ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 503/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 503/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 15

septembrie 2011 și înregistrată sub nr. 918/39/2011, reclamantul S.R.V. a chemat

în judecată pârâții Baroul S. și U.N.B.R., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună:

- anularea deciziei

nr. XX din 13 ianuarie 2011 emisă de Baroul S., prin care a fost respinsă cererea

de primire în profesia de avocat cu scutire de examen;

- anularea deciziei

nr. YY din 8 iulie 2011 emisă de U.N.B.R. prin care a fost respinsă contestația

împotriva deciziei Baroul S.;

- constatarea îndeplinirii

condițiilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen conform art. 16

alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data depunerii cererii de primire,

respectiv 20 septembrie 2010;

- obligarea pârâtelor

la emiterea deciziei de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen și înscrierea

în Tabloul avocaților incompatibili în termen de 30 de zile de la data soluționării

irevocabile a prezentei cereri;

În motivarea cererii reclamantul

a arătat că a depus cerere de admitere în profesia de avocat în Baroul S. în luna

septembrie 2010, solicitând soluționarea acesteia în temeiul art. 16 alin. (2)

lit. b) din Legea nr. 51/1995 și a art. 21 (2) din Statutul profesiei de avocat.

La data depunerii cererii

de primire în profesie îndeplinea condițiile prevăzute de lege, respectiv exercitase

neîntrerupt profesia de judecător din data de 1 iulie 2000 și până în prezent.

A mai arătat că deși a

depus cererea de primire în profesie cu scutire de examen a fost convocat la data

de 8 decembrie 2010 pentru verificarea cunoștințelor despre legislația profesiei

de avocat, fiindu-i adus la cunoștință faptul că verificarea se va efectua în scris

sub forma unui test scris din bibliografia anexată adresei.

Ca urmare a convocării

s-a prezentat la sediul Baroului S. unde a precizat în prezenta decanului și a prodecanului

baroului că această modalitate de examinare este nelegală și că nu înțelege să participe

la o examinare scrisă pentru care nu sunt stabilite criterii de notare, nota minimă

necesară sau calificativul ce trebuie obținut ceea ce echivalează cu o procedură

arbitrară.

De asemenea a mai arătat

că, testarea scrisă impusă de pârâtul Baroul S. este în realitate un examen, acest

lucru fiind dovedit de dispozițiile pct. 5 din capitolul II al hotărârii U.N.B.R.

nr. 902/2010 care stipulează că „rezultatul verificării cunoștințelor privind legislația

specifică profesiei de avocat poate determina respingerea cererii de primite în

profesia de avocat cu scutire de examen”.

A mai susținut reclamantul

că un alt considerent de nelegalitate constă în împrejurarea că dispozițiile din

statutul profesiei de avocat ce stipulează posibilitatea verificării cunoștințelor,

adaugă la lege. În mod intenționat nu s-a reglementat metodologia de desfășurare

a verificărilor cunoștințelor pentru ca și în fapt nu numai în drept, pârâtul să

aibă o largă posibilitate de a hotărî cine va intra în barou și cine nu.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar pârâtul Baroul S. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, arătând

că, toate criticile invocate de reclamant în sprijinul concluziei de nelegalitate

a deciziei contestate sunt neîntemeiate.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar U.N.B.R., a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantului

la plata cheltuielilor de judecată, reiterând motivele din întâmpinarea formulată

de pârâtul Baroul S., precizând că, în temeiul dispozițiilor art. 65 lit. o) din

Legea nr. 51/1995 Consiliul U.N.B.R. a procedat la verificarea legalității și temeiniciei

deciziei nr. XX/2011 a Consiliului Baroul S., în condițiile în care reclamantul

a criticat-o.

Prin sentința nr. 373

din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, a admis în parte cererea în contencios

administrativ având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamantul

S.R.V., a anulat decizia nr. XX din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroul

S. și decizia nr. YY din 8 iulie 2011 emisă de U.N.B.R. București a constatat îndeplinirea

de către reclamant a condițiilor de primire în profesia de avocat cu scutire de

examen și a obligat prim-pârâta să emisă decizie în acest sens, a respins, ca prematur

formulată, cererea reclamantului de înscriere în tabloul avocaților incompatibili

și a respins ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată

de U.N.B.R.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

La data de 20

septembrie 2010 reclamantul a depus la Baroul S. cerere de admitere în profesia

de avocat cu scutire de examen. Prin adresa din 11 noiembrie 2010 a fost convocat

de către prim-pârât în vederea verificării cunoștințelor referitoare la legislația

profesiei de avocat.

Ca urmare a acestei convocări

reclamantul s-a prezentat la sediul Baroul S., unde, în prezența decanului și a

prodecanului baroului, a precizat că nu înțelege să participe la o examinare scrisă

pentru care nu sunt stabilite criterii de notare, nota minimă necesară sau calificativul

ce trebuie obținut ceea ce echivalează cu o procedură arbitrară.

