ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5303/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 352 din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta C.O.E., în contradictoriu cu pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România, a anulat decizia din 13 ianuarie 2011 emisă de Baroul Suceava și decizia emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România și a obligat pe primul pârât la emiterea, în favoarea reclamantei, a deciziei de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta și-a întemeiat cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, pe prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora „La cerere, poate fi primit în profesie cu scutire de examen (...) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare, care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.

Conform înscrisurilor depuse, reclamanta îndeplinește aceste condiții; îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor legale menționate, este de natură a crea prezumția că o persoană, în speță reclamanta, care a exercitat timp de 10 ani, una din profesiile enumerate, a dobândit cunoștințele necesare exercitării profesiei de avocat, termenul de 10 ani constituind și temeiul scutirii de examen pentru intrarea în profesie. Ca atare, prevederile legale fiind îndeplinite, cum și celelalte condiții legale sunt îndeplinite (ex. nedemnitatea), cererea este întemeiată.

Cu referire la prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, care dau posibilitatea Consiliului Baroului de a verifica cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, evident că acestea, consacrate printr-un act cu forță juridică inferioară Legii nr. 51/1995, nu pot duce la concluzia posibilității de a organiza o testare echivalentă unui examen și pe care legea specială nu o prevede. În același context, nici hotărârea din 11 februarie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România București nu constituie un temei legal a deciziilor contestate.

Este de precizat, în subsidiar, că procedura aplicată reclamantei, neprevăzută de lege, nu numai că excede scopului prevăzut de legiuitor, dar încalcă și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, lăsând la latitudinea arbitrariului aplicarea sau nu a unor prevederi din Statutul profesiei de avocat, în speță pe cele ale art. 21 alin. (2), în funcție numai de persoana solicitantului. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat, că intimata-reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 16 alin. (2) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată. De asemenea, rezultă din actele dosarului că intimata-reclamantă a precizat, în scris, că nu înțelege să participe la procedura pentru verificarea cunoștințelor. Prin decizia din 13 ianuarie 2011, Consiliul Baroului Suceava a respins cererea de primire în profesie cu scutire de examen, ca urmare a neprezentării la verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, în forma în vigoare la data formulării/soluționării cererii reclamantei, puteau fi primite în profesia de avocat, cu scutire de examen, la cerere, persoanele care îndeplineau condițiile enumerate la lit. a) și lit. b) din cadrul aceluiași alineat. Se constată că legiuitorul, prin edictarea unei norme juridice permisive, sub forma sintagmei „poate fi primit în profesie”, a conferit autorității competente un drept de apreciere discreționar, care stă la baza prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la Congresul avocaților din România, și justifică legalitatea acestora.

Potrivit acestor prevederi statutare, „În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”, ceea ce nu reprezintă o adăugare la dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, ci punerea în practică/exercitarea efectivă a dreptului de apreciere menționat mai sus, care i-a fost conferit de legiuitor prin folosirea unei norme juridice permisive.

De asemenea, în scopul asigurării unei transparențe, care să permită instanțelor competente să verifice legalitatea exercitării dreptului de apreciere și existența/inexistența oricărei forme de arbitrariu, prin hotărârea din 11 februarie 2010, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a adoptat Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, act care nu a fost atacat/constatat ca fiind nelegal. Este adevărat că la pct. 5 Cap. II din Ghid, se prevede că verificarea cunoștințelor va consta dintr-o evaluare făcută pe baza unor discuții libere în cadrul unui interviu, cu privire la legislația specifică organizării și exercitării profesiei de avocat, dar se prevede și că barourile pot decide ca verificarea să se facă și în formă scrisă, cum s-a întâmplat în cauza de față.

Baroul Suceava a avut, așadar, temei legal și regulamentar să procedeze la realizarea verificării respective, la care reclamanta a declarat că nu înțelege să se prezinte. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este, într-adevăr, în sensul că testarea nu trebuie transformată într-un adevărat examen, întrucât, în caz contrar, s-ar încălca dispozițiile legale incidente speței însă, cum reclamanta nu s-a prezentat la testare, nu se poate afirma că această modalitate de verificare a cunoștințelor reprezintă, în realitate, un examen.

Așadar, în contextul în care reclamanta nu s-a prezentat pentru verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Baroul Suceava nu a putut să își exercite dreptul prevăzut în art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, lipsind astfel una dintre condițiile obligatorii pentru intrarea în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul greșitei interpretări de către prima instanță a prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, în temeiul art. 312 din același cod, vor fi admise recursurile și va fi modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Baroul Suceava și de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței nr. 352 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de C.O.E., ca neîntemeiată. Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către Uniunea națională a Barourilor din România. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012.