ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 834/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 834/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față. constată

următoarele

:

Prin sentința

penală nr. 785

din 14 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București -

Secția I Penală, în

dosarul nr. 4183/3/2012, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de

revizuire

formulată de M.D., împotriva sentinței penale nr. 514 din 08 iunie 2011 a

Tribunalului București - Secția I

penală.

În considerentele

sentinței se arată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe sub

numărul 4183/3/2012, petentul M.D. a solicitat revizuirea sent. pen. nr.

514 din 8 iunie 2011

pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr.

53141/3/2010.

În motivarea

cererii, revizuentul a arătat că în urma deciziei nr. 1470 din 8 noiembrie 2011

a

Curții

Constituționale s-a statuat că disp. art. 320

1

C. proc. pen. sunt

aplicabile tuturor inculpaților, indiferent de stadiul procesual, dacă recunosc

în totalitate acuzațiile aduse. A mai arătat petentul că dorește să își

recunoască fapta și să beneficieze de reducerea

cu o treime a pedepsei.

În drept s-au

invocat disp. art. 408

2

C. proc. pen.

Prin referatul

întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București conform art.

399 C. proc. pen.

s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, arătându-se că în cursul

procesului

finalizat cu condamnarea sa petentul nu a recunoscut niciodată săvârșirea

faptei, astfel că

acesta nu poate beneficia de disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Printr-o cerere

precizatoare depusă la dosar, petentul a arătat că în prima fază

procesuală nu a

fost bine informat de instanța de judecată și nici nu s-a putut informa singur

cu privire la disp. art. 320

1

C. proc. pen., deoarece s-a aflat în

arest preventiv. A

mai arătat petentul că la termenul de judecată avut la I.C.C.J.

(5 decembrie 2011) nu a avut

cunoștință despre decizia Curții Constituționale care se

publicase în M. Of. cu

câteva

zile înainte la 2 decembrie 2011.

Analizând actele

și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin sent. pen. nr.

514 din 8 iunie 2011 pronunțată de

Tribunalul București Secția I Penală, definitivă prin

dec. pen. nr. 4126 din 5 decembrie 2011 a I.C.C.J., inculpatul M.D. a

fost condamnat ia o

pedeapsă de 13

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a

ll-a și lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen.

Instanța a

reținut în esență că la data de 13 mai 2010, inculpatul, pe fondul

consumului de

băuturi alcoolice, aflat în locuința sa din Popești-Leordeni, a înjunghiat în

zona toracică pe partea vătămată T.D.E. cu

un cuțit având o lamă de 14 cm,

având intenția de a-i suprima viața.

Potrivit art. 408

2

C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care

Curtea

Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse

revizuirii,

dacă soluția

pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată

neconstituțională sau pe alte dispoziții din

actul atacat care, în mod necesar și evident,

nu pot fi disociate de

prevederile menționate în sesizare.

În speță, se

poate observa că la judecata pe fond a cauzei, la termenul din

10 mai 2011,

întrebat fiind dacă dorește judecarea cauzei conform procedurii prev. de art. 320

1

C. proc. pen. petentul a arătat expres că nu înțelege să se prevaleze de

această

dispoziție legală, deoarece nu este de acord cu modalitatea în care

fapta a fost descrisă

în rechizitoriu. Drept urmare, cauza a fost judecată

conform procedurii obișnuite.

În aceste

condiții, cererea de revizuire formulată de petent este vădit inadmisibilă,

deoarece acesta

a avut ocazia să se prevaleze de dispozițiile menționate, însă a refuzat

acest lucru.

Drept urmare, decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curții Constituționale nu

îi este

aplicabilă petentului. Cu privire la susținerile sale referitoare la

înțelegerea greșită a

efectelor art. 320

1

C. proc. pen., Tribunalul

a apreciat că pe parcursul procesului finalizat

cu condamnarea sa (23 noiembrie 2010-5 decembrie 2011),

petentul avea suficient timp să se

documenteze

cu privire la dispozițiile legale aplicabile în cauză. Oricum, cunoașterea

insuficientă a unei dispoziții legale nu poate

reprezenta un motiv de revizuire.

