ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5365/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5365/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul G.M. a

chemat în judecată pârâții Baroul Suceava și U.N.B.R., pentru ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei din 24 februarie 2011 emisă

de Baroul Suceava, prin care a fost respinsă cererea de primire în profesia de

avocat cu scutire de examen; să se constate îndeplinite condițiile de primire

în profesia de avocat cu scutire de examen conform art. 16 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data depunerii cererii, respectiv 14 mai 2010

și obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de admitere în profesia de avocat

cu scutire de examen și înscrierea în tabloul avocaților în termen de 30 de

zile de la data soluționării irevocabile a cererii.

În motivarea acțiunii

a arătat că a depus cerere de admitere în profesia de avocat la data de 14 mai 2010

solicitând soluționarea acesteia în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 51/1995 și art. 21 alin. (2) din Statul profesiei de avocat.

Reclamantul a mai precizează

că la data depunerii cererii de primire în profesie îndeplinea condițiile prevăzute

de art. 11 din Legea nr. 51/1995 precum și cele din art. 16 alin. (2) lit. b) din

același act normativ, respectiv exercitare, fără întrerupere, profesia de consilier

juridic din data de 15 februarie 1999 și până în prezent, lucru pe care l-a dovedit

cu copie de pe carnetul de muncă.

Prin sentința civilă

nr. 327 din 17 octombrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția

a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea

în formulată de reclamantul G.M., în contradictoriu cu pârâții Baroul Suceava, prin

decan, U.N.B.R. București a anulat decizia nr. 55/2011 emisă de Baroul Suceava,

a anulat decizia consiliului U.N.B.R. din 8 iulie 2011, a constatat că reclamantul

întrunește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995,

forma în vigoare la data depunerii cererii de primire în profesie, a obligat prim-pârâta

la emiterea deciziei, în favoarea reclamantului, de primite în profesie cu scutire

de examen, a respins, ca prematur introdus, capătul de cerere privitor la înscrierea

reclamantului pe tabloul avocaților.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că la data de 14 mai 2010 reclamantul a depus

la Baroul Suceava cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen.

Prin adresa din 17 ianuarie 2011 a fost convocat de către prim-pârâtă în vederea

verificării cunoștințelor referitoare la legislația profesiei de avocat. Important

de precizat apare faptul că reclamantul a dat curs invitației, că verificarea cunoștințelor

s-a făcut în scris, iar în urma acesteia a obținut un punctaj insuficient, fapt

constatat prin decizia din 24 februarie 2011 prin care s-a respins cererea sa primire

în profesia de avocat cu scutire de examen.

Art. 21 alin. (2) din

Statul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie

cu scutire de examen. Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului

cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere

nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților

sub forma unui examen scris.

A primi o asemenea interpretare,

realizată de autoritățile intimate, înseamnă a goli de conținut și de eficiență

prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Cât privește susținerea

reclamantului cu privire la deciziile pronunțate în această materie de secția de

contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție se constată

că atât în deciziile invocate cât și în alte soluții de dată mai recentă, s-a reținut

că textul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, conferă dreptul persoanelor

care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia, de a fi numit

în profesia de avocat, cu scutire de examen, și nu o posibilitate sau o facultate

.

Privitor la solicitarea

reclamantului de obligare a secund-pârâtului de înscriere în tabloul avocaților

din Baroul Suceava, Curtea de apel a apreciat ca prematur formulată, având în vedere

că înscrierea în tabloul avocaților este o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei

de primire în avocatură și este condiționată de îndeplinirea mai multor cerințe.

Potrivit art. 24

alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în cazurile în care există incompatibilitate, decizia

de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate,

care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la data emiterii deciziei.

Față de aceste dispoziții

a apreciat că emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea

în tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamantul având de asemenea obligația

achitării taxelor de înscriere, depunerii jurământului (art. 21 din Legea nr. 51/1995).

Împotriva sentinței

nr. 327 din data de 17 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs în termen legal Baroul Suceava și U.N.B.R., prin care s-a solicitat

admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în totalitate a sentinței

atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu obligarea

la plata cheltuielilor de judecată din ambele instanțe.

S-a învederat, prin cererea

de recurs, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită

a legii. Astfel, cu toate că prima instanță a subliniat caracterul supletiv

al dispoziției conținute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995

privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat (așa cum era în

vigoare la data formulării cererii de intrare în profesie) și care nu-i conferă

reclamantului un drept necondiționat de a accede în profesia de avocat, ci

doar o vocație care trebuie corelată cu condiția de a face dovada însușirii

corespunzătoare a cunoștințelor legate de modul de organizare al acestei

profesii, s-a procedat la o interpretare eronată a normei juridice menționate,

fără a se ține cont de argumentele invocate prin întâmpinare.

S-a mai relevat, de către

recurenți, că în mod nejustificat judecătorul fondului a apreciat că dispozițiile

art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu au relevanță în cauză

dat fiind faptul că își au originea într-un act juridic inferior supremației

legii, o astfel de interpretare fiind greșită, în contextul în care textul

menționat nu vine în contradicție cu norma supletivă consacrată în

art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 ci doar o explicitează. În acest

sens, s-a solicitat a se constata că în privința aprecierii asupra unei cereri

de intrare în profesia de avocat, cu scutire de examen, este recunoscută competența

consiliului unui barou de a proceda la verificarea cunoștințelor referitoare

la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, competență derivată

tocmai din caracterul supletiv al normei instituită în art. 16 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995 așa cum era în vigoare în momentul formulării cererii

în discuție, și că instanța de judecată nu se poate substitui autorității

competente în aprecierea cunoștințelor reclamantului.

