ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1628/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 3 august 2009 dată în Dosarul nr. 1407/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) și art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații C.A., C.V., M.M.I., V.D., C.N., E.G., G.I., M.P., C.P. și A.D.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 206, 215, 246, 259 și 291 și 323 C. pen. Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul avocat P.V.M. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 206, 215, 246, 259, 291 și 323 C. pen. precum și față de G.L.

și G.D., executori judecătorești pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 206, 215, 246, 259, 291 și 323 C. pen. Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care prin rezoluția dată în Dosarul nr. 163/11-2/2010 a respins-o ca fiind nefondată. împotriva rezoluțiilor sus-menționate petentul s-a adresat instanței. Prin sentința penală nr. 532 din 15 decembrie 2011 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins plângerea petentului, rezoluțiile contestate de petent, fiind apreciate ca legale și temeinice. Soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă față de intimați s-a întemeiat pe lipsa oricăror probe privind săvârșirea de către intimați a vreunei fapte penale.

Împotriva hotărârii sus-menționate petentul P.V. a declarat recurs. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă. În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 15 decembrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minută, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre modificările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Ca atare, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul P.V. împotriva sentinței penale nr. 532 din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2012.