ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1628/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 3 august 2009

dată în Dosarul nr. 1407/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) și art. 10

lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistrații C.A., C.V., M.M.I., V.D., C.N., E.G., G.I., M.P., C.P. și A.D.T.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 206, 215, 246, 259 și

291 și 323 C. pen.

Prin aceeași

rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul avocat P.V.M.

sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 206, 215, 246, 259, 291

și 323 C. pen. precum și față de G.L. și G.D., executori judecătorești pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 206, 215, 246, 259, 291 și 323 C.

pen.

Împotriva

acestei rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care prin rezoluția dată în Dosarul

nr. 163/11-2/2010 a respins-o ca fiind nefondată. împotriva rezoluțiilor

sus-menționate petentul s-a adresat instanței. Prin sentința penală nr. 532 din

15 decembrie 2011 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins

plângerea petentului, rezoluțiile contestate de petent, fiind apreciate ca

legale și temeinice. Soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă față de

intimați s-a întemeiat pe lipsa oricăror probe privind săvârșirea de către

intimați a vreunei fapte penale.

Împotriva hotărârii

sus-menționate petentul P.V. a declarat recurs.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea,

cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv

de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecință,

constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 15

decembrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,

Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel

atât în minută, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre modificările

aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor

se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva

hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor

și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Ca atare, întrucât

petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte

urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiționarul

la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petiționarul P.V. împotriva sentinței penale nr. 532 din 15

decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 mai 2012.