ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1021/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1021/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta G.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a

Barourilor din România, anularea Deciziei nr. 4 din 02 februarie 2012 emisă de

Baroul Suceava, prin care a fost respinsă cererea de primire în profesia de

avocat cu scutire de examen și a Deciziei nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de

Uniunea Națională a Barourilor din România, prin care a fost respinsă

contestația împotriva deciziei Baroului Suceava, precum și obligarea pârâților

la emiterea deciziei de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen și

înscrierea în Tabloul avocaților incompatibili în termen de 30 de zile de la

data soluționării irevocabile a cererii.

A arătat reclamanta

că, în fapt, a depus cererea de admitere în profesia de avocat în Baroul

Suceava în luna iulie 2010, solicitând soluționarea acesteia în temeiul art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și a art. 21 alin. (2) din Statutul

profesiei de avocat, precum și faptul că la data depunerii cererii de primire

în profesie îndeplinea condițiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 51/1995,

precum și cele din art. 16 alin. (2) lit. b) din același act normativ,

respectiv a exercitat neîntrerupt profesia de consilier juridic din data de 21

iunie 1999 și până la data formulării acțiunii.

A mai arătat

reclamanta că, deși a depus cererea de primire în profesie cu scutire de

examen, a fost convocată pentru verificarea cunoștințelor despre legislația

profesiei de avocat, aducându-i-se la cunoștință faptul că, în conformitate cu

dispozițiile art. 21 alin. (2) și ale Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului

U.N.B.R., verificarea se va efectua în scris, sub forma unui test scris din

bibliografia anexată adresei.

Reclamanta a informat

Baroul Suceava că nu înțelege să se prezinte la examenul pentru intrarea în

avocatură, organizat în baza art. 21 alin. (2) din Hotărârea nr. 902/2010 a

Consiliului U.N.B.R., apreciind că organizarea acestui examen este contrară

dispozițiilor legale în vigoare la data introducerii cererii, respectiv art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar, ca urmare a acestei precizări,

prin Decizia nr. 4 din 02 februarie 2012, cererea reclamantei de primire în

profesie cu scutire de examen a fost respinsă.

Reclamanta a formulat

contestație la această decizie, înregistrată sub nr. 41/C din 07 martie 2012,

contestație respinsă prin Decizia nr. 415 din 31 martie 2012 a Uniunii

Naționale a Barourilor din România.

În esență, reclamanta

a arătat că, raportat la legislația aflată în vigoare la data depunerii cererii

la Baroul Suceava, nu era legală desfășurarea unui examen scris privind

cunoștințele privitoare la profesia de avocat, deoarece condiția impusă de art.

16 alin. (2) lit. b) din Legea privind exercitarea profesiilor juridice enumerate

în text într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen,

întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este îndestulător pentru

dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat.

Chiar dacă art. 21

alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că, în cazul cererilor de

primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice

cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei

de avocat, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii

dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris.

A accepta o asemenea interpretare înseamnă a goli de conținut și de eficiență

prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

A apreciat reclamanta

că, deși în Statutul profesiei de avocat nu este reglementată modalitatea de

verificare a cunoștințelor, conform prevederilor legale în materie verificarea

cunoștințelor trebuie să se facă în raport cu scopul avut în vedere și în nici

un caz sub forma unei probe scrise, întrucât această modalitate de testare nu

mai reprezintă o verificare, ci echivalează cu susținerea unui examen.

Reclamanta a apreciat

că testarea scrisă impusă de pârât este în realitate un examen, dovadă fiind

chiar dispozițiile pct. 5 din capitolul II al Hotărârii U.N.B.R. nr. 902/2010

(pct. 5 reglementând procedura verificării cunoștințelor), care stipulează că

"rezultatul verificării cunoștințelor privind legislația specifică

profesiei de avocat poate determina respingerea cererii de primire în profesia

de avocat cu scutire de examen".

A mai arătat

reclamanta că nu era reglementată procedura de examinare, în sensul că nu erau

prevăzute criteriile de notare, calificativul sau nota minimă ce trebuie obținute,

posibilitatea contestării, termenul de contestare, precum și faptul că testarea

scrisă realizată de barou reprezintă o formă de discriminare între cei care au

fost primiți în profesie la cerere în anii anteriori, în baza acelorași

dispoziții legale și care nu au fost supuși testării scrise și reclamanta care,

deși a formulat cerere în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, a

fost invitată să susțină testarea scrisă și în urma neprezentării a fost

declarată respinsă.

