ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2765/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 6 din 09 ianuarie

2013, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă,

cererea formulată de condamnatul B.C.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel revizuentul, pentru motivele consemnate în partea

introductivă.

Apelul s-a apreciat

că este nefondat.

Curtea a reținut că

revizuentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 729 din 17 iulie 2009 a

Tribunalului București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin

Decizia nr. 48 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I

penală, și definitivă prin Decizia penală nr. 3284 din 27 septembrie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la pedeapsa rezultantă de

7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la

furt calificat prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 208 - 209 lit. b), e),

g) C. pen. și tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la

art. 174 - 175 lit. i) și f) C. pen.

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, iar legiuitorul a limitat situațiile în care se

poate declanșa acest remediu procesual, revizuirea poate fi cerută conform art.

394 C. proc. pen.:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

Conform art. 394

alin. (2) C. proc. pen., cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire,

dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia

hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Din analiza disp.

art. 394 s-a reținut că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau

împrejurări noi este dublu condiționată, respectiv:

- trebuie să fie

vorba de descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către

instanță la soluționarea cauzei;

- faptele sau

împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Pentru a exista cazul

de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. este necesar ca să fie

noi faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de

probă prin care acestea pot fi administrate în cauză. Pot fi considerate ca noi

și mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanță la data

soluționării cauzei, deși aceasta cunoștea faptele probatorii. Nu pot fi însă

considerate probe noi în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în

completarea dovezilor administrate, respectiv propunerea unor martori noi.

De altfel, poziția

procesuală de nerecunoaștere a faptei a fost avută în vedere de către instanța

de fond cu ocazia soluționării fondului cauzei, apărările formulate de către

petent au fost analizate de instanța de fond și combătute de celelalte mijloace

de probă.

Împotriva acestei

decizii condamnatul revizuent a declarat recurs, în termen legal, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii,

reiterând motivele din cererea introductivă și apel.

Examinând recursul

declarat de condamnatul revizuent prin prisma cazului de casare prev. de art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

recursul este nefondat.

Cazurile de revizuire

sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.,

acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute

de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert

sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca

temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de

judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două

sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, solicitarea

condamnatului de a se proceda la audierea unui martor și reaudierea părții

vătămate, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii

deoarece, aspectele invocate ce țin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau

o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,

conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Și cum nici în calea

de atac a recursului nu au fost aduse elemente noi care să conducă la admiterea

cererii de revizuire, fiind reluate aceleași aspecte, astfel că nefiind motive

de casare a deciziei penale recurate, instanța urmează să respingă recursul

formulat de condamnat.

Pentru aceste

considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

revizuentului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către

stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuentul condamnat B.C. împotriva Deciziei penale nr.

58/A din 12 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 septembrie 2013.

Procesat de GGC - GV