ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.11.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5019/2012

HOTĂRÂRE
27.11.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5019/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 365 din 7 noiembrie 2011,

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta B.I., în contradictoriu cu

pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România, a anulat

Decizia nr. 38 din 13 ianuarie 2011 emisă de Baroul Suceava și Decizia nr. 41

din 08 iulie 2011 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România și a

obligat pe primul pârât la emiterea, în favoarea reclamantei, a deciziei de

primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta și-a

întemeiat cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, pe

prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora "La

cerere, poate fi primit în profesie cu scutire de examen (...) cel care până la

data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător,

procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10

ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare, care îl fac

nedemn pentru profesia de avocat".

Conform înscrisurilor

depuse, reclamanta îndeplinește aceste condiții; îndeplinirea de către

reclamantă a condițiilor legale menționate, este de natură a crea prezumția că

o persoană - în speță reclamanta, care a exercitat timp de 10 ani, una din

profesiile enumerate - a dobândit cunoștințele necesare exercitării profesiei

de avocat, termenul de 10 ani constituind și temeiul scutirii de examen pentru

intrarea în profesie. Ca atare, prevederile legale fiind îndeplinite, cum și

celelalte condiții legale sunt îndeplinite (ex. nedemnitatea), cererea este

întemeiată.

Cu referire la

prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul Profesiei de avocat, care dau

posibilitatea Consiliului Baroului de a verifica cunoștințele solicitantului cu

privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, evident că acestea,

consacrate printr-un act cu forță juridică inferioară Legii nr. 51/1995, nu pot

duce la concluzia posibilității de a organiza o testare echivalentă unui examen

și pe care legea specială nu o prevede.

În același context,

nici Hotărârea nr. 902/2011 a Consiliului UNBR București nu constituie un temei

legal a deciziilor contestate.

Este de precizat, în

subsidiar, că procedura aplicată reclamantei, neprevăzută de lege, nu numai că

excede scopului prevăzut de legiuitor, dar încalcă și prevederile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, lăsând la latitudinea arbitrariului

aplicarea sau nu a unor prevederi din Statutul Profesiei de avocat, în speță pe

cele ale art. 21 alin. (2), în funcție numai de persoana solicitantului.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții,

invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că

hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea

greșită a legii.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile

invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi

prezentate în continuare.

În cauză, este

necontestat că intimata-reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 16

alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 51/1995, republicată.

De asemenea, rezultă

din actele dosarului și nu este contestat că intimata-reclamantă a precizat, în

scris, că nu înțelege să participe la procedura pentru verificarea

cunoștințelor.

Prin Decizia nr. 38

din 13 ianuarie 2011, Consiliul Baroului Suceava a respins cererea de primire

în profesie cu scutire de examen, ca urmare a neprezentării la verificarea

cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Potrivit prevederilor

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, în forma în vigoare la

data formulării/soluționării cererii reclamantei, puteau fi primite în profesia

de avocat, cu scutire de examen, la cerere, persoanele care îndeplineau

condițiile enumerate la lit. a) și b) din cadrul aceluiași alineat.

Se constată că

legiuitorul, prin edictarea unei norme juridice permisive, sub forma sintagmei

"poate fi primit în profesie", a conferit autorității competente un

drept de apreciere discreționar, care stă la baza prevederilor art. 21 alin.

(2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la Congresul Avocaților din

România, și justifică legalitatea acestora.

Potrivit acestor

prevederi statutare, "În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire

de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu

privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat", ceea ce nu

reprezintă o adăugare la dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995,

ci punerea în practică/exercitarea efectivă a dreptului de apreciere menționat

mai sus, care i-a fost conferit de legiuitor prin folosirea unei norme juridice

permisive.

De asemenea, în

scopul asigurării unei transparențe, care să permită instanțelor competente să

verifice legalitatea exercitării dreptului de apreciere și

existența/inexistența oricărei forme de arbitrariu, prin Hotărârea nr. 902 din

11 februarie 2010, Consiliul U.N.B.R. a adoptat Ghidul de bună practică privind

procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de

avocat cu scutire de examen, act care nu a fost atacat/constatat ca fiind

nelegal.

Este adevărat că la

pct. 5 Cap. II din Ghid, se prevede că verificarea cunoștințelor va consta

dintr-o evaluare făcută pe baza unor discuții libere în cadrul unui interviu,

cu privire la legislația specifică organizării și exercitării profesiei de

avocat, dar se prevede și că barourile pot decide ca verificarea să se facă și

în formă scrisă, cum s-a întâmplat în cauza de față.

Baroul Suceava a

avut, așadar, temei legal și regulamentar să procedeze la realizarea

verificării respective, la care reclamanta a declarat că nu înțelege să se

prezinte.

Jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

este, într-adevăr, în sensul că testarea nu trebuie transformată într-un

adevărat examen, întrucât, în caz contrar, s-ar încălca dispozițiile legale

incidente speței însă, cum reclamanta nu s-a prezentat la testare, nu se poate afirma

că această modalitate de verificare a cunoștințelor reprezintă, în realitate,

un examen.

Așadar, în contextul

în care reclamanta nu s-a prezentat pentru verificarea cunoștințelor cu privire

la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Baroul Suceava nu a putut să

își exercite dreptul prevăzut în art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de

avocat, lipsind astfel una dintre condițiile obligatorii pentru intrarea în

profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință,

apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul greșitei interpretări de către prima instanță a prevederilor

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și art. 21 alin. (2) din Statutul

profesiei de avocat, în temeiul art. 312 din același cod, vor fi admise

recursurile și va fi modificată sentința atacată, în sensul respingerii

acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.

Admite recursurile

declarate de pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din

România împotriva Sentinței nr. 365 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta B.I., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-12-12
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5303/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 352 din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formul
ÎCCJ 2012-11-01
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4501/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 363 din 7 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulat
ÎCCJ 2013-02-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 941/2013
ului Suceava, solicitând primirea în profesie cu scutire de examen în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Prin Decizia nr. 57 din 24 februarie 2011, Consiliul Baroului Suceava a respins cererea de primire în profesia de avocat
ÎCCJ 2014-05-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2446/2014
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 373 din 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cer
ÎCCJ 2014-05-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2446/2014
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 373 din 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cer
Sursă