ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5168/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.L. în contradictoriu cu Baroul Suceava și U.N.B.R. a solicitat să se dispună: anularea deciziei din 13 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Suceava; anularea deciziei din 8 iulie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R.; precum și obligarea Baroului Suceava la emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, precum și înscrierea sa pe tabloul avocaților definitivi incompatibili. În motivarea cererii reclamanta a arătat că deține una dintre funcțiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, ceea ce îi conferă dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen.

A mai arătat că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat conține dispoziții restrictive, nepermise de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, așa încât, în raport și de soluțiile jurisprudențiale, deciziile pârâtelor de condiționare a primirii în profesia de avocat a reclamantei, de susținere a unui test echivalent unui examen scris, sunt nelegale. Prin decizia din 13 ianuarie 2011, confirmată prin decizia din 8 iulie 2011 a Consiliului U.N.B.R. Baroul Suceava, a respins cererea reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Decizia a fost motivată în sensul că, deși reclamanta îndeplinește condițiile formale pentru primirea în profesie, sub aspectul vechimii în funcția de magistrat, așa cum impun dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, neîncetându-i activitatea din motive disciplinare care ar putea să o facă nedemnă pentru profesia de avocat și cu toate că a fost invitată în fața Consiliului pentru realizarea procedurii de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, așa cum impun imperativ dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și ale Hotărârii nr. 902/2010 ale Consiliului U.N.B.R. dispoziții obligatorii pentru organele de conducere ale baroului - reclamanta și-a exprimat - în scris - poziția de a nu se prezenta la o asemenea verificare.

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 398 din 24 noiembrie 2011 a admis în parte acțiunea reclamantei S.L. și a dispus anularea deciziei din 13 ianuarie 2011 a Consiliului Baroului Suceava și în parte decizia din 8 iulie 2011 a Consiliului U.N.B.R. cu privire la reclamantă. Totodată, a obligat Baroul Suceava la emiterea deciziei de primire a reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen și a respins ca prematur formulată cererea reclamantei de înscriere pe tabelul avocaților definitivi incompatibili. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că Legea nr. 51/1995, republicată, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat - în redactarea în vigoare de la data depunerii cererii de către reclamantă - prin art. 16 alin. (2) instituie ca regulă pentru primirea în profesia de avocat – examenul organizat de barou iar ca excepție - scutirea de examen.

Reclamanta îndeplinește condițiile prev. de art. 16 alin. (2) lit. b) din lege - situație atestată de pârâte - așa încât, condiționarea primirii în profesia de avocat în mod exclusiv de prezentarea reclamantei în vederea verificării cunoștințelor, este de natură să ducă la nulitatea deciziilor pârâtelor, așa încât, din perspectiva considerentelor evocate, Curtea va admite acțiunea în sensul solicitărilor reclamantei. Referitor la înscrierea reclamantei pe tabloul avocaților definitivi incompatibili s-a reținut că prevederile art. 19, 20 și 21 din lege conferă dreptul și obligația Consiliului baroului de a proceda la o evaluare în vederea emiterii deciziei pentru înscrierea în Tabloul avocaților, evaluare care se face la acel moment iar nu în acest cadru procesual.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Baroul Suceava și U.N.B.R., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentele au susținut, în esență, că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, întrucât s-a prevalat de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cu toate că a fost subliniat caracterul supletiv al acestei norme. S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu au relevanță în cauză, în condițiile în care acest text nu vine în contradicție cu norma supletivă consacrată în art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Recursurile sunt nefondate. Constatând că intimata-reclamantă au formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 129 alin (6) din C. proc. civ., care prevăd că în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Potrivit dispozițiilor art. 246 alin (1) din C. proc. civ. ,, Reclamantul poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.” Manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) –(3) din C. proc.

civ., raportat la art. 246 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va lua act de renunțarea reclamantei la judecata cererii de chemare în judecată. Totodată, văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., va obliga intimata-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Baroul Suceava și U.N.B.R. împotriva sentinței nr. 398 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și ia act de cererea formulată de reclamanta S.L. de renunțare la judecată. Obligă intimata-reclamantă la 502,15 RON cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă U.N.B.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012