ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2014

Prin sentința penală nr. 566 din 09 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 14372/3/2013, în temeiul disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. rap. la art. 320 1 pct. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen. Cu aplic. art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest, iar conform disp. art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12 februarie 2013 la zi.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București. În temeiul disp. art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 4.172,86 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență București și dobânda legală aferentă sumei, de la data rămânerii definitive a hotărârii. S-a luat act că partea vătămată G.C.V. nu s-a constituit parte civilă. În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.500 RON cheltuieli judiciare statului și la 300 RON onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București nr. 44/P/2013 din 08 aprilie 2013, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C.F.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. S-a reținut în actul de sesizare a instanței că la data de 07 ianuarie 2013, în timp ce se aflau în autobuzul condus de numitul T.M.N., pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat părții vătămate G.C.V. mai multe lovituri cu un cuțit în zona toraco-abdominală, provocându-i leziuni care au necesitat internarea acestuia din urmă la Spitalul Clinic de Urgență București, fapta fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie. Inculpatul locuia de aproximativ trei săptămâni într-o baracă metalică, împreună cu martorul A.Ș.

Acesta din urmă o cunoștea pe victima G.C.V., efectuând împreună cu acesta activități de curățenie între orele 08.00-13.00, după care victima însoțea martorul la baracă unde stătea cu acesta până la orele 17.00-18.00. În aceste condiții, victima l-a cunoscut pe inculpat și i-a promis să îl ducă la centrul social unde locuia el. În data de 07 ianuarie 2013, victima a venit la baracă în jurul orei 15.00, consumând băuturi alcoolice cu martorul A.Ș., iar la ora 18.30 li s-a alăturat inculpatul și au continuat să consume țuică. În jurul orei 18.50, inculpatul și victima au plecat de la baracă, aflându-se amândoi în stare de ebrietate, și, după ce au cumpărat o sticlă de doi litri de bere, s-a urcat în autobuzul condus de martorul T.M.N.

La un moment dat între inculpat și victimă a izbucnit un conflict și cei doi s-au împins reciproc, iar inculpatul a lovit de mai multe ori victima cu un cuțit pe care îl avea asupra sa. În acest timp în autobuz se mai afla doar o femeie în vârstă (neidentificată până în prezent), care s-a retras în spatele autobuzului când a izbucit conflictul între cei doi. Martorul T.M.N., șoferul autobuzului, a observat în oglinzile retrovizoare interioare cum cei doi s-au împins, iar apoi au căzut amândoi pe podea. Inculpatul i-a solicitat martorului să oprească autobuzul și să deschidă ușile între stații pentru a putea cobori, lucru cu care martorul a fost de acord pentru a evita escaladarea conflictului.

Din acest moment nu au mai urcat alte persoane în autobuz. Când autobuzul a ajuns la finalul traseului, victima a încercat să se ridice și să coboare, dar a rămas așezată în fund pe podea, cu picioarele în exteriorul autobuzului. Observând acest lucru, martorul T.M.N. a apelat serviciul 112, după ce a încercat să comunice cu victima. Organele de poliție sosite la fața locului au constatat că victima acuza dureri în zona abdominală și prezenta pete de sânge pe cămașă, motiv pentru care au chemat un echipaj S.M.U.R.D, care după acordarea primelor îngrijiri au transportat-o la Spitalul Clinic de Urgență București. Victima a fost internată cu diagnosticul de „Agresiune cu autor cunoscut (declarativ), plagă înjunghiată penetrantă hipocondru drept, plagă hepatică segment V hemoperitoneu, plagă înjunghiată penetrantă interscapulo-vertebrală drept, pneumotorax drept, plagă înjunghiată nepenetrantă interscapulo-vertebrală stâng și perete toracic lateral drept”.

Inculpatul s-a întors, singur, în jurul orelor 22.30, la baraca martorului A.Ș. Acesta l-a întrebat de ce s-a întors singur, iar inculpatul a răspuns că „s-a certat cu C. pe drum, i-a dat doi pumni lui C. și apoi l-a înjunghiat de două ori”. Martorul mai precizează că de obicei inculpatul avea asupra sa două cuțite. Fiind audiată imediat după internarea în spital, partea vătămată nu și-a amintit ce s-a întâmplat din momentul în care a plecat cu inculpatul din baraca martorului A.Ș. datorită stării avansate de ebrietate. Ulterior, partea vătămată a declarat că își amintește că, în timp ce se îndrepta cu inculpatul spre centrul social, s-a certat cu acesta, fără a-și aminti detalii despre desfășurarea conflictului.

