ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1122/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 401/A din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 369 C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului declarat de apelantul inculpat A.I. împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Giurgiu la data de 03 octombrie 2012 în Dosarul nr. 2194/122/2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare datorate statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin încheierea de ședință din 03 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în Dosarul nr. 2194/122/2010, în baza art. 195 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 261 din 08 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, cu privire la data nașterii și CNP-ul inculpatului A.I., încheierea menționată făcând parte integrantă din sentința penală nr. 261 din 08 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

S-a constatat că la data de 19 octombrie 2012, a fost înaintată cererea apelantului inculpat, prin care acesta a arătat că formulează apel împotriva încheierii de ședință din 03 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în Dosarul nr. 2194/122/2010.

Față de împrejurarea că la termenul de judecată din 18 decembrie 2012, apelantul inculpat A.I., personal, a arătat că își retrage apelul formulat în prezenta cauză, curtea de apel a luat act de manifestarea de voință a acestuia, în sensul retragerii apelului promovat, în temeiul dispozițiilor art. 369 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de judecată din data de 1 aprilie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Concluziile reprezentantului parchetului și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este inadmisibil pentru următoarele considerente:

La data de 19 octombrie 2012, inculpatul A.I. a declarat apel împotriva încheierii de ședință din 03 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în Dosarul nr. 2194/122/2010, însă ulterior, fiind prezent în fața instanței de apel la data de 18 decembrie 2012, personal, a declarat că înțelege să-și retragă apelul, prin decizia penală nr. 401/A din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 369 C. proc. pen., luându-se act de manifestarea de voință a acestuia.

Potrivit art. 416 alin. (3) C. proc. pen., hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data retragerii apelului, în condițiile în care acesta s-a produs după expirarea termenului de apel.

În prezenta cauză, din coroborarea dispozițiilor art. 369 și urm. C. proc. pen. cu dispozițiile art. 416 alin. (3) C. proc. pen., rezultă că hotărârea primei instanțe a rămas definitivă la data retragerii apelului, respectiv 18 decembrie 2012.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fI supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fI exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fI atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În speță, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 401/A din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, hotărâre care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ai recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul A.I.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 401/A din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2013.