S-a mai precizat, în context,

că singura exigență a legii privește soluționarea obiectivă, transparentă

și unitară a cererilor de primire în profesie, cu scutire de examen, solicitantul

fiind astfel pus la adăpost de un posibil abuz al autorității competente, Consiliul

Baroului. De asemenea, s-a arătat că, tocmai pentru a crea acest cadru unitar de

soluționare a unor asemenea cereri la nivel național, a fost adoptată

hotărârea nr. 902/2010 a consiliului U.N.B.R., hotărâre ce conține norme procedurale

relevante în privința modului de soluționare a cererilor de intrare în

profesie și pe care instanța de judecată a înlăturat-o în mod nejustificat.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză intimatul G.M. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciindu-se

că în mod corect instanța de fond a stabilit în litigiu că reclamantul îndeplinea

condițiile prevăzute de lege pentru primirea în profesia de avocat cu scutire

de examen, și că nu se poate impune ca și condiție suplimentară la

cele stabilite de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 susținerea

unei probe de verificare a cunoștințelor profesionale întrucât această

condiție este în contradicție cu o dispoziție legală, pe care practic

o modifică.

Recurenta U.N.B.R. a invocat,

prin precizările depuse la dosar în data de 12 decembrie 2012, excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, în judecarea fondului cauzei, susținând că aparține

tribunalului competența materială de soluționare a litigiului, conform

prevederilor art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.

Excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, este neîntemeiată și va fi respinsă, fiind incidente

în litigiu prevederile art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

precum și dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile și instituțiile

publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel,

reclamantul putându-se adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la

domiciliul (sediul) pârâtului. Prin urmare, cum prin acțiunea formulată reclamantul

a chemat în judecată în calitate de pârât și U.N.B.R. [care are, potrivit

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, statut de autoritate publică asimilată],

și a solicitat anularea unui act emis de această persoană juridică de interes

public organizată la nivel central, anume decizia nr. 38 din data de 8 iulie 2011

prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea intimatului de anulare a deciziei

nr. 55 din data de 24 februarie 2011 a Consiliului Baroului Suceava, în mod corect

litigiul a fost judecat, în primă instanță, de Curtea de Apel Suceava, secția

de contencios administrativ.

Cât privește recursurile

declarate de Baroul Suceava și de U.N.B.R. împotriva sentinței nr. 327

din data de 17 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

aII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, se reține că și

acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

În mod întemeiat judecătorul

fondului, interpretând și aplicând corect legea la circumstanțele de fapt

ale litigiului, a dispus prin sentința atacată admiterea în parte a acțiunii

în contencios formulată de reclamantul G.M., cu consecința anulării deciziei

nr. 55 din 24 februarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Suceava (prin care a fost

respinsă cererea de primire în profesia de avocat, cu scutite de examen, pe motiv

că reclamantul nu a făcut dovada asimilării unor cunoștințe suficiente

referitoare la legislația profesiei de avocat, cunoștințe care au

fost verificate în scris, sub forma unui chestionar tip grilă), a anulării deciziei

nr. 38 din data de 8 iulie 2011 emisă de consiliul U.N.B.R. (prin care a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea de anulare a deciziei nr. 55/2011 a Consiliului Baroului

Suceava), a constatării faptului că reclamantul întrunește condițiile

prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare

la data depunerii cererii de primire în profesie, și a obligării Baroului Suceava

la emiterea în favoarea reclamantului a deciziei de primire în profesie cu scutire

de examen.

La data formulării cererii

de primire în profesie de către intimatul G.M. (14 mai 2010) art. 16 alin. (2)

lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat

avea următorul cuprins: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire

de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit

funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult

timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare

care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.

Prin art. 21 alin. (2)

din Statutul profesiei de avocat s-a precizat că „În cazul cererilor de primire

în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele

solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”, iar

prin pct. 5 din Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente

a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, adoptat prin

hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a consiliului U.N.B.R., s-a detaliat procedura

verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei

de avocat, stabilindu-se că această verificare va consta dintr-o evaluare făcută

pe baza unor discuții libere și că rezultatul colocviului de verificare

a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat

poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen

fără a vătăma dreptul petentului de a formula o nouă cerere.

Sintagma „poate fi primit

în profesie cu scutire de examen” din conținutul textului art. 16 alin. (2) din

Legea nr. 51/1995, avut în analiză, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă

vocație, fiind evident că, atâta timp cât intimatul îndeplinește condițiile expres

arătate la lit. b), respectiv, a exercitat funcția de consilier juridic peste 10

ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să-l facă nedemn

pentru profesia de avocat, el are un drept subiectiv de a fi primit în profesie,

drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu

scopul urmărit de recurenți în organizarea profesiei de avocat.

Refuzul recurenților de

a-l primi în profesie fără examen, pe motiv că nu a întrunit punctajul stabilit

pentru verificarea cunoștințelor specifice profesiei, apare ca nejustificat și în

mod corect a fost sancționat de prima instanță prin admiterea acțiunii, impunerea

unor condiții suplimentare celor indicate de art. 16 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 51/1995 conturând manifestarea excesului de putere, în sensul art. 2

alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare. Se observă, în plus, în privința practicii

barourilor de a realiza verificarea cunoștințelor specifice profesiei

de avocat pe calea unei testări scrise cu barem și punctaj minim de promovare,

cum este și situația în speță, că o asemenea modalitatea de a proceda

echivalează practic cu organizarea unui examen, ceea ce duce, practic, la golirea

de conținut a prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză

și că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul

prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor

declarate de pârâții Baroul Suceava și de U.N.B.R. împotriva sentinței

nr. 327 din data de 17 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată,

excepția necompetenței materiale a Curții de apel Suceava invocată de recurenta

U.N.B.R.

Respinge recursurile declarate

de Baroul Suceava și de U.N.B.R., împotriva sentinței nr. 327 din 17 octombrie 2011

a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2012.