Împotriva acestei

soluții a declarat apel

revizuentul M.D., pe care a

criticat-o

pentru netemeinicie, arătând în cadrul motivelor de apel expuse oral că în mod

greșit instanța nu a făcut aplicarea

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

Examinând

legalitatea și temeinicia sentințe! apelate, atât prin prisma motivelor

invocate de

apelantul - revizuent, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp.

art. 371 alin. (2)

C. proc. pen., Curtea de Apel București a apreciat că apelul este nefondat

pentru

următoarele

considerente:

Prin cererea de revizuire

formulată, revizuentul M.D., a solicitat rejudecarea

dosarului nr. 5314/3/2010

al Tribunalului București, Secția I Penală, în care, prin sentința

nr. 514 din 08 iunie 2011, a fost

condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

omor, prev. de art. 174 C. pen.

Cererea a fost motivată, în fapt, de

împrejurările că a recunoscut săvârșirea

faptei

încă de la urmărire penală, însă instanța nu a făcut aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.,

solicitând ca

instanța să aibă în vedere și decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 a Curții

Constituționale.

Potrivit art. 408

2

C. proc. pen., hotărârile definitive

pronunțate în cazurile în care Curtea Constituțională a admis o excepție de

neconstituționalitate, pot fi supuse revizuirii, dacă

soluția

pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată

neconstituțională

sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod

necesar și evident, nu pot fi disociate

de

prevederile menționate în sesizare.

Într-adevăr,

prin decizia Curții Constituționale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, a

fost admisă

excepția de neconstituționalitate prin care s-a decis că dispozițiile art. 320

1

alin.

(1) C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea

legii penale mai

favorabile.

În ceea ce privește însă motivele

cererii de revizuire a apelantului revizuient

M.D.

instanța de apel a constatat că, în mod corect a reținut instanța de fond că

acestea

nu intră sub incidența acestui motiv de revizuire.

Astfel, în urma

analizei dosarului de fond a cărui revizuire se solicită, s-a constatat

că, la termenul din data de 10 mai 2011,

inculpatul a declarat în fața instanței că

recunoaște

faptele reținute în sarcina sa, însă nu în modalitatea reținută în rechizitoriu

și

că nu dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen.

Revizuentului,

astfel, i s-au adus la cunoștință de către instanță dispozițiile

privitoare ia

judecata în procedură simplificată, însă acesta a declarat că nu dorește să

beneficieze de aceste prevederi

legale.

În plus, a mai reținut instanța de

apel că nu este aplicabilă decizia Curții

Constituționale

amintită anterior la momentul audierii inculpatului, Legea nr. 202/2010, prin

care a fost instituită procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției,

fiind în

vigoare, nepunându-se problema aplicării acesteia în timp.

Prin decizia

penală

nr. 340/A din 13 noiembrie 2012. Curtea de Apel București - Secția ll-a

Penală a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul revizuent M.D.

împotriva

sentinței penale nr. 785 din 14 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul

București, Secția I Penală. A obligat apelantul la plata sumei de 300 de lei

reprezentând cheltuieli

judiciare

avansate de stat, din care suma de 200 de lei reprezentând onorariul

apărătorului din oficiu, a fost avansată din

fondurile Ministerului Justiției

Împotriva

deciziei

penale nr. 340/A din 13 noiembrie 2012, a Curții de Apel

București -

Secția Ii-a Penală a declarat recurs revizuientul M.D. criticând decizia

atacată pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele invocate și

consemnate în

practicaua

prezentei decizii, care nu vor mai fi reluate.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul înaltei Curți sub nr. 4183/3/2012.

Analizând

recursul

declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, dar și

din oficiu, înalta Curte constată că

hotărârea atacată este legală și temeinică pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare:

Înalta Curte, cu

privire la admisibilitatea cererii de revizuire, constată că soluția primei

instanțe este corectă, pentru două motive și anume, pentru faptul că

dispozițiile

art. 408

2

C. proc. pen. se referă la situațiile în care

instanțele au avut în vedere

un text de lege și s-au pronunțat în baza lui, iar nu și

situația inversă cum este în cauza de față; șl pe de altă parte, cererea este

inadmisibilă și pentru că în principiu revizuirea

este o cale

extraordinară de atac prin care se urmărește îndreptarea unor erori de

judecată, atât erori de drept comun,

cât și cea prevăzută de textul art. 400

1

C. proc. pen.

, care păstrează această natură a căii de atac.

Atunci când legiuitorul

arată că

„soluția a fost pronunțată în baza unui text." vorbește de soluția asupra

procesului penal, cea prevăzută de art. 345 C. proc. pen., respectiv de

condamnare, achitare, încetare a procesului penal. Or, soluția de condamnare a

recurentului nu este nici întemeiată și nici nu

s-ar fi putut întemeia pe dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., care

serveau eventual la un alt cuantum al pedepsei.

