ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.11.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3670/2013

HOTĂRÂRE
21.11.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3670/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 din 14 martie

2013 pronunțată în Dosarul nr. 1670/115/2013, Tribunalul Caraș-Severin în baza

art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire a Sentinței

penale nr. 47 din 3 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul

penal nr. 4319/115/2011, formulată de revizuentul-condamnat T.D.I.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuentul condamnat să plătească statului

50 RON - cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin,

revizuentul-condamnat T.D.I. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 47 din

3 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 4319/115/2011,

prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art.

20 raportat la 174, 175 lit. i) C. pen.

În motivarea cererii

de revizuire condamnatul a invocat faptul că la baza condamnării sale au stat

declarațiile oscilante ale martorilor B.A. și B.M.

Petentul nu și-a

motivat în drept cererea de revizuire.

Conform Referatului

nr. 47/III/6/2013 din 13 februarie 2013, întocmit în cauză de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Caraș-Severin, s-a concluzionat că cererea revizuentului nu

întrunește exigențele art. 394 C. proc. pen., astfel că potrivit art. 394 și

art. 402 C. proc. pen. s-au formulat concluzii de respingere a cererii de

revizuire, ca inadmisibilă.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 1670/115/2013, la data

de 22 februarie 2013.

La dosarul cauzei a

fost atașat Dosarul nr. 4319/115/2011 al Tribunalului Caraș-Severin, în care a

fost pronunțată Sentința penală nr. 47 din 3 mai 2012, sentință prin care

inculpatul T.D.I. a fost condamnat la 8 ani închisoare cu executare, pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C.

pen.

Prin Decizia penală

nr. 132/A din 28 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara au fost

admise apelurile declarate de inculpați, inclusiv de condamnatul revizuent, s-a

desființat în parte sentința penală și în urma rejudecării s-au diminuat

daunele morale acordate părții civile și au fost înlăturate dispozițiile art.

64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie și complementară.

Prin Decizia penală

nr. 2681 din 6 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost

respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații T.N. și T.D.I.,

sentința Tribunalului Caraș-Severin rămânând definitivă.

Examinând cererea

revizuentului T.D.I., prin prisma cererii de revizuire și a actelor dosarului,

instanța a constatat că, deși aceasta este făcută în condițiile prevăzute de

lege, nu se încadrează în niciuna din situațiile expres prevăzute de art. 394

lit. a) - e) C. proc. pen., nefiind așadar admisibilă în principiu conform

prevederilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen. Cu alte cuvinte, nu este

întrunită cea de-a doua cerință impusă de prevederile art. 403 alin. (1) C.

proc. pen., referitoare la necesitatea existenței unor date suficiente pentru

admiterea în principiu, date izvorâte din probele strânse în cursul cercetării

efectuată de procuror. În acest sens, tribunalul a reținut faptul că

revizuentul a invocat chestiuni legate de fondul cauzei deduse judecății, ce au

fost avute în vedere de către instanța de fond, la soluționarea cauzei.

În vederea admiterii

în principiu a unei cereri de revizuire, instanța pe rolul căreia se află

respectiva cauză are obligația în primul rând să constate existența vreunuia

dintre cazurile de revizuire reglementat expres de art. 394 C. proc. pen.

Astfel, s-a constatat că susținerile revizuentului condamnat vizează aspecte de

fond, examinate deja de mai multe instanțe, respectivele aspecte privind starea

de fapt, probatoriul administrat, cererile formulate în timpul cercetării

judecătorești și coroborarea elementelor de fapt neavând nici o legătură cu o

cale extraordinară de atac, fiind din contră tranșate în mod definitiv de

respectivele instanțe.

În altă ordine de

idei, s-a constatat faptul că nu subzistă cazurile de revizuire reglementate de

art. 394 alin. (1) lit. a), b), c) C. proc. pen., întrucât nu a fost indicată

de către revizuent descoperirea nici unei fapte sau împrejurări cu caracter de

noutate, necunoscute de vreuna dintre instanțe la soluționarea cauzei în care

fusese acuzat inculpatul de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor

calificat, ori vreun înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei

revizuire se cere care să fi fost declarat fals, sau să se fi constatat

săvârșirea vreunei infracțiuni de către un martor, un expert, un interpret, un

membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte

de cercetare penală în cauză.