Ca urmare a neprezentării

reclamantului la examinarea scrisă privind verificarea cunoștințelor despre legislația

profesiei de avocat, Baroul S. a emis decizia nr. XX din 13 ianuarie 2011 prin care

i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Reclamantul a atacat această

decizie la U.N.B.R., soluția fiind aceea de respingere a contestației sale.

A mai reținut Curtea că

sorgintea prezentului litigiu rezidă, în principal în modul de interpretare a dispozițiilor

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data la care reclamantul

a formulat cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Art. 21 alin. (2) din

Statul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie

cu scutire de examen. Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului

cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere

nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților

sub forma unui examen scris.

A primi o asemenea interpretare,

realizată de autoritățile intimate, înseamnă a goli de conținut și de eficiență

prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Prin prisma argumentelor

mai sus expuse, instanța a apreciat că nu se impun a fi analizate apărările formulate

de părți în ceea ce privește prezentarea la examen, caracterul dispozițiilor

art. 85 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat precum și al hotărârii pronunțate

de Consiliul U.N.B.R. și nici apărările privind lipsa criteriilor de notare, barem,

etc.

Privitor la solicitarea

reclamantului de obligare a pârâtei de înscriere în tabloul avocaților din Baroul

S., Curtea a apreciat-o ca prematur formulată.

Înscrierea în tabloul

avocaților este o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură

și este condiționată de îndeplinirea mai multor cerințe: Sub un prim aspect, potrivit

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în cazurile în care există incompatibilitate,

decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării

de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la data emiterii

deciziei.

Față de aceste dispoziții

s-a apreciat că emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea

în tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamantul având de asemenea obligația

achitării taxelor de înscriere, depunerii jurământului (art. 21 din Legea nr. 51/1995).

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții U.N.B.R. și Baroul S., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, fiind invocate critici care, în esență, se circumscriu motivului

de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304

1

din C.

proc. civ., potrivit căruia o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când

a fost pronunțată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii.

Astfel, recurentele susțin

că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 16 alin. (2) din Legea

nr. 51/1995, reținând că aceste dispoziții legale conferă reclamantului de jure

intrarea în profesia de avocat cu scutire de examen.

Mai susțin recurentele,

că instanța de fond a ignorat prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei

de avocat, care permit consiliului baroului să verifice cunoștințele solicitantului

cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, ceea ce este pe deplin

justificat din moment ce solicitantul urma să acceadă într-o profesie străină de

cea pe care o exercitase anterior.

Hotărârea nr. 42 din 13

ianuarie 2011 a Consiliului Baroul S. este legală, fiind conformă cu dispozițiile

legale și regulamentare citate, dar și cu Ghidul aprobat prin Hotărârea nr. 902/2010

a Consiliului U.N.B.R., care conține norme procedurale detaliate și relevante în

privința modului de soluționare a cererilor de intrare în profesie, pe care instanța

de fond a înlăturat-o nejustificat.

În concluzie, recurentele

au solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii formulate,

actele administrative atacate fiind temeinice și legale.

Înalta Curte, analizând

recursurile formulate, în raport de criticile invocate, de înscrisurile ce se află

la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acestea sunt fondate,

în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cererea reclamantului

de primire în profesia de avocat fără examen se întemeiază, în drept, pe dispozițiile

art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1991 pentru organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, republicată, forma în vigoare la data respectivă, care prevedeau

următoarele:

„La cerere, poate fi primit

în profesie, cu scutire de examen:

a) titularul diplomei

de doctor în drept;

b) cel care până la data

primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar

public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a

încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de

avocat”.

Din modul de formulare

a textului de la art. 16 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 51/1991, republicată, rezultă indubitabil

că ne aflăm în prezența unei norme juridice dispozitive și nu imperative, mai exact,

a unei norme juridice supletive care permite subiecților de drept destinatari să

opteze între două variante posibile de comportament - a primi sau a nu primi în

profesia de avocat, cu scutire de examen, pe solicitanții care îndeplinesc cerințele

obligatorii prevăzute la lit. b).

Prin decizia nr. XX/2011

Baroul S. a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen

formulată de intimatul-reclamant S.R.V.

S-a reținut că intimatul-reclamant

îndeplinește condițiile prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995,

dar a refuzat să se prezinte în fața consiliului pentru realizarea procedurii de

verificare a cunoștințelor referitoare la exercitarea profesiei de verificare a

cunoștințelor referitoare la exercitarea profesiei de avocat și ale hotărârii

nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R.

Contestația formulată

împotriva acestei decizii a fost respinsă prin decizia nr. YY/2011 a Consiliului

U.N.B.R.

Intimatul-reclamant a

considerat că nu se impunea prezentarea sa în fața consiliului, deoarece prin efectul

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 trebuie să fie primit în profesia de avocat,

îndeplinind cerințele acestui text legal.

Înalta Curte arată că

potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1996 poate fi primit în profesia de

avocat cu scutire de examen, la cerere, persoana care a îndeplinit funcția de judecător

timp de cel puțin 10 ani și nu i-a încetat activitatea pentru motive disciplinare

care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

În cauză, intimatul-reclamant

îndeplinea, la data formulării cererii, condițiile prevăzute de art. 16 alin.

