ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 689/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și soluția instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată la data de 19 august 2011 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamantul H.L.M., în contradictoriu cu B. Suceava și U.N.B.R. a solicitat să se dispună: anularea Deciziei nr. 35 din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Suceava; anularea Deciziei nr. 48 din 8 iulie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R. și obligarea Baroului Suceava la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că, deține una dintre funcțiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, ceea ce îi conferă dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.

A mai arătat că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat conține dispoziții restrictive, nepermise de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, așa încât, în raport și de soluțiile jurisprudențiale, deciziile pârâtelor de condiționare a primirii sale în profesia de avocat de susținerea unui test echivalent unui examen scris, sunt nelegale. În întâmpinările depuse la dosar pârâtele au arătat că, persoanele aflate în situația reglementată de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, printre care și reclamantul, au doar vocația și nu dreptul absolut de a dobândi calitatea de avocat fără susținerea unui examen / test de verificare a cunoștințelor, așa încât, sunt legale deciziile pârâtelor de a proceda la testarea candidatului în privința verificării cunoștințelor referitoare la legislația profesiei de avocat.

Prin sentința nr. 438 din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul H.L.M., în contradictoriu cu pârâții B. Suceava și U.N.B.R. A anulat Decizia nr. 35/2011 a Consiliului B. Suceava și Decizia nr. 48/2011 a Consiliului U.N.B.R. și a obligat B. Suceava la emiterea unei decizii privind primirea reclamantului H.L.M. în profesia de avocat cu scutire de examen. A respins, ca nefondată, cererea U.N.B.R. de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin Decizia nr. 35 din 13 ianuarie 2011, confirmată prin Decizia nr. 48 din 8 iulie 2011 a Consiliului U.N.B.R., B. Suceava, a respins cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Decizia a fost motivată, în sensul că, deși reclamantul îndeplinește condițiile formale pentru primirea în profesie, sub aspectul vechimii în funcția de magistrat, așa cum impun dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, neîncetându-i activitatea din motive disciplinare care ar putea să îl facă nedemn pentru profesia de avocat și cu toate că a fost invitat în fața Consiliului pentru realizarea procedurii de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, așa cum impun imperativ dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și ale Hotărârii nr. 902/2010 ale Consiliului U.N.B.R., dispoziții obligatorii pentru organele de conducere ale baroului, reclamantul și-a exprimat, în scris, poziția de a nu se prezenta la o asemenea verificare.

A constatat Curtea, din verificarea normelor legale incidente, că Legea nr. 51/1995-republicată, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în redactarea în vigoare de la data depunerii cererii de către reclamant, prin art. 16 alin. (12) instituie ca regulă pentru primirea în profesia de avocat, examenul organizat de barou iar ca excepție, scutirea de examen. Art. 16 alin. (2) din aceeași lege, reglementând situația de excepție, respectiv a primirii în profesia de avocat, cu scutire de examen, stipulează condițiile pentru ca excepția să fie incidentă, respectiv: „la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen ... lit. b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.

Sintagma „poate fi primit în profesie”, cuprinsă în prevederile art. 16 alin. (2) din aceeași lege, urmează a fi interpretată, în sensul că norma legală conferă un drept dar și o obligație a Consiliului baroului, ca prin avocatul raportor, și respectând procedura prevăzută de art. 18 – art. 21 alin. (1) din Statut, să efectueze investigațiile pe care le consideră necesare pentru verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de Lege și de Statut pentru primirea în profesia de avocat și să decidă în consecință, asupra admiterii sau respingerii cererii astfel formulate. Îndeplinirea condițiilor prevăzute de Lege și Statut pentru primirea în profesia de avocat, atestate în raportul întocmit de avocatul, raportor, în condițiile și cu respectarea normelor menționate mai sus, conferă persoanei aflate în ipoteza reglementată de art. 16 alin. (2) din aceeași lege, dreptul de a fi primită în profesie și la emiterea în acest sens, a unei hotărâri de către Consiliul baroului.

Posibilitatea conferită prin art. 21 alin. (2) din Statut, Consiliului baroului de a proceda la verificarea cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, și detaliată la pct. 5 din Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, se impune a fi interpretată și aplicată prin raportare la prevederile art. 16 alin. (2) din lege, în sensul că, derularea sau nu a acestei etape și respectiv exercitarea sau nu a acestei posibilități nu poate să aducă atingere dreptului conferit persoanei de a fi primită în profesia de avocat, în condițiile în care îndeplinește cerințele prevăzute de art. 16 alin. (2) din aceeași lege.

