ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Prin sentința penală nr. 566 din 09

iulie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul

nr. 14372/3/2013, în temeiul disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. rap.

la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. rap. la art. 320

1

pct. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

Cu aplic. art. 71 C. pen., art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în temeiul disp. art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest, iar conform disp. art. 88 C. pen., s-a

scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12

februarie 2013 la zi.

S-a admis acțiunea civilă formulată de

partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București.

În temeiul disp. art. 14 C. proc. pen.,

art. 15 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 4.172,86

RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență București și dobânda legală

aferentă sumei, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a luat act că partea vătămată G.C.V.

nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul disp. art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la 2.500 RON cheltuieli judiciare statului și la

300 RON onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul

București nr. 44/P/2013 din 08 aprilie 2013, a fost trimis în judecată, în stare

de arest preventiv, inculpatul C.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 20 C. pen., rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit.

b) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței

că la data de 07 ianuarie 2013, în timp ce se aflau în autobuzul condus de numitul

T.M.N., pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict spontan, inculpatul

i-a aplicat părții vătămate G.C.V. mai multe lovituri cu un cuțit în zona toraco-abdominală,

provocându-i leziuni care au necesitat internarea acestuia din urmă la Spitalul

Clinic de Urgență București, fapta fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.

Inculpatul locuia de aproximativ trei săptămâni

într-o baracă metalică, împreună cu martorul A.Ș. Acesta din urmă o cunoștea pe

victima G.C.V., efectuând împreună cu acesta activități de curățenie între orele

08.00-13.00, după care victima însoțea martorul la baracă unde stătea cu acesta

până la orele 17.00-18.00. În aceste condiții, victima l-a cunoscut pe inculpat

și i-a promis să îl ducă la centrul social unde locuia el.

În data de 07 ianuarie 2013, victima a

venit la baracă în jurul orei 15.00, consumând băuturi alcoolice cu martorul A.Ș.,

iar la ora 18.30 li s-a alăturat inculpatul și au continuat să consume țuică.

În jurul orei 18.50, inculpatul și victima

au plecat de la baracă, aflându-se amândoi în stare de ebrietate, și, după ce au

cumpărat o sticlă de doi litri de bere, s-a urcat în autobuzul condus de martorul

T.M.N.

La un moment dat între inculpat și victimă

a izbucnit un conflict și cei doi s-au împins reciproc, iar inculpatul a lovit de

mai multe ori victima cu un cuțit pe care îl avea asupra sa. În acest timp în autobuz

se mai afla doar o femeie în vârstă (neidentificată până în prezent), care s-a retras

în spatele autobuzului când a izbucit conflictul între cei doi.

Martorul T.M.N., șoferul autobuzului, a

observat în oglinzile retrovizoare interioare cum cei doi s-au împins, iar apoi

au căzut amândoi pe podea. Inculpatul i-a solicitat martorului să oprească autobuzul

și să deschidă ușile între stații pentru a putea cobori, lucru cu care martorul

a fost de acord pentru a evita escaladarea conflictului. Din acest moment nu au

mai urcat alte persoane în autobuz. Când autobuzul a ajuns la finalul traseului,

victima a încercat să se ridice și să coboare, dar a rămas așezată în fund pe podea,

cu picioarele în exteriorul autobuzului. Observând acest lucru, martorul T.M.N.

a apelat serviciul 112, după ce a încercat să comunice cu victima.

Organele de poliție sosite la fața locului

au constatat că victima acuza dureri în zona abdominală și prezenta pete de sânge

pe cămașă, motiv pentru care au chemat un echipaj S.M.U.R.D, care după acordarea

primelor îngrijiri au transportat-o la Spitalul Clinic de Urgență București.

Victima a fost internată cu diagnosticul

de „Agresiune cu autor cunoscut (declarativ), plagă înjunghiată penetrantă hipocondru

drept, plagă hepatică segment V hemoperitoneu, plagă înjunghiată penetrantă interscapulo-vertebrală

drept, pneumotorax drept, plagă înjunghiată nepenetrantă interscapulo-vertebrală

stâng și perete toracic lateral drept”.

