ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5365/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul G.M. a chemat în judecată pârâții Baroul Suceava și U.N.B.R., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei din 24 februarie 2011 emisă de Baroul Suceava, prin care a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen; să se constate îndeplinite condițiile de primire în profesia de avocat cu scutire de examen conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data depunerii cererii, respectiv 14 mai 2010 și obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen și înscrierea în tabloul avocaților în termen de 30 de zile de la data soluționării irevocabile a cererii.

În motivarea acțiunii a arătat că a depus cerere de admitere în profesia de avocat la data de 14 mai 2010 solicitând soluționarea acesteia în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și art. 21 alin. (2) din Statul profesiei de avocat. Reclamantul a mai precizează că la data depunerii cererii de primire în profesie îndeplinea condițiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 51/1995 precum și cele din art. 16 alin. (2) lit. b) din același act normativ, respectiv exercitare, fără întrerupere, profesia de consilier juridic din data de 15 februarie 1999 și până în prezent, lucru pe care l-a dovedit cu copie de pe carnetul de muncă. Prin sentința civilă nr. 327 din 17 octombrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea în formulată de reclamantul G.M., în contradictoriu cu pârâții Baroul Suceava, prin decan, U.N.B.R.

București a anulat decizia nr. 55/2011 emisă de Baroul Suceava, a anulat decizia consiliului U.N.B.R. din 8 iulie 2011, a constatat că reclamantul întrunește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare la data depunerii cererii de primire în profesie, a obligat prim-pârâta la emiterea deciziei, în favoarea reclamantului, de primite în profesie cu scutire de examen, a respins, ca prematur introdus, capătul de cerere privitor la înscrierea reclamantului pe tabloul avocaților. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 14 mai 2010 reclamantul a depus la Baroul Suceava cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen.

Prin adresa din 17 ianuarie 2011 a fost convocat de către prim-pârâtă în vederea verificării cunoștințelor referitoare la legislația profesiei de avocat. Important de precizat apare faptul că reclamantul a dat curs invitației, că verificarea cunoștințelor s-a făcut în scris, iar în urma acesteia a obținut un punctaj insuficient, fapt constatat prin decizia din 24 februarie 2011 prin care s-a respins cererea sa primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Art. 21 alin. (2) din Statul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen. Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris.

A primi o asemenea interpretare, realizată de autoritățile intimate, înseamnă a goli de conținut și de eficiență prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Cât privește susținerea reclamantului cu privire la deciziile pronunțate în această materie de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție se constată că atât în deciziile invocate cât și în alte soluții de dată mai recentă, s-a reținut că textul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, conferă dreptul persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia, de a fi numit în profesia de avocat, cu scutire de examen, și nu o posibilitate sau o facultate . Privitor la solicitarea reclamantului de obligare a secund-pârâtului de înscriere în tabloul avocaților din Baroul Suceava, Curtea de apel a apreciat ca prematur formulată, având în vedere că înscrierea în tabloul avocaților este o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură și este condiționată de îndeplinirea mai multor cerințe.

Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la data emiterii deciziei. Față de aceste dispoziții a apreciat că emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamantul având de asemenea obligația achitării taxelor de înscriere, depunerii jurământului (art. 21 din Legea nr. 51/1995).

Împotriva sentinței nr. 327 din data de 17 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal Baroul Suceava și U.N.B.R., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată din ambele instanțe. S-a învederat, prin cererea de recurs, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, cu toate că prima instanță a subliniat caracterul supletiv al dispoziției conținute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat (așa cum era în vigoare la data formulării cererii de intrare în profesie) și care nu-i conferă reclamantului un drept necondiționat de a accede în profesia de avocat, ci doar o vocație care trebuie corelată cu condiția de a face dovada însușirii corespunzătoare a cunoștințelor legate de modul de organizare al acestei profesii, s-a procedat la o interpretare eronată a normei juridice menționate, fără a se ține cont de argumentele invocate prin întâmpinare.

S-a mai relevat, de către recurenți, că în mod nejustificat judecătorul fondului a apreciat că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu au relevanță în cauză dat fiind faptul că își au originea într-un act juridic inferior supremației legii, o astfel de interpretare fiind greșită, în contextul în care textul menționat nu vine în contradicție cu norma supletivă consacrată în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 ci doar o explicitează.

În acest sens, s-a solicitat a se constata că în privința aprecierii asupra unei cereri de intrare în profesia de avocat, cu scutire de examen, este recunoscută competența consiliului unui barou de a proceda la verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, competență derivată tocmai din caracterul supletiv al normei instituită în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 așa cum era în vigoare în momentul formulării cererii în discuție, și că instanța de judecată nu se poate substitui autorității competente în aprecierea cunoștințelor reclamantului. S-a mai precizat, în context, că singura exigență a legii privește soluționarea obiectivă, transparentă și unitară a cererilor de primire în profesie, cu scutire de examen, solicitantul fiind astfel pus la adăpost de un posibil abuz al autorității competente, Consiliul Baroului.