A proceda la o altă interpretare a acestor norme statutare (act ce are forță juridică inferioară legii) în sensul celor evocate de pârâte, ar însemna o adăugare inacceptabilă la condițiile restrictive pe care Legea nr. 51/1995 a înțeles să le stabilească în mod expres pentru persoanele aflate în situația derogatorie prevăzută de art. 16 alin. (2) din lege și evident, la golirea de conținut și de eficiență a acestor ultime prevederi legale. În fine, Curtea a reținut că din lecturarea considerentelor deciziilor emise de pârâte, reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din aceeași lege, situație atestată de pârâte, așa încât, condiționarea primirii în profesia de avocat în mod exclusiv de prezentarea reclamantului în vederea verificării cunoștințelor, este de natură să ducă la nulitatea deciziilor pârâtelor.

Recursurile declarate în cauză. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții B. Suceava și U.N.B.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentele au invocat în esență faptul că norma reținută de instanță are un caracter supletiv care nu-i conferă reclamantului un drept necondiționat de a accede la în profesia de avocat, ci doar o vocație care trebuie corelată cu condiția de a face dovada însușirii corespunzătoare a cunoștințelor legate de modul de organizare al acestei profesii. Au mai susținut recurentele că prima instanță, în mod nejustificat a apreciat că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu au relevanță în cauză, dat fiind că faptul că își au originea într-un act juridic inferior supremației legii.

O astfel de interpretare este greșită, în contextul în care textul menționat nu vine în contradicție cu norma supletivă din art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. Totodată, recurenții au invocat Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a reținut „că legiuitorul a conferit organului de conducere al organizației profesionale, Consiliului Baroului, o competență specială, un drept de apreciere în legătură cu primirea în profesie, cu scutire de examen, în cazul persoanelor enumerate limitativ. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Primirea în profesia de avocat se obține pe baza unui examen organizat de barou, iar la cerere poate fi primit în profesie cu scutire de examen și cel care până la data primirii a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care-l fac nedemn de profesia de avocat.

Această dispoziție este considerată ca fiind o excepție de la regula generală și nu constituie un drept de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ci numai o posibilitate, lăsând organelor abilitate ale Uniunii Avocaților să decidă pentru fiecare caz în parte. Prevederile art. 16 din Legea nr. 51/1995 republicată și modificată, instituie regula generală pentru primirea în profesia de avocat, examenul, dar și excepția-scutirea de examen. Pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, legiuitorul a folosit sintagma „la cerere poate fi primit în profesie ...”. Este evident că norma este supletivă și nu imperativă, fiind la latitudinea organelor abilitate dacă cel care a formulat o astfel de cerere va beneficia sau nu de scutire de examen.

Refuzul nu trebuie însă să fie nejustificat și acest aspect este analizat de instanța de contencios administrativ. În cauză, împrejurarea că intimatul reclamant nu s-a prezentat la susținerea interviului, i-a determinat în mod legal pe pârâți să refuze ca acesta să fie primită în profesie, fără examen. Însăși Legea nr. 51/1995, conferă acest drept de apreciere pârâților. Prin urmare, pârâtul nu are un drept prevăzut de lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen. Nicio dispoziție legală nu interzice susținerea unui interviu cu ocazia luării deciziei de intrare în profesia de avocat fără examen, astfel încât pârâții au dreptul să intervieveze candidații. Refuzul este nejustificat potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004 nemodificată (în vigoare la data formulării cererii) dacă exprimarea explicită a voinței de a nu rezolva cererea este făcută cu exces de putere.

La rândul său, excesul de putere era definit ca exercitarea dreptului de apărare prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege. Aprecierea pârâților nu a încălcat drepturile intimatului reclamant, prevăzute de lege, deoarece Legea nr. 51/1995 nu califică scutirea de examen pentru intrarea în profesia de avocat ca un drept propriu-zis, ci numai condiționat de acordul organelor de conducere. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate în recurs sunt întemeiate, motiv pentru care va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii reclamantului. În temeiul art. 274 C. proc.

civ., va obliga intimatul reclamant la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către recurenta pârâtă U.N.B.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de B. Suceava și de U.N.B.R. împotriva Hotărârii nr. 438 din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul H.L.M., ca neîntemeiată. Obligă intimatul reclamant la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către recurenta pârâtă U.N.B.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.