ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 689/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în

judecată și soluția instanței de fond.

Prin acțiunea

înregistrată la data de 19 august 2011 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția

a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamantul H.L.M., în

contradictoriu cu B. Suceava și U.N.B.R. a solicitat să se dispună: anularea

Deciziei nr. 35 din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Suceava;

anularea Deciziei nr. 48 din 8 iulie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R. și

obligarea Baroului Suceava la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat

cu scutire de examen.

Reclamantul și-a

motivat acțiunea arătând că, deține una dintre funcțiile prevăzute de art. 16

alin. (2) din Legea nr. 51/1995, ceea ce îi conferă dreptul de a fi primit în profesia

de avocat cu scutire de examen. A mai arătat că art. 21 alin. (2) din Statutul

profesiei de avocat conține dispoziții restrictive, nepermise de prevederile art.

16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, așa încât, în raport și de

soluțiile jurisprudențiale, deciziile pârâtelor de condiționare a primirii sale

în profesia de avocat de susținerea unui test echivalent unui examen scris,

sunt nelegale.

În întâmpinările

depuse la dosar pârâtele au arătat că, persoanele aflate în situația

reglementată de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, printre care și

reclamantul, au doar vocația și nu dreptul absolut de a dobândi calitatea de

avocat fără susținerea unui examen / test de verificare a cunoștințelor, așa

încât, sunt legale deciziile pârâtelor de a proceda la testarea candidatului în

privința verificării cunoștințelor referitoare la legislația profesiei de avocat.

Prin sentința nr. 438

din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul H.L.M.,

în contradictoriu cu pârâții B. Suceava și U.N.B.R.

A anulat Decizia nr. 35/2011 a Consiliului B. Suceava și Decizia nr. 48/2011 a Consiliului U.N.B.R. și a obligat B. Suceava

la emiterea unei decizii privind primirea reclamantului H.L.M. în profesia de avocat

cu scutire de examen.

A respins, ca

nefondată, cererea U.N.B.R. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 35

din 13 ianuarie 2011, confirmată prin Decizia nr. 48 din 8 iulie 2011 a Consiliului U.N.B.R., B. Suceava, a respins cererea reclamantului de primire în profesia de avocat

cu scutire de examen.

Decizia a fost

motivată, în sensul că, deși reclamantul îndeplinește condițiile formale pentru

primirea în profesie, sub aspectul vechimii în funcția de magistrat, așa cum

impun dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995,

neîncetându-i activitatea din motive disciplinare care ar putea să îl facă

nedemn pentru profesia de avocat și cu toate că a fost invitat în fața Consiliului

pentru realizarea procedurii de verificare a cunoștințelor cu privire la

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, așa cum impun imperativ

dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și ale

Hotărârii nr. 902/2010 ale Consiliului U.N.B.R., dispoziții obligatorii pentru

organele de conducere ale baroului, reclamantul și-a exprimat, în scris,

poziția de a nu se prezenta la o asemenea verificare.

A constatat Curtea, din

verificarea normelor legale incidente, că Legea nr. 51/1995-republicată, pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în redactarea în vigoare de la

data depunerii cererii de către reclamant, prin art. 16 alin. (12) instituie ca

regulă pentru primirea în profesia de avocat, examenul organizat de barou iar

ca excepție, scutirea de examen.

Art. 16 alin. (2) din

aceeași lege, reglementând situația de excepție, respectiv a primirii în

profesia de avocat, cu scutire de examen, stipulează condițiile pentru ca excepția

să fie incidentă, respectiv: „la cerere, poate fi primit în profesie, cu

scutire de examen ... lit. b) cel care până la data primirii în profesia de

avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier

juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea

din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.

Sintagma „poate fi

primit în profesie”, cuprinsă în prevederile art. 16 alin. (2) din aceeași lege,

urmează a fi interpretată, în sensul că norma legală conferă un drept dar și o

obligație a Consiliului baroului, ca prin avocatul raportor, și respectând

procedura prevăzută de art. 18 – art. 21 alin. (1) din Statut, să efectueze

investigațiile pe care le consideră necesare pentru verificarea îndeplinirii

condițiilor prevăzute de Lege și de Statut pentru primirea în profesia de avocat

și să decidă în consecință, asupra admiterii sau respingerii cererii astfel

formulate.

Îndeplinirea

condițiilor prevăzute de Lege și Statut pentru primirea în profesia de avocat,

atestate în raportul întocmit de avocatul, raportor, în condițiile și cu

respectarea normelor menționate mai sus, conferă persoanei aflate în ipoteza

reglementată de art. 16 alin. (2) din aceeași lege, dreptul de a fi primită în

profesie și la emiterea în acest sens, a unei hotărâri de către Consiliul

baroului.

