ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 48/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta D.A.

a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Autoritatea

Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor București:

anularea Ordinului nr. 1313 din 22 mai 2009 emis de Ministerul Finanțelor

Publice - Autoritatea Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională

a Vămilor București; suspendarea executării ordinului atacat până la

soluționarea irevocabilă a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea

nr. 554/2004, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că prin Ordinul nr. 1313 din 22 mai 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice

- Autoritatea Națională de Administrare Fiscală Autoritatea Națională a Vămilor

București, a fost sancționată cu „mustrare scrisă", începând cu data de 25

mai 2009, reținându-se că a încălcat prevederile legale referitoare la

îndatoririle de serviciu în timpul efectuării controalelor vamale din data de

15 februarie 2008 și 9 iulie 2008.

Prin sentința civilă nr. 92 din 29 martie 2010

Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și în consecință, a respins

acțiunea față de acesta, a admis acțiunea formulată de reclamantă în sensul că a

dispus anularea Ordinului nr. 1313 din 22 mai 2009 emis de Autoritatea

Națională a Vămilor și a respins capătul de cerere privind suspendarea

executării Ordinului nr. 1313/2009, ca fiind rămas fără obiect.

Împotriva hotărârii instanței de fond,

în termen legal, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a formulat declarație

de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție

instanța a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții:

„cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Este adevărat că recurenta, prin cererea

formulată, a precizat că va depune motivele de recurs, însă până la primul

termen de judecată, respectiv 7 ianuarie 2011 nu și-a îndeplinit această

obligație legală.

De asemenea, conform dispozițiilor

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea

reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu există motive de

ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.

Astfel fiind, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs

formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici

dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în nume propriu și în numele

și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 92

din 29 martie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 ianuarie 2011.