ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 173 din 29 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria B.V., potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B.M. împotriva Rezoluției nr. 243/P/2006 din 12 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, confirmată prin Rezoluția nr. 103/11/2/2006 din 31 iulie 2006 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

S-a reținut că nu rezultă date sau indicii care să contureze existenta infracțiunii de abuz în serviciu, de nerespectare a hotărârilor judecătorești sau alte infracțiuni de corupție de către intimatul S.D., atunci când s-a refuzat reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentul solicitat de petent.

Împotriva sentinței a declarat recurs petentul B.M.

Prin Decizia penală nr. 834 din 08 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, recursul declarat de petent a fost respins ca inadmisibil. S-a reținut că prin Decizia penală nr. 567 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Giurgiu s-a respins, ca inadmisibil recursul declarat de petent, motivat de faptul că, potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., hotărârea judecătorească pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

Împotriva Deciziei penale nr. 567 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, a declarat recurs petentul B.M. și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins ca inadmisibil, întrucât decizia era definitivă, nefiind prevăzută de lege o altă cale de atac.

Împotriva acestei decizii petentul a formulat contestație în anulare, precizând că solicitarea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 386 C. proc. pen. și că va arăta în concret motivele sale în fața instanței de judecată.

Prin Deciziei penală nr. 1.215 din 21 iunie 2013 Curtea de Apel București, în temeiul art. 391 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 834 din data de 08 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

S-a reținut că petentul nu a arătat care dintre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. consideră că este incident în cauză, iar cu ocazia dezbaterilor a făcut referire la alte aspecte decât cele vizând obiectul cauzei, deși i s-a pus în vedere să formuleze concluzii cu privire la admisibilitatea cererii sale.

S-a arătat că din analiza Deciziei nr. 834 din 08 mai 2013 reiese că petentul a fost prezent și a fost asistat de apărător la dezbaterile din data de 08 mai 2013, astfel s-a constatat că situațiile prev. de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.

De asemenea, față de obiectul cauzei în fond - plângere împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, potrivit art. 278

1

C. proc. pen., s-a constatat că nu pot fi incidente nici situațiile prev. de art. 386 lit. c) - e) C. proc. pen., care vizează judecata în fond, care presupun o cauză în care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu.

S-a mai reținut că prin decizia împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petent, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri pentru care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel la data de 26 mai 2014 petentul B.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 iunie 2014.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte va respinge apelul formulat de petentul B.M., ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Se constată că, în speță, petentul a formulat apel, împotriva unei decizii penale definitive, cu privire la o asemenea decizie nefiind prevăzută de lege posibilitatea de a putea fi formulată cale de atac deci, prin urmare, petentului nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva Deciziei nr. 1215 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge apelul petentului, ca inadmisibil, întrucât aceasta a fost formulat împotriva unei decizii definitive.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul B.M. împotriva Deciziei nr. 1215 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 2 septembrie 2014.

Procesat de GGC - AM