Decizia nr. 893/2012 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 524/2011 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 524 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petentul B.M., împotriva rezoluției nr. 1118/P/2010 dispusă la data de 09 mai 2011, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, fiind menținute rezoluția nr. 1118/P/2010 dispusă la data de 09 mai 2011, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și rezoluția nr. 1689/ll-2/2011, dispusă la data de 05 iulie 2011 de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin rezoluția nr. 1118/P/2010 din data de 09 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații A.P., judecător în cadrul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, C.V.

și V.N., judecători în cadrul Tribunalului București, secția a V-a civilă, în temeiul art. 228 alin. (4), (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cp. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, la data de 23 iunie 2011, în conformitate cu prevederile art. 275 C. proc. pen., petentul B.M., iar prin rezoluția nr. 1689/11-2/2011 din data de 05 iulie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată. Din analiza actelor dosarului, instanța a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) C. proc.

pen. față de magistrații A.P., judecător în cadrul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, C.V. și V.N., judecători în cadrul Tribunalului București, secția a V-a civilă, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât faptele nu există, este legală și temeinică. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs petiționarul B.M. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8). Conform prevederilor art. 278 1 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. În cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 15 noiembrie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri. În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petent B.M. împotriva sentinței penale nr. 524 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2012.