ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5019/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5019/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 365 din 7 noiembrie 2011,
Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta B.I., în contradictoriu cu
pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România, a anulat
Decizia nr. 38 din 13 ianuarie 2011 emisă de Baroul Suceava și Decizia nr. 41
din 08 iulie 2011 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România și a
obligat pe primul pârât la emiterea, în favoarea reclamantei, a deciziei de
primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta și-a
întemeiat cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, pe
prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora "La
cerere, poate fi primit în profesie cu scutire de examen (...) cel care până la
data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător,
procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10
ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare, care îl fac
nedemn pentru profesia de avocat".
Conform înscrisurilor
depuse, reclamanta îndeplinește aceste condiții; îndeplinirea de către
reclamantă a condițiilor legale menționate, este de natură a crea prezumția că
o persoană - în speță reclamanta, care a exercitat timp de 10 ani, una din
profesiile enumerate - a dobândit cunoștințele necesare exercitării profesiei
de avocat, termenul de 10 ani constituind și temeiul scutirii de examen pentru
intrarea în profesie. Ca atare, prevederile legale fiind îndeplinite, cum și
celelalte condiții legale sunt îndeplinite (ex. nedemnitatea), cererea este
întemeiată.
Cu referire la
prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul Profesiei de avocat, care dau
posibilitatea Consiliului Baroului de a verifica cunoștințele solicitantului cu
privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, evident că acestea,
consacrate printr-un act cu forță juridică inferioară Legii nr. 51/1995, nu pot
duce la concluzia posibilității de a organiza o testare echivalentă unui examen
și pe care legea specială nu o prevede.
În același context,
nici Hotărârea nr. 902/2011 a Consiliului UNBR București nu constituie un temei
legal a deciziilor contestate.
Este de precizat, în
subsidiar, că procedura aplicată reclamantei, neprevăzută de lege, nu numai că
excede scopului prevăzut de legiuitor, dar încalcă și prevederile art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, lăsând la latitudinea arbitrariului
aplicarea sau nu a unor prevederi din Statutul Profesiei de avocat, în speță pe
cele ale art. 21 alin. (2), în funcție numai de persoana solicitantului.
Împotriva acestei
sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții,
invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că
hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea
greșită a legii.
Examinând sentința
atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile
invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,
inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că
recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi
prezentate în continuare.
În cauză, este
necontestat că intimata-reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 16
alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 51/1995, republicată.
De asemenea, rezultă
din actele dosarului și nu este contestat că intimata-reclamantă a precizat, în
scris, că nu înțelege să participe la procedura pentru verificarea
cunoștințelor.
Prin Decizia nr. 38
din 13 ianuarie 2011, Consiliul Baroului Suceava a respins cererea de primire
în profesie cu scutire de examen, ca urmare a neprezentării la verificarea
cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Potrivit prevederilor
art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, în forma în vigoare la
data formulării/soluționării cererii reclamantei, puteau fi primite în profesia
de avocat, cu scutire de examen, la cerere, persoanele care îndeplineau
condițiile enumerate la lit. a) și b) din cadrul aceluiași alineat.
Se constată că
legiuitorul, prin edictarea unei norme juridice permisive, sub forma sintagmei
"poate fi primit în profesie", a conferit autorității competente un
drept de apreciere discreționar, care stă la baza prevederilor art. 21 alin.
(2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la Congresul Avocaților din
România, și justifică legalitatea acestora.
Potrivit acestor
prevederi statutare, "În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire
de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu
privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat", ceea ce nu
reprezintă o adăugare la dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995,
ci punerea în practică/exercitarea efectivă a dreptului de apreciere menționat
mai sus, care i-a fost conferit de legiuitor prin folosirea unei norme juridice
permisive.
De asemenea, în
scopul asigurării unei transparențe, care să permită instanțelor competente să
verifice legalitatea exercitării dreptului de apreciere și
existența/inexistența oricărei forme de arbitrariu, prin Hotărârea nr. 902 din
11 februarie 2010, Consiliul U.N.B.R. a adoptat Ghidul de bună practică privind
procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de
avocat cu scutire de examen, act care nu a fost atacat/constatat ca fiind
nelegal.
Este adevărat că la
pct. 5 Cap. II din Ghid, se prevede că verificarea cunoștințelor va consta
dintr-o evaluare făcută pe baza unor discuții libere în cadrul unui interviu,
cu privire la legislația specifică organizării și exercitării profesiei de
avocat, dar se prevede și că barourile pot decide ca verificarea să se facă și
în formă scrisă, cum s-a întâmplat în cauza de față.
Baroul Suceava a
avut, așadar, temei legal și regulamentar să procedeze la realizarea
verificării respective, la care reclamanta a declarat că nu înțelege să se
prezinte.
Jurisprudența Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,
este, într-adevăr, în sensul că testarea nu trebuie transformată într-un
adevărat examen, întrucât, în caz contrar, s-ar încălca dispozițiile legale
incidente speței însă, cum reclamanta nu s-a prezentat la testare, nu se poate afirma
că această modalitate de verificare a cunoștințelor reprezintă, în realitate,
un examen.
Așadar, în contextul
în care reclamanta nu s-a prezentat pentru verificarea cunoștințelor cu privire
la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Baroul Suceava nu a putut să
își exercite dreptul prevăzut în art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de
avocat, lipsind astfel una dintre condițiile obligatorii pentru intrarea în
profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din
Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință,
apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., în sensul greșitei interpretări de către prima instanță a prevederilor
art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și art. 21 alin. (2) din Statutul
profesiei de avocat, în temeiul art. 312 din același cod, vor fi admise
recursurile și va fi modificată sentința atacată, în sensul respingerii
acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din
România împotriva Sentinței nr. 365 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel
Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta B.I., ca
neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV