ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 941/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea formulată, reclamantul P.V., a chemat în judecată pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România, pentru ca pe calea acțiunii în contencios administrativ să se dispună: anularea Deciziei nr. 57 din 24 februarie 2011 emisă de către Baroul Suceava, constatarea îndeplinirii condițiilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, precum și obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen și înscrierea în Tabloul avocaților în termen de 30 zile de la data soluționării cererii.

În motivarea acțiunii reclamantul a precizat faptul că a depus cererea de admitere în profesia de avocat în Baroul Suceava la data de 28 septembrie 2010, formulată în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat. Astfel, a arătat că la data depunerii cererii de primire în profesie, îndeplinea condițiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 51/1995, precum și cele ale art. 16 alin. (2) din același act normativ, respectiv a exercitat neîntrerupt profesia de consilier juridic din data de 16 august 1996 până în prezent, situație confirmată de copia carnetului de muncă.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 424 din 8 decembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.V., a anulat Decizia nr. 57 din 24 februarie 2011 a Consiliului Baroului Suceava și Decizia nr. 39 din 08 iulie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, a obligat pârâtul Baroul Suceava la emiterea deciziei de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, a respins ca prematur introdusă cererea de înscriere a reclamantului în Tabloul avocaților definitive și a respins cererea pârâtei Uniunea Națională a Barourilor din România de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 57 din 24 februarie 2011, confirmată prin Decizia nr. 39 din 08 iulie 2011 a Consiliului Uniunea Națională a Barourilor din România, Baroul Suceava a respins cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Decizia a fost motivată, în sensul că, reclamantul deși îndeplinește condițiile formale pentru primirea în profesie, sub aspectul vechimii în funcția de consilier juridic, așa cum impun dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, neîncetându-i activitatea din motive disciplinare care ar putea să îl facă nedemn pentru profesia de avocat însă, nu a făcut dovada asimilării unor cunoștințe suficiente referitoare la legislația profesiei de avocat, cunoștințe care au fost verificate în scris, sub forma unui chestionar tipizat.

Din verificarea normelor legale incidente, Curtea de apel a constatat că Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, în redactarea în vigoare de la data depunerii cererii de către reclamant, prin art. 16 alin. (2) instituie ca regulă pentru primirea în profesia de avocat – examenul organizat de barou iar ca excepție - scutirea de examen. Din lecturarea considerentelor deciziilor emise de pârâte și a carnetului de muncă a reclamantului, Curtea de apel a observat că, reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 (2) lit. b) din lege, așa încât, condiționarea primirii în profesia de avocat în mod exclusiv de prezentarea reclamantului în vederea verificării cunoștințelor, este de natură să ducă la nulitatea deciziilor pârâtelor.

Diferit de aceasta, efectuarea verificării cunoștințelor în formă scrisă, cu stabilirea unei note minime de promovare, echivalează în realitate cu un examen, lipsind de conținut și eficiență dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din lege. Prin susținerea de către reclamant a unei probe scrise nu s-a mai avut în vedere scopul noțiunii de „scutire de examen”. Deși intitulat „test de verificare a cunoștințelor” proba scrisă susținută de reclamant a însemnat în realitate un examen. În ceea ce privește capătul de cerere vizând înscrierea pe tabloul avocaților definitivi, instanța de fond a apreciat că acesta este prematur formulată pentru că: înscrierea în tabloul avocaților este o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură și este condiționată de îndeplinirea mai multor cerințe.

Sub un prim aspect, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la data emiterii deciziei. Față de aceste dispoziții s-a apreciat că emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamantul având de asemenea obligația achitării taxelor de înscriere, depunerii jurământului (art. 21 din Legea nr. 51/1995). Recursul Împotriva hotărârii instanței de fond recurenții – pârâți Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Suceava au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursurilor, în esență s-a arătat următoarele: - Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. Se arată de recurente că deși a fost subliniat caracterul supletiv al normei prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1985 și care nu-i conferă reclamantului un drept necondiționat de a accede în profesia de avocat ci doar o vocație care trebuie corelată cu condiția de a face dovada însușirii corespunzătoare a cunoștințelor legate de modul de organizare al acestei profesii, instanța de fond a interpretat greșit această normă juridică și a admis acțiunea. - De asemenea, se arată că în mod nejustificat instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu au relevanță în cauză dat fiind faptul că își au originea într-un act juridic inferior supremației legii.

O asemenea interpretare este greșită în contextul în care textul menționat nu vine în contradicție cu norma supletivă consacrată în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 ci doar în explicitarea acesteia. În fine, s-a mai arătat de către recurente că în Deciziile I.C.C.J. nr. 3379 din 24 iunie 2010 și nr. 2540 din 13 mai 2010 s-a reținut o competență specială, un drept de apreciere în legătură cu primirea în profesie, cu scutire de examen, în cazul persoanelor enumerate limitativ de lege. - Au mai arătat recurentele că pentru a crea un cadru unitar de soluționare a unui asemenea cereri la nivel național, a fost adoptată și Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, ce conține norme detaliate și relevante în privința modului de soluționare a cererilor de intrare în profesie și pe care instanța de fond a înlăturat-o nejustificat.