Inculpatul s-a întors, singur, în jurul

orelor 22.30, la baraca martorului A.Ș. Acesta l-a întrebat de ce s-a întors singur,

iar inculpatul a răspuns că „s-a certat cu C. pe drum, i-a dat doi pumni lui C.

și apoi l-a înjunghiat de două ori”. Martorul mai precizează că de obicei inculpatul

avea asupra sa două cuțite.

Fiind audiată imediat după internarea în

spital, partea vătămată nu și-a amintit ce s-a întâmplat din momentul în care a

plecat cu inculpatul din baraca martorului A.Ș. datorită stării avansate de ebrietate.

Ulterior, partea vătămată a declarat că își amintește că, în timp ce se îndrepta

cu inculpatul spre centrul

social, s-a certat cu acesta, fără a-și aminti detalii despre desfășurarea conflictului.

Cu ocazia efectuării unei recunoașteri

din planșe fotografice, martorul T.M.N. l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana

care a agresat victima și a coborât din autobuz între stații, lăsând victima căzută

pe podea.

Conform raportului de expertiză medico-legală,

victima G.C.V. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de

07 ianuarie 2013 prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit. Leziunile

traumatice au fost de natură a pune viața victimei în primejdie și au necesitat

30-40 de zile de îngrijiri medicale.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică

din data de 30 ianuarie 2013 s-a stabilit că geaca purtată de victimă în momentul

agresiunii prezintă în regiunea suprascapulară, în regiunea scapulară dreapta și

în regiunea lateral-dreapta a abdomenului câte un orificiu de înțepare-tăiere. Cămașa

purtată de victimă prezintă patru orificii de înțepare-tăiere, dispuse pe partea

anterioară în regiunea hipocondrului drept și pe partea posterioară în regiunea

suprascapulară, în regiunea scapulară dreapta și în regiunea lateral-dreapta a abdomenului.

Orificiile menționate au fost create de un obiect tăietor-înțepător, probabil un

cuțit cu un singur tăiș.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei

astfel cum a fost descrisă mai sus, declarând ca în timp ce se îndrepta cu victima

spre centrul social a început să se certe cu aceasta pentru că nu își mai amintea

drumul, și-au adresat reciproc injurii, victima l-a lovit o dată cu palma peste

față, iar el a scos un cuțit pe care îl avea la el și a lovit victima de 2-3 ori

cu acesta în zona abdominală. Șoferul autobuzului a strigat la cei doi „Ce faci

acolo?”, moment în care inculpatul a realizat gravitatea faptei săvârșite și i-a

cerut șoferului să deschidă ușile. După ce a coborât din autobuz, inculpatul a aruncat

cuțitul în iarbă și s-a întors la baracă, povestindu-i martorului A.Ș. ce se întâmplase,

iar a doua zi a plecat la Ploiești pentru a se ascunde de poliție.

S-a apreciat că intenția inculpatului de

a ucide victima reiese fără echivoc din următoarele aspecte:

- regiunea anatomică vizată, respectiv

regiunea toracică, zonă în care învinuitul a lovit intenționat victima;

- multitudinea și intensitatea loviturilor

aplicate, inculpatul provocând patru plăgi, dintre care două penetrante;

- obiectul folosit, un cuțit;

- întreruperea acțiunilor de lovire s-a

datorat unor factori exteriori voinței inculpatului, și anume intervenția martorului

T.M.N.;

- rezultatul letal nu s-a produs datorită

unor cauze independente de voința inculpatului: transportarea rapidă a victimei

la un spital și efectuarea de urgență a unei intervenții chirurgicale.

Totodată, s-a avut în vedere și rezultatul

produs de acțiunea întreruptă a învinuitului, viața victimei fiind pusă în primejdie.

În

faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace

de probă: declarațiile părții vătămate G.C.V.; declarațiile inculpatului C.F.; proces-verbal

de cercetare la fața locului și planșe fotografice; declarațiile martorilor T.M.N.

și A.Ș.; procese-verbale de recunoaștere din planșe fotografice ; înscrisuri

- foaia de observație clinică a Spitalul

Clinic de Urgență București privind victima; raportul de expertiză medico-legală;

raportul de constatare tehnico-științifică din data de 30 ianuarie 2013; procese-verbale

de investigații.

