ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2446/2014

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința nr. 373 din 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea

formulată de reclamantul G.M.I., în contradictoriu cu pârâții Baroul Suceava și

Uniunea Națională a Barourilor din România, a anulat Deciziile nr. 109 din 24

noiembrie 2011 și nr. 378 din 03 martie 2012 emise de pârâți, a constatat că

reclamantul îndeplinește condițiile de primire în profesia de avocat cu scutire

de examen și a obligat pârâtul Baroul Suceava să emită hotărâre în acest sens;

de asemene, a respins ca prematur formulat capătul de cerere privitor la

înscrierea reclamantului în Tabloul avocaților incompatibili.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În

aplicarea dispozițiilor art. 20 din Constituția României, se interpretează art.

16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 după cum urmează:

Textul

articolului analizat prevede că "la cerere, poate fi numit în profesie, cu

scutire de examen: titularul diplomei de doctor în drept, cel care până la data

primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror,

notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și

dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn

pentru profesia de avocat."

Condiția

privind exercitarea acestor profesii într-un interval de 10 ani reprezintă

fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumția că acest

termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării

profesiei de avocat.

Textul

de lege menționat conferă persoanelor care au deținut una din funcțiile

enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi primit în profesia de avocat,

cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții

individualizate în lege.

Condițiile

prevăzute de lege în cauză sunt îndeplinite, pârâții sub acest aspect

necontestând cererea reclamantului.

Art.

21 alin. (2) din Statul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de

primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice

cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei

de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii

dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris.

A

primi o asemenea interpretare, realizată de autoritățile intimate, înseamnă a

goli de conținut și de eficiență prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 51/1995.

Cât

privește susținerea reclamantului cu privire la deciziile pronunțate în această

materie de secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de

casație și Justiție se constată că atât în deciziile invocate cât și în alte

soluții de dată mai recentă, s-a reținut că textul art. 16 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995, conferă dreptul persoanelor care au deținut una din

funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi numit în profesia de

avocat, cu scutire de examen și nu o posibilitate sau o facultate.

O

soluție contrară, fără argumente consistente care să justifice declanșarea

procedurii de schimbare a practicii judiciare, ar genera divergențe de

jurisprudență care ar avea efect un climat de incertitudine și insecuritate

juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin.

(2) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru

cele ce preced, se vor anula Decizia nr. 378 din 03 martie 2012 a Consiliului

UNBR și Decizia nr. 109 din 24 noiembrie 2011 a Baroului Suceava și, în baza

dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, se va dispune

obligarea primei pârâte la emiterea hotărârii de admitere a cererii

reclamantului de primire în profesie cu scutire de examen.

Privitor

la solicitarea reclamantului de obligare a primului-pârât la înscrierea în

tabloul avocaților din Baroul Suceava, se apreciază că este prematur formulată,

aceasta fiind o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în

avocatură și condiționată de îndeplinirea mai multor cerințe.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs

pârâții, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în

esență, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu

aplicarea greșită a legii.

I.

Recursul formulat de Baroul Suceava nu a fost timbrat, la dosarul cauzei

nefiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului

judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.

Or,

în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr.

32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările

și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă

judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se,

potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum

dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor

legale sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație

legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin

aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din

O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat, ca netimbrat.

II.

Recursul formulat de Uniunea Națională a Barourilor din România este fondat,

pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În

cauză, este necontestat că intimatul-reclamant îndeplinește condițiile

prevăzute la art. 16 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 51/1995,

republicată.

De

asemenea, rezultă din actele dosarului și nu este contestat că

intimatul-reclamant a precizat, în scris, că nu înțelege să participe la

procedura pentru verificarea cunoștințelor despre legislația profesiei, la care

a fost invitat de către Baroul Suceava.

Prin

Decizia nr. 109 din 24 noiembrie 2011, Consiliul Baroului Suceava a respins

cererea de primire în profesie cu scutire de examen, ca urmare a neprezentării

la verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei

de avocat.

Potrivit

prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, în forma în

vigoare la data formulării/soluționării cererii, puteau fi primite în profesia

de avocat, cu scutire de examen, la cerere, persoanele care îndeplineau

condițiile enumerate la lit. a) și b) din cadrul aceluiași alineat.

Se

constată că legiuitorul, prin edictarea unei norme juridice permisive, sub

forma sintagmei "poate fi primit în profesie", a conferit autorității

competente un drept de apreciere discreționar, care stă la baza prevederilor

art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la Congresul

Avocaților din România, și justifică legalitatea acestora.

Potrivit

acestor prevederi statutare, "În cazul cererilor de primire în profesie cu

scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele

solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat",

ceea ce nu reprezintă o adăugare la dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea

nr. 51/1995, ci punerea în practică/exercitarea efectivă a dreptului de

apreciere menționat mai sus, care i-a fost conferit de legiuitor prin folosirea

unei norme juridice permisive.

De

asemenea, în scopul asigurării unei transparențe a procedurii de verificare,

care să permită instanțelor competente să controleze legalitatea exercitării

dreptului de apreciere și existența/inexistența oricărei forme de arbitrariu,

prin Hotărârea nr. 902 din 11 februarie 2010, Consiliul U.N.B.R. a adoptat

Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor

de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, act care nu a fost

atacat/constatat ca fiind nelegal.

Este

adevărat că la pct. 5 Cap. II din Ghid, se prevede că verificarea cunoștințelor

va consta dintr-o evaluare făcută pe baza unor discuții libere în cadrul unui

interviu, cu privire la legislația specifică organizării și exercitării

profesiei de avocat, dar se prevede și că barourile pot decide ca verificarea

să se facă și în formă scrisă, cum s-a întâmplat în cauza de față.

Baroul

Suceava a avut, așadar, temei legal și regulamentar să procedeze la realizarea

verificării respective, la care intimatul-reclamant a declarat că nu înțelege

să se prezinte.

Jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, este, într-adevăr, în sensul că verificarea cunoștințelor nu trebuie

transformată într-un adevărat examen, întrucât s-ar încălca dispozițiile legale

incidente speței, însă, cum intimatul-reclamant nu s-a prezentat la testare,

nici nu poate afirma că această modalitate de verificare a cunoștințelor ar

reprezenta, în realitate, un examen.

Așadar,

în contextul în care intimatul-reclamant nu s-a prezentat la invitația pentru

verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de

avocat, Baroul Suceava nu și-a putut exercita dreptul prevăzut în art. 21 alin.

(2) din Statutul profesiei de avocat, lipsind astfel una dintre condițiile

obligatorii pentru intrarea în profesia de avocat, cu scutire de examen,

conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

În

consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., în sensul greșitei interpretări de către prima instanță a

prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și art. 21 alin. (2) din

Statutul profesiei de avocat, în temeiul art. 312 din același cod, va fi admis

recursul și modificată sentința atacată, în sensul respingerii în integralitate

a acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

Totodată,

având în vedere cererea recurentei Uniunea Națională a Barourilor din România,

în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

intimatului-reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în sumă

de 500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează,

ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul Baroul Suceava împotriva Sentinței

civile nr. 373 din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Admite

recursul declarat de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România

împotriva aceleiași sentințe.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge, integral, acțiunea formulată de

reclamantul G.M.I.

Obligă

intimatul-reclamant la plata către recurenta U.N.B.R. a sumei de 500 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 27 mai 2014.

Procesat de GGC - GV