În drept, cererile de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs. Reclamantul – intimat P.V. a formulat întâmpinare la cererile de recurs și a solicitat respingerea acestora ca nefondate, instanța de fond stabilind în mod corect că potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 la data depunerii cererii de primire în profesie, acesta îndeplinea condițiile prevăzute de lege. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamatul – intimat a formulat o cerere adresată Baroului Suceava, solicitând primirea în profesie cu scutire de examen în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Prin Decizia nr. 57 din 24 februarie 2011, Consiliul Baroului Suceava a respins cererea de primire în profesia de avocat motivând că reclamantul nu a asimilat suficient cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Prin Decizia Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 39 din 8 iulie 2011 s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 57/2011 a Consiliului Baroului Suceava. La data formulării cererii de primire în profesie de către intimată art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat avea următorul cuprins: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.

Ulterior, prin Statutul profesiei de avocat, la art. 21 alin. (2) s-a adăugat că „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”. Prin Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, care la pct. 5 detaliază procedura de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar și că „Rezultatul verificării cunoștințelor… poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen”: Jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, mai ales după pronunțarea hotărârii C.E.D.O.

din data de 27 ianuarie 2009 în cauza Ștefan și Ștef împotriva României care semnala divergențele de jurisprudență, a fost în sensul că impunerea unor condiții suplimentare celor indicate în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 precitat, conturează excesul de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (exemplu: Decizia nr. 3228 din 17 iunie 2010 a I.C.C.J. – S.C.A.F.).

Concret, în privința practicii administrative de a realiza verificarea cunoștințelor specifice profesiei pe calea unei testări scrise cu barem și punctaj minim de promovare, care în realitate reprezintă un examen, instanța supremă s-a pronunțat în sensul că în acest mod este golită de conținut prevederea legală și, contrar susținerilor recurenților, această practică s-a menținut și după adoptarea Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România (ex.: Decizia nr. 4777 din 4 noiembrie 2010 și Decizia nr. 233 din 20 ianuarie 2011 ale I.C.C.J. – S.C.A.F.), Decizia nr. 5138 din 4 decembrie 2012). - Referitor la motivul de recurs privind interpretarea greșită de către instanța de fond a prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Înalta Curte reține că sintagma utilizată de legiuitor „poate fi primit în profesie cu scutire de examen”, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocație. Câtă vreme intimatul care a formulat cererea de primire în profesie cu scutire de examen îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b), respectiv, a exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să îl facă nedemn pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ, el are un drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de recurenți în organizarea profesiei de avocat.

Din analiza art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată se constată că singurul motiv pentru care poate fi respinsă cererea ar fi neîndeplinirea condiției de vechime cerută de lege și încetarea activității din una din funcțiile enumerate în cuprinsul său, din motive disciplinare, care îl fac nedemn pentru profesia de avocat. Este adevărat că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris.

A primi o asemenea interpretare realizată de autoritățile intimate, înseamnă a goli de conținut și de eficiență prevederea respinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. Prin Hotărârea nr. 902/2010 prin care s-a aprobat „Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen”, nu sunt stabilite modul de notare sau termenele, acestea fiind lăsate la latitudinea barourilor.

De altfel, trebuie precizat că practica Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal în materia interpretării dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat este constantă în a aprecia că dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen pe motiv că nu a fost promovată cerința verificării cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat sau neprezentarea la examen constituie o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților și, de aceea, au fost anulate actele emise de Uniunii Naționale a Barourilor din România pentru acest motiv.

Față de această practică constantă și în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare s-ar ajunge la soluții contrare care au ca efect încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, Înalta Curte reține că prin impunerea unui test grilă pentru admiterea cererii de primire în profesia de avocat, practic cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen se transformă într-una cu susținerea unui examen scris – fiind instituită astfel o nouă condiție în afara celor stabilite de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Consideră Înalta Curte că dreptul de apreciere al barourilor nu poate fi justificat prin instituirea unor proceduri și condiții care adaugă la condițiile prevăzute de Legea cadru. Această condiție impusă de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei este exacerbată și disproporționată în raport, cu condițiile stabilite prin lege și care fără îndoială sunt condiții obiective (vechime în magistratură, consilier juridic, nu au existat motive disciplinare care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat) și prevalează în mod firesc unor aprecieri subiective privind verificarea cunoștințelor despre câteva acte normative fie ele și despre organizarea profesiei de avocat.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs Față de împrejurarea că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea sentinței de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței civile nr. 424 din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrative și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013.