ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 893/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 893/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 524 din
15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, a fost
respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petentul B.M., împotriva
rezoluției nr. 1118/P/2010 dispusă la data de 09 mai 2011, de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel București, fiind menținute rezoluția nr. 1118/P/2010
dispusă la data de 09 mai 2011, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București și rezoluția nr. 1689/ll-2/2011, dispusă la data de 05 iulie 2011 de
procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
S-au reținut,
în esență, următoarele:
Prin rezoluția nr.
1118/P/2010 din data de 09 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații A.P.,
judecător în cadrul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, C.V. și V.N.,
judecători în cadrul Tribunalului București, secția a V-a civilă, în temeiul art.
228 alin. (4), (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub
aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cp.
Împotriva
acestei rezoluții a formulat plângere, la data de 23 iunie 2011, în
conformitate cu prevederile art. 275 C. proc. pen., petentul B.M., iar prin
rezoluția nr. 1689/11-2/2011 din data de 05 iulie 2011 a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, aceasta a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Din analiza actelor
dosarului, instanța a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale
dispusă în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de
magistrații A.P., judecător în cadrul Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă, C.V. și V.N., judecători în cadrul Tribunalului București, secția a V-a
civilă, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât
faptele nu există, este legală și temeinică.
Împotriva
sentinței sus-menționate a declarat recurs petiționarul B.M.
Recursul
declarat de petiționar împotriva sentinței este inadmisibil, pentru următoarele
considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 287
1
alin. (1) C. proc. pen., împotriva
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a
rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a
urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte
persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la
judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să
judece cauza în primă instanță.
Potrivit
dispozițiilor art. 278
1
alin. (7) și (8) din același cod,
judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la
lit. a), b), c) de la alin. (8).
Conform
prevederilor art. 278
1
alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art.
18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie
2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea
judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.
În cauză,
hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 15 noiembrie
2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede
posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
În raport de
considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat
de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de recurentul petent B.M. împotriva sentinței
penale nr. 524 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a
penală.
Obligă
recurentul petent la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 22 martie 2012.