ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2446/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 373 din 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul G.M.I., în contradictoriu cu pârâții Baroul Suceava și Uniunea Națională a Barourilor din România, a anulat Deciziile nr. 109 din 24 noiembrie 2011 și nr. 378 din 03 martie 2012 emise de pârâți, a constatat că reclamantul îndeplinește condițiile de primire în profesia de avocat cu scutire de examen și a obligat pârâtul Baroul Suceava să emită hotărâre în acest sens; de asemene, a respins ca prematur formulat capătul de cerere privitor la înscrierea reclamantului în Tabloul avocaților incompatibili.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În aplicarea dispozițiilor art. 20 din Constituția României, se interpretează art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 după cum urmează: Textul articolului analizat prevede că "la cerere, poate fi numit în profesie, cu scutire de examen: titularul diplomei de doctor în drept, cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat." Condiția privind exercitarea acestor profesii într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat.

Textul de lege menționat conferă persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții individualizate în lege. Condițiile prevăzute de lege în cauză sunt îndeplinite, pârâții sub acest aspect necontestând cererea reclamantului. Art. 21 alin. (2) din Statul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris.

A primi o asemenea interpretare, realizată de autoritățile intimate, înseamnă a goli de conținut și de eficiență prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. Cât privește susținerea reclamantului cu privire la deciziile pronunțate în această materie de secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de casație și Justiție se constată că atât în deciziile invocate cât și în alte soluții de dată mai recentă, s-a reținut că textul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, conferă dreptul persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi numit în profesia de avocat, cu scutire de examen și nu o posibilitate sau o facultate.

O soluție contrară, fără argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (2) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru cele ce preced, se vor anula Decizia nr. 378 din 03 martie 2012 a Consiliului UNBR și Decizia nr. 109 din 24 noiembrie 2011 a Baroului Suceava și, în baza dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, se va dispune obligarea primei pârâte la emiterea hotărârii de admitere a cererii reclamantului de primire în profesie cu scutire de examen.

Privitor la solicitarea reclamantului de obligare a primului-pârât la înscrierea în tabloul avocaților din Baroul Suceava, se apreciază că este prematur formulată, aceasta fiind o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură și condiționată de îndeplinirea mai multor cerințe. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. I. Recursul formulat de Baroul Suceava nu a fost timbrat, la dosarul cauzei nefiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.

Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat, ca netimbrat. II. Recursul formulat de Uniunea Națională a Barourilor din România este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant îndeplinește condițiile prevăzute la art. 16 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 51/1995, republicată. De asemenea, rezultă din actele dosarului și nu este contestat că intimatul-reclamant a precizat, în scris, că nu înțelege să participe la procedura pentru verificarea cunoștințelor despre legislația profesiei, la care a fost invitat de către Baroul Suceava. Prin Decizia nr. 109 din 24 noiembrie 2011, Consiliul Baroului Suceava a respins cererea de primire în profesie cu scutire de examen, ca urmare a neprezentării la verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, în forma în vigoare la data formulării/soluționării cererii, puteau fi primite în profesia de avocat, cu scutire de examen, la cerere, persoanele care îndeplineau condițiile enumerate la lit. a) și b) din cadrul aceluiași alineat. Se constată că legiuitorul, prin edictarea unei norme juridice permisive, sub forma sintagmei "poate fi primit în profesie", a conferit autorității competente un drept de apreciere discreționar, care stă la baza prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la Congresul Avocaților din România, și justifică legalitatea acestora.

Potrivit acestor prevederi statutare, "În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat", ceea ce nu reprezintă o adăugare la dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, ci punerea în practică/exercitarea efectivă a dreptului de apreciere menționat mai sus, care i-a fost conferit de legiuitor prin folosirea unei norme juridice permisive. De asemenea, în scopul asigurării unei transparențe a procedurii de verificare, care să permită instanțelor competente să controleze legalitatea exercitării dreptului de apreciere și existența/inexistența oricărei forme de arbitrariu, prin Hotărârea nr. 902 din 11 februarie 2010, Consiliul U.N.B.R.

a adoptat Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, act care nu a fost atacat/constatat ca fiind nelegal. Este adevărat că la pct. 5 Cap. II din Ghid, se prevede că verificarea cunoștințelor va consta dintr-o evaluare făcută pe baza unor discuții libere în cadrul unui interviu, cu privire la legislația specifică organizării și exercitării profesiei de avocat, dar se prevede și că barourile pot decide ca verificarea să se facă și în formă scrisă, cum s-a întâmplat în cauza de față. Baroul Suceava a avut, așadar, temei legal și regulamentar să procedeze la realizarea verificării respective, la care intimatul-reclamant a declarat că nu înțelege să se prezinte.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este, într-adevăr, în sensul că verificarea cunoștințelor nu trebuie transformată într-un adevărat examen, întrucât s-ar încălca dispozițiile legale incidente speței, însă, cum intimatul-reclamant nu s-a prezentat la testare, nici nu poate afirma că această modalitate de verificare a cunoștințelor ar reprezenta, în realitate, un examen. Așadar, în contextul în care intimatul-reclamant nu s-a prezentat la invitația pentru verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Baroul Suceava nu și-a putut exercita dreptul prevăzut în art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, lipsind astfel una dintre condițiile obligatorii pentru intrarea în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul greșitei interpretări de către prima instanță a prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, în temeiul art. 312 din același cod, va fi admis recursul și modificată sentința atacată, în sensul respingerii în integralitate a acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată. Totodată, având în vedere cererea recurentei Uniunea Națională a Barourilor din România, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., intimatului-reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul Baroul Suceava împotriva Sentinței civile nr. 373 din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Admite recursul declarat de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva aceleiași sentințe. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge, integral, acțiunea formulată de reclamantul G.M.I. Obligă intimatul-reclamant la plata către recurenta U.N.B.R. a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2014. Procesat de GGC - GV