Cu ocazia efectuării unei recunoașteri din planșe fotografice, martorul T.M.N. l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care a agresat victima și a coborât din autobuz între stații, lăsând victima căzută pe podea. Conform raportului de expertiză medico-legală, victima G.C.V. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 07 ianuarie 2013 prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit. Leziunile traumatice au fost de natură a pune viața victimei în primejdie și au necesitat 30-40 de zile de îngrijiri medicale. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din data de 30 ianuarie 2013 s-a stabilit că geaca purtată de victimă în momentul agresiunii prezintă în regiunea suprascapulară, în regiunea scapulară dreapta și în regiunea lateral-dreapta a abdomenului câte un orificiu de înțepare-tăiere.

Cămașa purtată de victimă prezintă patru orificii de înțepare-tăiere, dispuse pe partea anterioară în regiunea hipocondrului drept și pe partea posterioară în regiunea suprascapulară, în regiunea scapulară dreapta și în regiunea lateral-dreapta a abdomenului. Orificiile menționate au fost create de un obiect tăietor-înțepător, probabil un cuțit cu un singur tăiș. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă mai sus, declarând ca în timp ce se îndrepta cu victima spre centrul social a început să se certe cu aceasta pentru că nu își mai amintea drumul, și-au adresat reciproc injurii, victima l-a lovit o dată cu palma peste față, iar el a scos un cuțit pe care îl avea la el și a lovit victima de 2-3 ori cu acesta în zona abdominală.

Șoferul autobuzului a strigat la cei doi „Ce faci acolo?”, moment în care inculpatul a realizat gravitatea faptei săvârșite și i-a cerut șoferului să deschidă ușile. După ce a coborât din autobuz, inculpatul a aruncat cuțitul în iarbă și s-a întors la baracă, povestindu-i martorului A.Ș. ce se întâmplase, iar a doua zi a plecat la Ploiești pentru a se ascunde de poliție.

S-a apreciat că intenția inculpatului de a ucide victima reiese fără echivoc din următoarele aspecte: - regiunea anatomică vizată, respectiv regiunea toracică, zonă în care învinuitul a lovit intenționat victima; - multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate, inculpatul provocând patru plăgi, dintre care două penetrante; - obiectul folosit, un cuțit; - întreruperea acțiunilor de lovire s-a datorat unor factori exteriori voinței inculpatului, și anume intervenția martorului T.M.N.; - rezultatul letal nu s-a produs datorită unor cauze independente de voința inculpatului: transportarea rapidă a victimei la un spital și efectuarea de urgență a unei intervenții chirurgicale. Totodată, s-a avut în vedere și rezultatul produs de acțiunea întreruptă a învinuitului, viața victimei fiind pusă în primejdie.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate G.C.V.; declarațiile inculpatului C.F.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; declarațiile martorilor T.M.N. și A.Ș.; procese-verbale de recunoaștere din planșe fotografice ; înscrisuri - foaia de observație clinică a Spitalul Clinic de Urgență București privind victima; raportul de expertiză medico-legală; raportul de constatare tehnico-științifică din data de 30 ianuarie 2013; procese-verbale de investigații. În faza cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul C.F. care a învederat instanței ca dorește să beneficieze de disp. art. 320 1 C. proc. pen., care reglementează judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

A declarat că dorește ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește și nu solicită administrarea de noi probe în afara înscrisurilor în circumstanțiere. Din analiza materialului probator existent la dosar a rezultat situația de fapt așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței cu următoarele precizări: - inculpatul, deși recunoaște săvârșirea infracțiunii, motivează acțiunea sa pe fondul consumului de alcool și a provocării părții vătămate G.C.V. Instanța a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că săvârșirea faptei în condițiile consumului de alcool fiind o beție voluntară nu înlătură caracterul penal al faptei (art. 49 pct. 2 C. pen.).