Posibilitatea

conferită prin art. 21 alin. (2) din Statut, Consiliului baroului de a proceda

la verificarea cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen,

și detaliată la pct. 5 din Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11

septembrie 2010, se impune a fi interpretată și aplicată prin raportare la prevederile

art. 16 alin. (2) din lege, în sensul că, derularea sau nu a acestei etape și respectiv

exercitarea sau nu a acestei posibilități nu poate să aducă atingere dreptului

conferit persoanei de a fi primită în profesia de avocat, în condițiile în care

îndeplinește cerințele prevăzute de art. 16 alin. (2) din aceeași lege.

A proceda la o altă

interpretare a acestor norme statutare (act ce are forță juridică inferioară

legii) în sensul celor evocate de pârâte, ar însemna o adăugare inacceptabilă

la condițiile restrictive pe care Legea nr. 51/1995 a înțeles să le stabilească

în mod expres pentru persoanele aflate în situația derogatorie prevăzută de art.

16 alin. (2) din lege și evident, la golirea de conținut și de eficiență a acestor

ultime prevederi legale.

În fine, Curtea a

reținut că din lecturarea considerentelor deciziilor emise de pârâte,

reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din aceeași

lege, situație atestată de pârâte, așa încât, condiționarea primirii în profesia

de avocat în mod exclusiv de prezentarea reclamantului în vederea verificării

cunoștințelor, este de natură să ducă la nulitatea deciziilor pârâtelor.

Recursurile declarate

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții B. Suceava și U.N.B.R., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentele au

invocat în esență faptul că norma reținută de instanță are un caracter supletiv

care nu-i conferă reclamantului un drept necondiționat de a accede la în

profesia de avocat, ci doar o vocație care trebuie corelată cu condiția de a

face dovada însușirii corespunzătoare a cunoștințelor legate de modul de

organizare al acestei profesii.

Au mai susținut

recurentele că prima instanță, în mod nejustificat a apreciat că dispozițiile art.

21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu au relevanță în cauză, dat

fiind că faptul că își au originea într-un act juridic inferior supremației

legii.

O astfel de

interpretare este greșită, în contextul în care textul menționat nu vine în

contradicție cu norma supletivă din art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Totodată, recurenții

au invocat Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a

reținut „că legiuitorul a conferit organului de conducere al organizației

profesionale, Consiliului Baroului, o competență specială, un drept de

apreciere în legătură cu primirea în profesie, cu scutire de examen, în cazul

persoanelor enumerate limitativ.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Primirea în profesia

de avocat se obține pe baza unui examen organizat de barou, iar la cerere poate

fi primit în profesie cu scutire de examen și cel care până la data primirii a

îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau

jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din

motive disciplinare care-l fac nedemn de profesia de avocat.

Această dispoziție

este considerată ca fiind o excepție de la regula generală și nu constituie un

drept de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ci numai o

posibilitate, lăsând organelor abilitate ale Uniunii Avocaților să decidă

pentru fiecare caz în parte.

Prevederile art. 16

din Legea nr. 51/1995 republicată și modificată, instituie regula generală

pentru primirea în profesia de avocat, examenul, dar și excepția-scutirea de

examen.

Pentru primirea în

profesia de avocat cu scutire de examen, legiuitorul a folosit sintagma „la

cerere poate fi primit în profesie ...”.

Este evident că norma

este supletivă și nu imperativă, fiind la latitudinea organelor abilitate dacă

cel care a formulat o astfel de cerere va beneficia sau nu de scutire de

examen.

Refuzul nu trebuie

însă să fie nejustificat și acest aspect este analizat de instanța de

contencios administrativ.

În cauză,

împrejurarea că intimatul reclamant nu s-a prezentat la susținerea interviului,

i-a determinat în mod legal pe pârâți să refuze ca acesta să fie primită în

profesie, fără examen.

Însăși Legea nr. 51/1995,

conferă acest drept de apreciere pârâților.

Prin urmare, pârâtul

nu are un drept prevăzut de lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu

scutire de examen.

Nicio dispoziție

legală nu interzice susținerea unui interviu cu ocazia luării deciziei de

intrare în profesia de avocat fără examen, astfel încât pârâții au dreptul să

intervieveze candidații.

Refuzul este

nejustificat potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004 nemodificată (în vigoare la

data formulării cererii) dacă exprimarea explicită a voinței de a nu rezolva

cererea este făcută cu exces de putere.

La rândul său,

excesul de putere era definit ca exercitarea dreptului de apărare prin

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute

de Constituție sau de lege.

Aprecierea pârâților

nu a încălcat drepturile intimatului reclamant, prevăzute de lege, deoarece

Legea nr. 51/1995 nu califică scutirea de examen pentru intrarea în profesia de

avocat ca un drept propriu-zis, ci numai condiționat de acordul organelor de

conducere.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile formulate în recurs sunt întemeiate,

motiv pentru care va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul

respingerii cererii reclamantului.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., va obliga intimatul reclamant la plata sumei de 500 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată, către recurenta pârâtă U.N.B.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de B. Suceava și de U.N.B.R. împotriva Hotărârii nr. 438

din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul H.L.M., ca

neîntemeiată.

Obligă intimatul

reclamant la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către

recurenta pârâtă U.N.B.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2013.