Nici

dispozițiile art. 408

1

C. proc. pen. nu sunt incidente, întrucât ar

tinde

la

o modificare a pedepsei, iar revizuirea trebuie să privească exclusiv

hotărârile pronunțate în soluționarea acțiunii penale, termenul „soluție"

trebuind a fi privit prin

prisma

dispozițiilor art. 345 C. proc. pen.

Potrivit art. 408

2

alin. (1)

C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea

Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse

revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a

întemeiat pe dispoziția legală declarată

neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod

necesar și evident,

nu pot fi discutate de prevederile menționate în

sesizare.

Într-adevăr,

revizuentul a recunoscut săvârșirea faptelor dar nu prin prisma

aplicării disp. art.

320

1

C. proc. pen. respectiv, inculpatul nu a recunoscut

faptele descrise

în rechizitoriu, în cadrul procesului finalizat cu sentința a cărei revizuire

se cere, -

cererea fiind invocată în faza de judecată a fondului, însă declararea disp.

art. 320

1

ca fiind

neconstituționale nu poate avea drept consecință posibilitatea

rejudecării tuturor cauzelor în care inculpații au

recunoscut săvârșirea faptelor în

integralitatea lor, ca în speța de

față după soluționarea definitivă a fondului pe

considerentul că nu a cunoscut consecințele acestor dispoziții, aceasta

însemnând

practic punerea la îndoială a tuturor hotărârilor pronunțate

anterior declarării

neconstituționalității

acestor dispoziții, sau, nesocotirea caracterului definitiv al hotărârilor

pronunțate în acest interval, încălcarea autorității de lucru judecat în toate

aceste cauze, ceea ce, desigur, nu a fost în intenția celor care au admis

excepția în sensul arătat.

Potrivit

considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011

dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen. sunt: neconstituționale în măsura în care nu

permit aplicarea

legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice

născute sub imperiul legii vechi si

care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la

rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare, așadar situația avută în vedere de Curtea

Constituțională a fost alta și

reglementează situații juridice diferite de cea în care

se află revizuentul, astfel încât nu

pot fi reținute susținerile apărătorului acestuia în

sensul că îi sunt aplicabile disp. art. 320

1

în procedura revizuirii.

Astfel, din

examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, că în cauză nu

sunt incidente

dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen., care ar impune revizuirea

sentinței penale atacate.

Potrivit textului de lege

sus-menționat, rezultă că hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care

Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi

supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a

întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte

dispoziții din actul

atacat care, în

mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în

sesizare.

Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că pentru a fi admisibilă

o cerere de

revizuire întemeiată pe acest motiv, este necesar să se constate

îndeplinite cumulativ

următoarele condiții: să existe o hotărâre definitivă

pronunțată în cauzele în care Curtea

Constituțională a admis o excepție de

neconstituționalitate, soluția pronunțată în cauză

să se fi întemeiat

pe dispoziția legală declarată neconstituțională.

În ceea ce

privește soluția pronunțată în cauză, aceasta nu poate avea decât

înțelesul soluției prin care instanța

hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, în

sensul art. 345 C. proc. pen., respectiv soluționează acțiunea penală și

civilă

și pronunță o soluție de

condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

În cauză, așa cum

rezultă din actele dosarului, s-a pronunțat o soluție de

condamnare a

inculpatului, însă dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. nu au

constituit temei legal al hotărârii. Este adevărat că inculpatul a arătat că

recunoaște

faptele dar nu în forma reținută în rechizitoriu inculpatul în faza de

judecată a fondului,

iar instanța de fond a constatat că nu sunt aplicabile, însă

și în situația în care le-ar fi reținut, soluția pronunțată în cauză nu avea ca

teniei aceste dispoziții, al căror efect

procesual se produce doar cu privire la cuantumul

pedepsei aplicate.

Pentru aceste

considerente, în mod corect instanța de fond a respins, ca

inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în

dispozițiile art. 408

2

C.

proc. pen.

Pentru aceste

considerente în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

revizuentul M.D. împotriva deciziei penale nr. 340/A din 13 noiembrie 2012 a

Curții

de Apel București

- Secția ll-a Penală.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli

judiciare, potrivit dispozitivului

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva

deciziei penale nr.

340/A din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel București - Secția ll-a

Penală.

Obligă

recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către

stat, din

cârciuma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

,

Pronunțată în

ședință publică, azi 7 martie 2013.