ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 699/2013

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 252/F din 29 martie 2012, Tribunalul București - Secția l-a Penală în baza art. 408 2 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul P.N.M. A fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția l-a Penală, la data de 09 martie 2012, sub nr. 7269/3/2012, condamnatul P.N.M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 792/F din 15 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția l-a Penală, în dosarul nr. 28731/30/2010, rămasă definitivă prin respingerea recursului, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esență, că pe parcursul desfășurării procesului penal a intervenit Legea nr. 202/2010 prin care a fost introdus art. 320 1 C. proc. pen. și potrivit deciziei nr. 1470/2011 Curții Constituționale solicită reducerea pedepsei aplicate. S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 408 2 alin. (1) C. proc. pen.

„Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare". S-a constatat că, potrivit dispozițiilor menționate, pentru ca o astfel de cerere de revizuire să fie admisibilă, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: - în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere să se fi invocat o excepție de neconstituționalitate, art. 408 2 alin. (1) C. proc. pen.; - dispozițiile criticate să fi fost declarate neconstituționale; - soluția dată în cauză să se fi întemeiat pe dispozițiile declarate neconstituționale sau pe alte dispoziții legate în mod necesar și evident de acestea.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 1470/2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 02 decembrie 2011, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în cuprinsul motivării deciziei Curții Constituționale arătându-se că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Din analiza actelor dosarului, în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, s-a constatat că această cauză era definitivă la momentul publicării deciziei Curții Constituționale, iar pe parcursul soluționării sale, nu a fost invocată niciodată o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., nefiind astfel îndeplinită prima condiție prevăzută de dispozițiile menționate. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel revizuientul - condamnat P.N.M., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și admiterea revizuierii sentinței penale nr. 792/F din 15 octombrie 2010 a Tribunalului București - Secția l-a Penală și aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., cu consecința reducerii proporționale a pedepsei de 11 ani închisoare care i-a fost aplicată prin această sentință penală. Prin decizia penală nr. 168 din 7 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția l-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul P.N.M. împotriva sentinței penale nr. 252/F din 29 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București Secția l-a Penală, în dosarul nr. 7269/3/2012. A fost obligat apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar, examinând hotărârea atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., a constatat că apelul este nefondat, întrucât la data publicării deciziei nr. 1470/2011 a Curții Constituționale, hotărârea de condamnare era definitivă, astfel că, în mod corect, prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.N.M. Împotriva deciziei menționate, în termen legal, a declarat recurs revizuientul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii de revizuire, pentru a beneficia de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Înalta Curte, examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul revizuient a fost condamnat prin sentința penală nr. 792/F din 15 octombrie 2010 a Tribunalului București - Secția l-a Penală, la 11 ani închisoare în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. Hotărârea a rămas definitivă la 29 iunie 2011, prin decizia penală nr. 261 din 29 iunie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea întemeiată pe dispozițiile art. 408 2 alin. (1) C. proc. pen., recurentul revizuient a solicitat revizuirea sentinței de condamnare și aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., invocând decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale, publicată în M. Of.

nr. 853 din 02 decembrie 2012. Conform dispozițiilor art. 408 2 alin. (1) C. proc. pen. „Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare". Prin decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. sunt neconstituționale, în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În prezenta cauză, sentința de condamnare a revizuientului a rămas definitivă la 29 iunie 2011, iar decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale a fost publicată în M. Of. la 02 decembrie 2011. Întrucât, la data publicării deciziei Curții Constituționale, hotărârea de condamnare a revizuientului era definitivă, iar pe parcursul soluționării cauzei revizuientului nu a fost invocată niciodată o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire. Pentru considerentele expuse, halta Curte, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat P.N.M.

împotriva deciziei penale nr. 168 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel București - Secția l-a penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat , recursul declarat de revizuientul condamnat P.N.M. împotriva deciziei penale nr. 168 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel București - Secția a l-a penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2013.