(2) din Legea nr. 51/1995, dar a refuzat să se prezinte la verificarea cunoștințelor

profesionale privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat organizat în

condițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și hotărârea nr. 902

din 11 septembrie 2010.

Baroul S. i-a comunicat

intimatului-reclamant că urmează ca la data de 8 decembrie 2010, ora 14.00 să se

efectueze verificarea cunoștințelor despre legislația profesiei de avocat, iar în

cazul în care nu se poate prezenta la această dată, se poate conveni asupra unei

reprogramări.

S-a indicat ca bibliografie

Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, Statutul profesiei de

avocat și Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană.

Din analiza invitației

de participare se constată că pârâtul Baroul S. a înțeles să efectueze verificarea

cunoștințelor solicitantului numai sub aspectul legislației naționale și comunitare

în materia exercitării profesiei de avocat fără a se prestabili un barem și un punctaj

minim obligatoriu.

În aceste condiții nu

se poate reține excesul de putere al autorităților profesionale pârâte, din moment

ce nu s-a prestabilit punctaj și barem minim.

Refuzul intimatului-reclamant

de a se prezenta la verificarea cunoștințelor în materia exercitării profesiei de

avocat generează imposibilitatea obiectivă de control judiciar a eventualului exces

de putere din partea autorităților profesionale pârâte.

Deci, în cauză, nu s-au

impus condiții suplimentare celor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 51/1995 pentru că nu s-a organizat examen profesional, iar bibliografia indicată

relevă că într-adevăr urma să aibă loc numai o verificare privind legislația ce

reglementează exercitarea efectivă a profesiei de avocat, fără a fi pus în discuție

un examen propriu-zis pentru verificarea cunoștințelor profesionale generale presupus

a fi dobândite în perioada celor 10 ani de exercitare a uneia dintre profesiile

reglementate de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Reglementarea al cărei

beneficiu l-a invocat intimatul-reclamant, respectiv art. 16 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 51/1995 nu exclude organizarea unei verificări a cunoștințelor solicitantului.

Prin aceasta însă nu se

poate ajunge la organizarea unui examen propriu-zis care să prevadă barem și punctaj.

Este adevărat că în jurisprudența

constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a arătat că verificarea cunoștințelor

pe calea unei testări profesionale cu barem și punctaj minim de promovare reprezintă

în realitate un examen, astfel fiind golită de conținut prevederea legală.

Dar, în cazul analizat,

nu s-a organizat examen pentru primirea în profesie, ceea ce ar contraveni art.

16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru că așa cum deja s-a explicat,

nu s-a stabilit punctaj și nici barem de examinare.

Desfășurarea în forma

scrisă, deși este de natura unui examen sau concurs, în general, nu este de esența

acestuia, existând situații în care un examen sau un concurs se desfășoară exclusiv

în formă orală, cu precizarea că susținerea unui examen sub forma unui test scris

este în măsură să corespundă unor exigențe care țin de asigurarea obiectivității,

transparenței, înlăturării subiectivismului și arbitrarului, posibilității contestării,

spre deosebire de examenul desfășurat în formă orală care este criticabil din punct

de vedere al aspectelor enumerate.

Astfel, pe de o parte,

așa cum s-a arătat, verificarea cunoștințelor specifice organizării și desfășurării

profesiei de avocat nu este echivalentul unui examen de admitere în profesie care

ar fi presupus testarea cunoștințelor juridice ale solicitanților iar pe de altă

parte, din moment ce primirea în profesia de avocat cu scutire de examen este o

opțiune a organismelor competente (barourile), acestea au dreptul să prevadă anumite

condiții în care să se facă accesul în profesie fără examen, verificarea cunoștințelor

din domeniul legislației referitoare la organizarea și desfășurarea profesiei de

avocat fiind o asemenea condiție.

Dealtfel, distincția între

verificarea sub forma unui colocviu și verificarea sub forma unui test scris este

pur formală din moment ce obiectul verificării este același - cunoștințele din domeniul

legislației referitoare la organizarea și desfășurarea profesiei de avocat - iar

consecința nepromovării constă în respingerea cererii de primire în profesie, indiferent

de modul în care s-a realizat verificarea. Fiind vorba de o distincție formală,

aceasta nu e aptă să genereze discriminare între solicitanții verificați în forma

colocvială și cei verificați în formă scrisă.

Deci, în contextul în

care reclamantul nu s-a prezentat pentru verificarea cunoștințelor cu privire la

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Baroul S. nu a putut să își exercite

dreptul prevăzut în art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, lipsind

astfel una dintre condițiile obligatorii pentru intrarea în profesia de avocat,

cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, având în

vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată

și completată, va admite recursurile, va modifica sentința atacată și va respinge

în întregime acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Baroul S. și U.N.B.R. împotriva sentinței nr. 373 din 10 noiembrie 2011 a Curții

de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

în întregime acțiunea formulată de reclamantul S.R.V., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie

2013.