Din probele doarului nu a rezultat că victima a avut o atitudine de provocare față de inculpat în condițiile în care ambii erau deja în stare de ebrietate, iar conflictul a izbucnit spontan în autobuzul, unde inculpatul și victima se urcaseră după ce au cumpărat o sticlă de doi litri de bere. În derularea conflictului din autobuz inculpatul a lovit victima de mai multe ori cu un cuțit pe care-l avea asupra sa. Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală, leziunile traumatice au fost de natuăa a pune viața victimei în primejdie și au necesitat 30-40 de zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce privește persoana inculpatului, Tribunalul a reținut că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat de Judecătoria sectorului 5 București prin sentința penală nr. 637 din 01 aprilie 2008 la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni a primit de mai multe ori sancțiunea administrativă a amenzii. Faptul că inculpatul purta asupra sa, în mod obișnuit două cuțite, așa cum declară martorul A.Ș. și că a primit sancțiuni administrative de mai multe ori pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, dar și pentru portul fără drept al unui cuțit (conform art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991), denotă caracterul violent al inculpatului.

La individualizarea pedepsei, așa cum prevăd disp. art. 72 C. pen., Tribunalul a mai avut în vedere și împrejurările că inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei săvârșite. Concluzia care s-a impus în urma analizei probatoriului din dosar și a datelor care vizează persoana inculpatului, a fost aceea că sunt întrunite cerințele art. 320 1 pct. 4 în sensul existenței faptei care constituie infracțiune și care a fost săvârșită de inculpat. La stabilirea cuantumului pedepsei s-au aplicat disp. art. 320 1 pct. 7 C. proc. pen., în sensul că limitele de pedeapsă prevăzute de lege au fost reduse cu 1/3, iar ca și cuantum și modalitate de executare s-a dat eficiență disp.

art. 52 C. pen. S-a luat act că partea vătămată G.C.V. nu s-a constituit parte civilă, deși a fost citat cu mențiunea de a preciza dacă se constituie parte civilă în cauză, însă nu s-a prezentat în instanță. Cu adresa din 19 iunie 2013, Spitalul Clinic de Urgență București s-a constituit parte civilă cu suma de 4.172,86 RON reprezentând cheltuieli spitalizare efectuate pentru pacientul G.C.V. și cu dobânda legală aferentă, acțiune civilă admisibilă, și dovedită cu înscrisurile existente la dosar (foaie observație clinică generală). Nu s-a putut dispune confiscarea specială respectiv a cuțitului - ca obiect folosit la săvârșirea infracțiunii deoarece în faza de urmărire penală, din probele administrate - înscrisuri, declarații, planșe foto, rechizitoriu - nu se menționează dacă acesta a fost găsit, unde este depus, dimensiunile, inculpatul declarând ca l-a aruncat în iarbă după ce a coborât din autobuz.

În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform disp. art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicata durata reținerii și arestării preventive de la 12 februarie 2013 la zi. S-a precizat că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, ce s-a aplicat inculpatului, se va executa după executarea pedepsei principale. Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii care însotește pedeapsa principală, instanța a avut în vedere dispozițiile legale din dreptul intern, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 74/2007) a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord; Sabou și Pârcălab c. României) în care se statuează că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

nu se va face în mod automat, ci prin efectul legii și se va supune aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. Inculpatul a fost obligat, conform disp. art. 191 C. proc. pen., la cheltuieli judiciare statului, onorariul avocat din oficiu urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și apelantul-inculpat C.F. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecarea cauzei pe fond de către instanța de apel, arătând că înțelege să critice sentința apelată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată inculpatului.

Apelantul-inculpat C.F. a solicitat în principal admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și, rejudecând pe fond, redozarea pedepsei aplicată de prima instanță, în lumina circumstanțelor sale personale, în sensul de a se reține disp. art. 74 coroborat cu art. 76 C. pen. Prin decizia penală nr. 203 din 30 august 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de apelantul-inculpat C.F., împotriva sentinței penale nr. 566 din 09 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală. S-a dedus din pedeapsa aplicată prin sentința apelată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 12 februarie 2013, la zi.

S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut următoarele: Referitor la cele susținute în apelul declarat de Parchet, Curtea a constatat că motivul de apel, vizând greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului este nefondat. Astfel, deși judecătorul fondului a reținut întocmai toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., și le-a dat eficiența legală corectă, în sensul că pedeapsa aplicată, de 6 ani închisoare este de natură să determine atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen.

