unor cereri similare cu cea a intimatei-reclamante (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 43 din 10 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 849/39/2011, Decizia nr. 4902 din 21 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 850/39/2011, Decizia nr. 5019 din 27 noiembrie 2012, Decizia nr. 88 din 11 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 6988/2/2011, Decizia nr. 351 din 24 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 855/39/2011). În cauza de față nu s-a organizat examen pentru primirea în profesia de avocat, ceea ce ar fi contravenit, într-adevăr, dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, deoarece nu s-a stabilit punctaj și nici barem de examinare.

În plus, în bibliografia indicată de recurent au fost trecute doar Legea nr. 51/1995, republicată, Statutul profesiei de avocat și Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană. Ca atare, contrar celor statuate de judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că refuzul primirii intimatei-reclamante în profesia de avocat cu scutire de examen este unul justificat, prin raportare la textul legal anterior enunțat. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursurile, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei G.I. ca neîntemeiată.

Instanța de control judiciar, în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va obliga intimata-reclamantă la 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat în cele două grade de jurisdicție) către recurenta-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtul Baroul Suceava și de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 87 din 20 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei G.I. ca neîntemeiată. Obligă intimata-reclamantă G.I. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2014. Procesat de GGC - GV