În concluzie,

reclamanta a apreciat că prin nesocotirea dispozițiilor legale enunțate

anterior a fost vătămată în dreptul recunoscut de art. 16 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 51/1995, respectiv de a fi primită în profesia de avocat cu scutire

de examen și de a fi înscrisă în Tabloul avocaților.

La data de 24

octombrie 2012 pârâții au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin Sentința nr. 87

din 20 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta G.I., în contradictoriu cu pârâții Baroul

Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România,

- a anulat Decizia

nr. 4 din 02 februarie 2012, emisă de Baroul Suceava și Decizia nr. 415 din 31

martie 2012 emisă de U.N.B.R,

- a obligat pârâtul

Baroul Suceava la emiterea unei noi decizii de admitere a reclamantei în

profesia de avocat cu scutire de examen,

- a respins ca

prematur formulată cererea de înscriere a reclamantei în tabloul avocaților

incompatibili,

- a respins cererea

pârâtei U.N.B.R. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Decizia nr. 4

din 02 februarie 2012 emisă de Baroul Suceava a fost respinsă cererea

reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, pe motiv că

a refuzat să se prezinte în fața Consiliului baroului pentru realizarea

procedurii de verificare a cunoștințelor.

Prin Decizia nr. 415

din 31 martie 2012 emisă de U.N.B.R., în soluționarea plângerii prealabile

formulată de reclamantă, a fost respinsă contestația împotriva deciziei

Baroului Suceava.

Cererea de primire în

profesie a fost formulată de reclamantă în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995, rațiunea edictării acestui text rezultând din prezumția

că o persoană care a exercitat timp de 10 ani una din profesiile enumerate de

text (notar, judecător, jurisconsult, procuror) a dobândit cunoștințele necesare

exercitării profesiei de avocat. Condiția privind termenul de exercitare a

acestei profesii, respectiv 10 ani, constituie fundamentul scutirii de examen

pentru intrarea în profesie și a fost considerat de legiuitor ca un termen

suficient, pentru dobândirea cunoștințelor juridice necesare exercitării

profesiei de avocat.

Instanța de fond a

reținut că din analiza textului rezultă că se stabilește un drept față de

persoanele enumerate, interpretarea acestei prevederi fiind în sensul că, dacă

o persoană se află în una din situațiile prevăzute de art. 16 și solicită

primirea în profesia de avocat, cererea trebuie să fie admisă, dacă sunt

îndeplinite și celelalte condiții enunțate (ex. nedemnitatea), textul legal

neprevăzând nici o altă condiție suplimentară, cum ar fi obligația de a se

prezenta la o verificare a cunoștințelor.

S-a mai reținut în

considerentele hotărârii atacate că aceasta a fost și interpretarea constantă

dată de Baroul Suceava, care în perioada 13 ianuarie 2005 și 19 decembrie 2011

a admis cererile de primire în profesie cu scutire de examen la un mare număr

de solicitanți aflați în situații identice cu reclamanta, așa cum rezultă din

adresa aflată la dosar.

Curtea a apreciat că

este evident că reclamanta, care îndeplinește toate condițiile prevăzute de

art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, era îndreptățită să

beneficieze de dreptul de a fi primită în profesie cu scutire de examen și că,

respingând cererea de primire în profesie pe motivul neprezentării la

verificarea cunoștințelor, Baroul Suceava a încălcat și principiului egalității

în fata legii, prevăzut la art. 16 alin. (1) potrivit căruia: "Cetățenii

sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără

discriminări".

Constatând că

adoptarea Deciziei nr. 4 din 02 februarie 2012 a Baroului Suceava și Deciziei

nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de U.N.B.R. s-a făcut cu încălcarea actelor

normative cu forță juridică superioară și a jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, obligatorii și cu aplicare prioritară conform art. 20 din

Constituția României, curtea a reținut că implicit au fost încălcate drepturile

recunoscute reclamantei prin depășirea limitelor dreptului de apreciere al

autorității publice emitente a actelor administrative contestate, așa încât, în

temeiul art. 2 lit. n) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis

acțiunea și a anulat actele administrative contestate.

În baza dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, curtea a dispus obligarea prim -

pârâtei de a emite hotărârea prin care să admită cererea reclamantei de primire

în profesie cu scutire de examen.