Curtea a opinat în sensul celor de mai sus, întrucât prima instanță a reținut în procesul de individualizare ca elemente de stabilire a cuantumului acestei pedepse gradul de pericol social al faptei săvârșite, considerat în mod just ca fiind unul mare, dată fiind urmarea produsă, dar și amploarea acestui fenomen infracțional, consecințele nefaste pe care le are săvârșirea unor astfel de infracțiuni contra vieții, care sunt de natură să afecteze grav modul de viață al părții vătămate, modul de operare, respectiv aplicarea mai multor lovituri victimei, care denotă același grad ridicat de pericol social, astfel încât prin stabilirea unei pedepse de 6 ani închisoare nu a diminuat rolul celorlalte criterii de individualizare, deloc lipsite de importanță.

S-a arătat că prima instanța a ținut seama și de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, în trecut fiind condamnat pentru o infracțiune de furt calificat și sancționat administrativ pentru port ilegal de cuțit în locuri publice, reținând perseverența infracțională a acestuia, de poziția lui procesuală, sinceră, mergând până la recunoașterea totală a faptei, atât în timpul urmăririi penale, cât și al judecății, apreciind corect cuantumul pedepsei aplicate.

Astfel, instanța de fond, reținând la individualizarea pedepsei și conduita inculpatului în societate, modalitatea în care își câștigă existența, muncind ocazional, dar și numărul de fapte penale săvârșite de inculpat, a reținut și cauza de agravare facultativă a pedepsei aplicate, respectiv recidiva postexecutorie, acordând o importanță echilibrată elementelor de individualizare favorabile inculpatului, precum și celor defavorabile, fiecare având o anumită pondere în totalul criteriilor de individualizare menționate anterior.

Pe de altă parte, Curtea a împărtășit părerea judecătorului fondului, în sensul că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, acestea fiind înlăturate, la o primă analiză, de cauza de agravare facultativă a pedepsei, precizată anterior, ceea ce nu înseamnă că în procesul de individualizare, circumstanțele personale ale inculpatului au fost total eludate, aspect subliniat în cele de mai sus, însă acestor circumstanțe li s-a dat o altă valență juridică decât cea dorită de inculpat. În consecință, acest motiv de apel a fost apreciat ca nefondat. În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, vizând individualizarea pedepsei, Curtea nu l-a analizat, întrucât acestor critici li s-a răspuns cu prilejul analizării apelului Parchetului, potrivit celor de mai sus.

Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de apelantul-inculpat C.F., împotriva sentinței penale nr. 566 din 09 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată prin sentința apelată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 12 februarie 2013, la zi și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, având în vedere modalitatea de executare a pedepsei aplicată în cauză, precum și împrejurarea că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive nu au încetat și nu au intervenit temeiuri noi care să determine revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, ci restrictivă de drepturi.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul C.F., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră exagerată, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul C.F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că la data de 07 ianuarie 2013, în timp ce se afla împreună cu victima G.C.V. într-un autobuz, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat părții vătămate G.C.V.

mai multe lovituri cu un cuțit în zona toraco-abdominală, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața și au necesitat internarea acestuia din urmă la Spitalul Clinic de Urgență București. Inculpatul a recunoscut și a regretat fapta comisă, fiind condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen., iar față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, de starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen. în care se găsește inculpatul și de aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., se constată că pedeapsa aplicată este legală. În ce privește cuantumul pedepsei, critica formulată de inculpat nu mai poate fi examinată de Înalta Curte în calea de atac a recursului întrucât prin Leagea nr. 2/2013, pct. 14 al art. 385 9 C. proc.

pen. a fost modificat stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar în ce privește pct. 17 al aceluiași text de lege se referă la situațiile în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. În speță, recurentul inculpat a invocat greșita individualizare a pedepsei în ce privește cuantumul acesteia, critică ce nu mai poate fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și nu se circumscrie nici cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Având în vedere că în cauză nu au fost constatate motive de casare care pot fi luate în discuție din oficiu, dintre cele prevăzute de art. 385 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 203/A din 30 august 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, de la 12 februarie 2013 la 30 ianuarie 2014. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2014.