ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 834/2013

Asupra recursului de față. constată următoarele : Prin sentința penală nr. 785 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr. 4183/3/2012, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de M.D., împotriva sentinței penale nr. 514 din 08 iunie 2011 a Tribunalului București - Secția I penală. În considerentele sentinței se arată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul 4183/3/2012, petentul M.D. a solicitat revizuirea sent. pen. nr. 514 din 8 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr. 53141/3/2010. În motivarea cererii, revizuentul a arătat că în urma deciziei nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curții Constituționale s-a statuat că disp.

art. 320 1 C. proc. pen. sunt aplicabile tuturor inculpaților, indiferent de stadiul procesual, dacă recunosc în totalitate acuzațiile aduse. A mai arătat petentul că dorește să își recunoască fapta și să beneficieze de reducerea cu o treime a pedepsei. În drept s-au invocat disp. art. 408 2 C. proc. pen. Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București conform art. 399 C. proc. pen. s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, arătându-se că în cursul procesului finalizat cu condamnarea sa petentul nu a recunoscut niciodată săvârșirea faptei, astfel că acesta nu poate beneficia de disp. art. 320 1 C. proc. pen. Printr-o cerere precizatoare depusă la dosar, petentul a arătat că în prima fază procesuală nu a fost bine informat de instanța de judecată și nici nu s-a putut informa singur cu privire la disp.

art. 320 1 C. proc. pen., deoarece s-a aflat în arest preventiv. A mai arătat petentul că la termenul de judecată avut la I.C.C.J. (5 decembrie 2011) nu a avut cunoștință despre decizia Curții Constituționale care se publicase în M. Of. cu câteva zile înainte la 2 decembrie 2011. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin sent. pen. nr. 514 din 8 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, definitivă prin dec. pen. nr. 4126 din 5 decembrie 2011 a I.C.C.J., inculpatul M.D. a fost condamnat ia o pedeapsă de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen.

Instanța a reținut în esență că la data de 13 mai 2010, inculpatul, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, aflat în locuința sa din Popești-Leordeni, a înjunghiat în zona toracică pe partea vătămată T.D.E. cu un cuțit având o lamă de 14 cm, având intenția de a-i suprima viața. Potrivit art. 408 2 C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare. În speță, se poate observa că la judecata pe fond a cauzei, la termenul din 10 mai 2011, întrebat fiind dacă dorește judecarea cauzei conform procedurii prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. petentul a arătat expres că nu înțelege să se prevaleze de această dispoziție legală, deoarece nu este de acord cu modalitatea în care fapta a fost descrisă în rechizitoriu. Drept urmare, cauza a fost judecată conform procedurii obișnuite. În aceste condiții, cererea de revizuire formulată de petent este vădit inadmisibilă, deoarece acesta a avut ocazia să se prevaleze de dispozițiile menționate, însă a refuzat acest lucru. Drept urmare, decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curții Constituționale nu îi este aplicabilă petentului. Cu privire la susținerile sale referitoare la înțelegerea greșită a efectelor art. 320 1 C. proc. pen., Tribunalul a apreciat că pe parcursul procesului finalizat cu condamnarea sa (23 noiembrie 2010-5 decembrie 2011), petentul avea suficient timp să se documenteze cu privire la dispozițiile legale aplicabile în cauză.

Oricum, cunoașterea insuficientă a unei dispoziții legale nu poate reprezenta un motiv de revizuire. Împotriva acestei soluții a declarat apel revizuentul M.D., pe care a criticat-o pentru netemeinicie, arătând în cadrul motivelor de apel expuse oral că în mod greșit instanța nu a făcut aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. Examinând legalitatea și temeinicia sentințe! apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul - revizuent, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel București a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul M.D., a solicitat rejudecarea dosarului nr. 5314/3/2010 al Tribunalului București, Secția I Penală, în care, prin sentința nr. 514 din 08 iunie 2011, a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen.

Cererea a fost motivată, în fapt, de împrejurările că a recunoscut săvârșirea faptei încă de la urmărire penală, însă instanța nu a făcut aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., solicitând ca instanța să aibă în vedere și decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 a Curții Constituționale. Potrivit art. 408 2 C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cazurile în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate, pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare. Într-adevăr, prin decizia Curții Constituționale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, a fost admisă excepția de neconstituționalitate prin care s-a decis că dispozițiile art. 320 1 alin. (1) C. proc.

pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile. În ceea ce privește însă motivele cererii de revizuire a apelantului revizuient M.D. instanța de apel a constatat că, în mod corect a reținut instanța de fond că acestea nu intră sub incidența acestui motiv de revizuire. Astfel, în urma analizei dosarului de fond a cărui revizuire se solicită, s-a constatat că, la termenul din data de 10 mai 2011, inculpatul a declarat în fața instanței că recunoaște faptele reținute în sarcina sa, însă nu în modalitatea reținută în rechizitoriu și că nu dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Revizuentului, astfel, i s-au adus la cunoștință de către instanță dispozițiile privitoare ia judecata în procedură simplificată, însă acesta a declarat că nu dorește să beneficieze de aceste prevederi legale.