De asemenea, s-a arătat că, tocmai pentru a crea acest cadru unitar de soluționare a unor asemenea cereri la nivel național, a fost adoptată hotărârea nr. 902/2010 a consiliului U.N.B.R., hotărâre ce conține norme procedurale relevante în privința modului de soluționare a cererilor de intrare în profesie și pe care instanța de judecată a înlăturat-o în mod nejustificat. Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul G.M. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciindu-se că în mod corect instanța de fond a stabilit în litigiu că reclamantul îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, și că nu se poate impune ca și condiție suplimentară la cele stabilite de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 susținerea unei probe de verificare a cunoștințelor profesionale întrucât această condiție este în contradicție cu o dispoziție legală, pe care practic o modifică.

Recurenta U.N.B.R. a invocat, prin precizările depuse la dosar în data de 12 decembrie 2012, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în judecarea fondului cauzei, susținând că aparține tribunalului competența materială de soluționare a litigiului, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. Excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este neîntemeiată și va fi respinsă, fiind incidente în litigiu prevederile art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile și instituțiile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, reclamantul putându-se adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul (sediul) pârâtului. Prin urmare, cum prin acțiunea formulată reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât și U.N.B.R.

[care are, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, statut de autoritate publică asimilată], și a solicitat anularea unui act emis de această persoană juridică de interes public organizată la nivel central, anume decizia nr. 38 din data de 8 iulie 2011 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea intimatului de anulare a deciziei nr. 55 din data de 24 februarie 2011 a Consiliului Baroului Suceava, în mod corect litigiul a fost judecat, în primă instanță, de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ. Cât privește recursurile declarate de Baroul Suceava și de U.N.B.R. împotriva sentinței nr. 327 din data de 17 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția aII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, se reține că și acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod întemeiat judecătorul fondului, interpretând și aplicând corect legea la circumstanțele de fapt ale litigiului, a dispus prin sentința atacată admiterea în parte a acțiunii în contencios formulată de reclamantul G.M., cu consecința anulării deciziei nr. 55 din 24 februarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Suceava (prin care a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat, cu scutite de examen, pe motiv că reclamantul nu a făcut dovada asimilării unor cunoștințe suficiente referitoare la legislația profesiei de avocat, cunoștințe care au fost verificate în scris, sub forma unui chestionar tip grilă), a anulării deciziei nr. 38 din data de 8 iulie 2011 emisă de consiliul U.N.B.R.

(prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de anulare a deciziei nr. 55/2011 a Consiliului Baroului Suceava), a constatării faptului că reclamantul întrunește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data depunerii cererii de primire în profesie, și a obligării Baroului Suceava la emiterea în favoarea reclamantului a deciziei de primire în profesie cu scutire de examen. La data formulării cererii de primire în profesie de către intimatul G.M.

(14 mai 2010) art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat avea următorul cuprins: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.

Prin art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat s-a precizat că „În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”, iar prin pct. 5 din Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, adoptat prin hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a consiliului U.N.B.R., s-a detaliat procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, stabilindu-se că această verificare va consta dintr-o evaluare făcută pe baza unor discuții libere și că rezultatul colocviului de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen fără a vătăma dreptul petentului de a formula o nouă cerere.

Sintagma „poate fi primit în profesie cu scutire de examen” din conținutul textului art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, avut în analiză, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocație, fiind evident că, atâta timp cât intimatul îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b), respectiv, a exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat, el are un drept subiectiv de a fi primit în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de recurenți în organizarea profesiei de avocat.

Refuzul recurenților de a-l primi în profesie fără examen, pe motiv că nu a întrunit punctajul stabilit pentru verificarea cunoștințelor specifice profesiei, apare ca nejustificat și în mod corect a fost sancționat de prima instanță prin admiterea acțiunii, impunerea unor condiții suplimentare celor indicate de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 conturând manifestarea excesului de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Se observă, în plus, în privința practicii barourilor de a realiza verificarea cunoștințelor specifice profesiei de avocat pe calea unei testări scrise cu barem și punctaj minim de promovare, cum este și situația în speță, că o asemenea modalitatea de a proceda echivalează practic cu organizarea unui examen, ceea ce duce, practic, la golirea de conținut a prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de pârâții Baroul Suceava și de U.N.B.R. împotriva sentinței nr. 327 din data de 17 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca neîntemeiată, excepția necompetenței materiale a Curții de apel Suceava invocată de recurenta U.N.B.R. Respinge recursurile declarate de Baroul Suceava și de U.N.B.R., împotriva sentinței nr. 327 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.