Privitor la

solicitarea reclamantei de obligare a prim-pârâtului de înscriere în tabloul

avocaților din Baroul Suceava, curtea a apreciat că este prematur formulată,

deoarece înscrierea în tabloul avocaților este o etapă ulterioară celei de

emitere a deciziei de primire în avocatură și este condiționată de îndeplinirea

mai multor cerințe.

S-a reținut în

considerentele hotărârii recurate că, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr.

51/1995, în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în

profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de

incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la data

emiterii deciziei, iar față de aceste dispoziții se apreciază că emiterea

deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în tablou,

pentru realizarea acestui deziderat reclamanta având de asemenea obligația

achitării taxelor de înscriere și depunerii jurământului (art. 21 din Legea nr.

51/1995).

În concluzie, curtea

a respins capătul de cerere de la punctul 3 din actul de sesizare al instanței,

ca urmare a admiterii excepției de prematuritate invocată de pârâți prin

întâmpinare.

Având în vedere că

reclamanta a câștigat procesul și nu se află în culpă procesuală, în temeiul

art. 274 C. proc. civ., curtea a respins cererea pârâtei U.N.B.R. de obligare a

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a

Barourilor din România, care au solicitat modificarea sa, în sensul respingerii

acțiunii reclamantei.

Întrucât în memoriile

de recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanța de control

judiciar va proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat.

În motivarea căii

extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenții susțin faptul că sentința contestată este dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și

ale art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

În dezvoltarea

acestui motiv de modificare recurenții prezintă următoarele critici de

nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

Cu toate că a fost

subliniat caracterul supletiv al normei și faptul că art. 16 alin. (2) din

Legea nr. 51/1995 nu conferă intimatei un drept necondiționat de a accede în

profesia de avocat cu scutire de examen, ci doar o vocație ce trebuie corelată

cu condiția de a face dovada însușirii corespunzătoare a cunoștințelor legate

de modul de organizare al acestei profesii, instanța de fond a interpretat

greșit această normă juridică și a admis acțiunea dedusă judecății, fără a ține

cont de argumentele invocate în apărare.

Instanța a apreciat

în mod greșit că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de

avocat nu au relevanță în prezenta cauză, în contextul în care textul menționat

nu vine în contradicție cu norma supletivă anterior enunțată.

Arată recurenții că

textul invocat conferă Consiliului Baroului competența de a proceda la

verificarea cunoștințelor solicitanților referitoare la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, competență derivată tocmai din caracterul

supletiv al normei instituite în art. 16 alin. (2) lit. b), aspect consacrat și

în practica judiciară recentă a Înaltei Curți.

Ca atare, apreciază

recurenții, singura exigență a legii naționale aplicabile în materie privește

soluționarea obiectivă, transparentă și unitară a cererilor de primire în

profesie, cu scutire de examen, partea fiind pusă la adăpost de un posibil abuz

al autorității competente.

Arată recurenții că

din această perspectivă nu este corectă motivarea instanței de fond, în sensul

că procedura aplicată reclamantei încalcă și prevederile art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Recurenții au

concluzionat în sensul că tocmai pentru a crea acest cadru unitar de

soluționare a unor asemenea cereri la nivel național a fost adoptată Hotărârea

nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R., ce conține norme procedurale detaliate și

relevante în privința modului de soluționare a unor astfel de cereri și pe care

instanța de fond a înlăturat-o nejustificat.

Analizând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect

anularea Deciziei nr. 4 din 2 februarie 2012 emisă de Consiliul Baroului

Suceava și a Deciziei nr. 415 din 31 martie 2012 emisă de Consiliul Uniunii

Naționale a Barourilor din România.

Prin Decizia nr. 4

din 02 februarie 2012 emisă de Baroul Suceava a fost respinsă cererea

reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, pe motiv că

a refuzat să se prezinte în fața Consiliului baroului pentru realizarea

procedurii de verificare a cunoștințelor.

Prin Decizia nr. 415

din 31 martie 2012 emisă de U.N.B.R., în soluționarea plângerii prealabile

formulată de reclamantă, a fost respinsă contestația împotriva deciziei

Baroului Suceava.

Prima instanță a

admis în parte acțiunea pentru argumentele prezentate anterior.

Problema de drept

dedusă judecății vizează legalitatea refuzului exprimat de recurenți în

legătură cu cererea intimatei G.I. de primire în profesia de avocat cu scutire

de examen.

Actele administrative

emise de recurenți în soluționarea acestei cereri s-au fundamentat pe

dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, pe cele ale art. 21 alin.