De asemenea, conform

Deciziei nr. LX/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -

Secțiile Unite, „cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât

cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă”, astfel încât

nu pot fi apreciate ca motive de revizuire în sensul stipulat de lege modul în

care au dat declarații doi dintre martorii audiați.

Împotriva Sentinței

penale nr. 31 din 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în

Dosarul nr. 1670/115/2013 a declarat apel, în termen legal, condamnatul

revizuent T.D.I., fără a indica motivele de netemeinicie sau nelegalitate a

hotărârii.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel, precum și

din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a

constatat că hotărârea atacată este legală și temeinică, apelul declarat de

revizuent fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o

cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri

judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul

cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de

drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Având

în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru

judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod

expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le

prin art. 394 C. proc. pen. În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de

Casație și Justiție, care prin Decizia nr. LX din 24 septembrie 2007 pronunțată

în recurs în interesul legii, a stabilit că cererea de revizuire întemeiată pe

alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă.

În raport cu

prevederile art. 394 C. proc. pen., instanța de apel a reținut că în mod corect

Tribunalul Caraș-Severin a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de acest text legal. Curtea, constată că cererea de revizuire este

motivată de condamnat prin aceea că este nevinovat, că declarațiile martorilor

ar fi fost oscilante. Față de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. și susținerile în fapt ale revizuentului, instanța de apel reține că

aplicarea acestui caz de revizuire presupune ca după rămânerea definitivă a

hotărârii, să se fi descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță;

faptele probatorii trebuind să fie noi. Prin dispozițiile art. 394 alin. (2) C.

proc. pen., incidența cazului de revizuire prevăzut în art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen. a fost limitată la situația în care, pe baza faptelor sau

împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de

încetare a procesului penal ori de condamnare, fiind inadmisibil ca prin

promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o prelungire a

probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de

instanțele ordinare, pe care revizuentul le-a putut invoca în fond și în căile

ordinare de atac, sau la o reapreciere a probatoriului. Legea se referă la

situații de fapt noi, în sensul că, din diverse motive, ele au rămas

necunoscute instanței de fond, nefiind permisă o reinterpretare a dovezilor.

Față de aceste

considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanța a

respins ca neîntemeiat apelul declarat de condamnatul T.D.I. împotriva

Sentinței penale nr. 31 din 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul

Caraș-Severin în Dosarul nr. 1670/115/2013.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., constatând culpa procesuală a condamnatului în

declararea unei căi de atac nefondată, a dispus obligarea acestuia la plata

sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel.

Împotriva Deciziei

penale nr. 92/A din 8 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală a

declarat recurs revizuentul T.D.I.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

1670/115/2013.

La data de 21

noiembrie 2013 când s-a luat în examinare recursul declarat de revizuentul

T.D.I., acesta, personal și prin apărătorul din oficiu a solicitat retragerea

recursului.

Înalta Curte, în

raport cu art. 385

4

recursului formulat de revizuentul T.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 92/A

din 8 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în mod expres și

personal în condițiile art. 368 și art. 369 C. proc. pen. care se aplică în mod

corespunzător, va lua act de declarația de voință a recurentului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Ia act de retragerea

recursului declarat de revizuentul T.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 92/A

din 8 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-04-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1175/2013
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 717 din 23 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizu
ÎCCJ 2013-02-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 699/2013
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 252/F din 29 martie 2012, Tribunalul București - Secția l-a Penală în baza art. 408 2 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă c
ÎCCJ 2013-02-14
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 545/2013
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 330/F din data de 11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 13891/3/2012 s-a dispus în temeiul art. 403 alin
ÎCCJ 2013-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 365/2013
cererii de revizuire formulată de R.M. întrucât aceleași motive invocate de petent au fost analizate și prin referatele din 10 ianuarie 2011, 28 ianuarie 2011, 29 martie 2012 iar motivele invocate de revizuient nu se înscriu între cele expr
ÎCCJ 2013-09-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2765/2013
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 6 din 09 ianuarie 2013, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul B.C. Împotri
Sursă