În plus, a mai reținut instanța de apel că nu este aplicabilă decizia Curții Constituționale amintită anterior la momentul audierii inculpatului, Legea nr. 202/2010, prin care a fost instituită procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției, fiind în vigoare, nepunându-se problema aplicării acesteia în timp. Prin decizia penală nr. 340/A din 13 noiembrie 2012. Curtea de Apel București - Secția ll-a Penală a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul revizuent M.D. împotriva sentinței penale nr. 785 din 14 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală. A obligat apelantul la plata sumei de 300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției Împotriva deciziei penale nr. 340/A din 13 noiembrie 2012, a Curții de Apel București - Secția Ii-a Penală a declarat recurs revizuientul M.D.

criticând decizia atacată pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele invocate și consemnate în practicaua prezentei decizii, care nu vor mai fi reluate. Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți sub nr. 4183/3/2012. Analizând recursul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Înalta Curte, cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, constată că soluția primei instanțe este corectă, pentru două motive și anume, pentru faptul că dispozițiile art. 408 2 C. proc. pen.

se referă la situațiile în care instanțele au avut în vedere un text de lege și s-au pronunțat în baza lui, iar nu și situația inversă cum este în cauza de față; șl pe de altă parte, cererea este inadmisibilă și pentru că în principiu revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește îndreptarea unor erori de judecată, atât erori de drept comun, cât și cea prevăzută de textul art. 400 1 C. proc. pen. , care păstrează această natură a căii de atac. Atunci când legiuitorul arată că „soluția a fost pronunțată în baza unui text." vorbește de soluția asupra procesului penal, cea prevăzută de art. 345 C. proc. pen., respectiv de condamnare, achitare, încetare a procesului penal. Or, soluția de condamnare a recurentului nu este nici întemeiată și nici nu s-ar fi putut întemeia pe dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., care serveau eventual la un alt cuantum al pedepsei. Nici dispozițiile art. 408 1 C. proc. pen. nu sunt incidente, întrucât ar tinde la o modificare a pedepsei, iar revizuirea trebuie să privească exclusiv hotărârile pronunțate în soluționarea acțiunii penale, termenul „soluție" trebuind a fi privit prin prisma dispozițiilor art. 345 C. proc. pen. Potrivit art. 408 2 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi discutate de prevederile menționate în sesizare.

Într-adevăr, revizuentul a recunoscut săvârșirea faptelor dar nu prin prisma aplicării disp. art. 320 1 C. proc. pen. respectiv, inculpatul nu a recunoscut faptele descrise în rechizitoriu, în cadrul procesului finalizat cu sentința a cărei revizuire se cere, - cererea fiind invocată în faza de judecată a fondului, însă declararea disp.

art. 320 1 ca fiind neconstituționale nu poate avea drept consecință posibilitatea rejudecării tuturor cauzelor în care inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor în integralitatea lor, ca în speța de față după soluționarea definitivă a fondului pe considerentul că nu a cunoscut consecințele acestor dispoziții, aceasta însemnând practic punerea la îndoială a tuturor hotărârilor pronunțate anterior declarării neconstituționalității acestor dispoziții, sau, nesocotirea caracterului definitiv al hotărârilor pronunțate în acest interval, încălcarea autorității de lucru judecat în toate aceste cauze, ceea ce, desigur, nu a fost în intenția celor care au admis excepția în sensul arătat. Potrivit considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. sunt: neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi si care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, așadar situația avută în vedere de Curtea Constituțională a fost alta și reglementează situații juridice diferite de cea în care se află revizuentul, astfel încât nu pot fi reținute susținerile apărătorului acestuia în sensul că îi sunt aplicabile disp. art. 320 1 în procedura revizuirii. Astfel, din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 408 2 C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate.

Potrivit textului de lege sus-menționat, rezultă că hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare. Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe acest motiv, este necesar să se constate îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe o hotărâre definitivă pronunțată în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate, soluția pronunțată în cauză să se fi întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională.

În ceea ce privește soluția pronunțată în cauză, aceasta nu poate avea decât înțelesul soluției prin care instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, în sensul art. 345 C. proc. pen., respectiv soluționează acțiunea penală și civilă și pronunță o soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. În cauză, așa cum rezultă din actele dosarului, s-a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului, însă dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. nu au constituit temei legal al hotărârii. Este adevărat că inculpatul a arătat că recunoaște faptele dar nu în forma reținută în rechizitoriu inculpatul în faza de judecată a fondului, iar instanța de fond a constatat că nu sunt aplicabile, însă și în situația în care le-ar fi reținut, soluția pronunțată în cauză nu avea ca teniei aceste dispoziții, al căror efect procesual se produce doar cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.

Pentru aceste considerente, în mod corect instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 408 2 C. proc. pen. Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva deciziei penale nr. 340/A din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel București - Secția ll-a Penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare, potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva deciziei penale nr. 340/A din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel București - Secția ll-a Penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din cârciuma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. , Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2013.