(2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la data de 25 septembrie 2004 și

ale Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R.

Potrivit art. 16

alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, în forma în vigoare la data

formulării cererii intimatei:

"La cerere poate

fi primit în profesie cu scutire de examen (...)

(b) cel care până la

data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător,

procuror, notar public, consilier juridic sau jurist consult timp de cel puțin

10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac

nedemn pentru profesia de avocat."

Art. 21 alin. (2) din

Statutul profesiei de avocat prevede că:

"(2) În cazul

cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate

să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat."

În preambulul

Deciziei nr. 4 din 2 februarie 2012, Consiliul Baroului Suceava a reținut

faptul că petenta îndeplinește condițiile formale pentru primirea în profesie,

sub aspectul vechimii în funcția de consilier juridic, așa cum impune

dispoziția legală anterior citată și că nu i-a încetat activitatea din motive

disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat.

De asemenea, s-a mai

arătat faptul că petenta a precizat în scris că nu se va prezenta pentru a

participa la verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea

profesiei de avocat.

Într-adevăr, pe acest

ultim aspect, cele consemnate în preambulul deciziei sunt corecte: prin cererea

înregistrată sub nr. 35 din 18 ianuarie 2012 la Baroul Suceava (aflată la dosar

fond), intimata a precizat că nu înțelege să susțină examenul pentru intrarea

în avocatură, organizat în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) al

Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R. sub forma unui test scris și că

refuză să se prezinte la examenul în discuție.

Înalta Curte

apreciază că prin exprimarea refuzului explicit de a se prezenta în fața

Consiliului Baroului și a comunica cu acesta intimata nu și-a dovedit

loialitatea față de profesia de avocat în care dorește să acceadă.

Din actele dosarului

rezultă faptul că în cauză nu s-au impus condiții suplimentare celor prevăzute

de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, deoarece recurentul

Baroul Suceava nu a intenționat să organizeze un examen profesional, ci doar o

verificare scrisă din legislația ce vizează exercitarea efectivă a profesiei de

avocat, fără să analizeze cunoștințele profesionale generale ale

solicitantului, cunoștințe pe care legiuitorul le-a prezumat că au fost

dobândite în perioada celor 10 ani de exercitare a uneia dintre profesiile

nominalizate de textul legal aflat în discuție.

Așadar, reglementarea

al cărui beneficiu l-a invocat intimata-reclamantă nu exclude organizarea unei

verificări a cunoștințelor solicitantului în legătură cu profesia pe care

intenționează să o exercite, fără ca prin aceasta să se poată ajunge la

organizarea unui examen propriu-zis care să prevadă barem și punctaj.

Această interpretare

juridică a fost făcută de Înalta Curte și cu ocazia soluționării unor cereri

similare cu cea a intimatei-reclamante (a se vedea, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 43 din 10 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 849/39/2011,

Decizia nr. 4902 din 21 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 850/39/2011,

Decizia nr. 5019 din 27 noiembrie 2012, Decizia nr. 88 din 11 ianuarie 2013

pronunțată în Dosarul nr. 6988/2/2011, Decizia nr. 351 din 24 ianuarie 2013

pronunțată în Dosarul nr. 855/39/2011).

În cauza de față nu

s-a organizat examen pentru primirea în profesia de avocat, ceea ce ar fi

contravenit, într-adevăr, dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr.

51/1995, republicată, deoarece nu s-a stabilit punctaj și nici barem de

examinare. În plus, în bibliografia indicată de recurent au fost trecute doar

Legea nr. 51/1995, republicată, Statutul profesiei de avocat și Codul deontologic

al avocaților din Uniunea Europeană.

Ca atare, contrar

celor statuate de judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază

că refuzul primirii intimatei-reclamante în profesia de avocat cu scutire de

examen este unul justificat, prin raportare la textul legal anterior enunțat.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursurile, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea

reclamantei G.I. ca neîntemeiată.

Instanța de control

judiciar, în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va

obliga intimata-reclamantă la 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

(onorariu de avocat în cele două grade de jurisdicție) către recurenta-pârâtă

Uniunea Națională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâtul Baroul Suceava și de pârâta Uniunea Națională a Barourilor

din România împotriva Sentinței nr. 87 din 20 februarie 2013 a Curții de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei G.I. ca neîntemeiată.

Obligă intimata-reclamantă

G.I. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă

Uniunea Națională a Barourilor din România.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 februarie 2014.

Procesat

de GGC - GV