În faza cercetării judecătorești a fost

audiat inculpatul C.F. care a învederat instanței ca dorește să beneficieze de disp.

art. 320

1

C. proc. pen., care reglementează judecata în cazul recunoașterii

vinovăției.

A declarat că dorește ca judecata să aibă

loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște

și le însușește și nu solicită administrarea de noi probe în afara înscrisurilor

în circumstanțiere.

Din analiza materialului probator existent

la dosar a rezultat situația de fapt așa cum a fost reținută în actul de sesizare

a instanței cu următoarele precizări:

- inculpatul, deși recunoaște săvârșirea

infracțiunii, motivează acțiunea sa pe fondul consumului de alcool și a provocării

părții vătămate G.C.V.

Instanța a înlăturat apărarea inculpatului

în sensul că săvârșirea faptei în condițiile consumului de alcool fiind o beție

voluntară nu înlătură caracterul penal al faptei (art. 49 pct. 2 C. pen.).

Din probele doarului nu a rezultat că victima

a avut o atitudine de provocare față de inculpat în condițiile în care ambii erau

deja în stare de ebrietate, iar conflictul a izbucnit spontan în autobuzul, unde

inculpatul și victima se urcaseră după ce au cumpărat o sticlă de doi litri de bere.

În derularea conflictului din autobuz inculpatul

a lovit victima de mai multe ori cu un cuțit pe care-l avea asupra sa.

Conform concluziilor raportului de expertiză

medico-legală, leziunile traumatice au fost de natuăa a pune viața victimei în primejdie

și au necesitat 30-40 de zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce privește persoana inculpatului,

Tribunalul a reținut că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat

de Judecătoria sectorului 5 București prin sentința penală nr. 637 din 01

aprilie 2008 la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

iar pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni a primit de mai multe ori sancțiunea

administrativă a amenzii.

Faptul că inculpatul purta asupra sa, în

mod obișnuit două cuțite, așa cum declară martorul A.Ș. și că a primit sancțiuni

administrative de mai multe ori pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

dar și pentru portul fără drept al unui cuțit (conform art. 1

1

pct.

1 din Legea nr. 61/1991), denotă caracterul violent al inculpatului.

La individualizarea pedepsei, așa cum prevăd

disp. art. 72 C. pen., Tribunalul a mai avut în vedere și împrejurările că inculpatul

a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei săvârșite.

Concluzia care s-a impus în urma analizei

probatoriului din dosar și a datelor care vizează persoana inculpatului, a fost

aceea că sunt întrunite cerințele art. 320

1

pct. 4 în sensul existenței

faptei care constituie infracțiune și care a fost săvârșită de inculpat.

La stabilirea cuantumului pedepsei s-au

aplicat disp. art. 320

1

pct. 7 C. proc. pen., în sensul că limitele de

pedeapsă prevăzute de lege au fost reduse cu 1/3, iar ca și cuantum și modalitate

de executare s-a dat eficiență disp. art. 52 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată G.C.V.

nu s-a constituit parte civilă, deși a fost citat cu mențiunea de a preciza dacă

se constituie parte civilă în cauză, însă nu s-a prezentat în instanță.

Cu adresa din 19 iunie 2013, Spitalul Clinic

de Urgență București s-a constituit parte civilă cu suma de 4.172,86 RON reprezentând

cheltuieli spitalizare efectuate pentru pacientul G.C.V. și cu dobânda legală aferentă,

acțiune civilă admisibilă, și dovedită cu înscrisurile existente la dosar (foaie

observație clinică generală). Nu s-a putut dispune confiscarea specială respectiv

a cuțitului - ca obiect folosit la săvârșirea infracțiunii deoarece în faza de urmărire

penală, din probele administrate - înscrisuri, declarații, planșe foto, rechizitoriu

- nu se menționează dacă acesta a fost găsit, unde este depus, dimensiunile, inculpatul

declarând ca l-a aruncat în iarbă după ce a coborât din autobuz.

În temeiul disp. art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform disp. art. 88 C.

pen., s-a computat din pedeapsa aplicata durata reținerii și arestării preventive

de la 12 februarie 2013 la zi.

S-a precizat că pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi, ce s-a aplicat inculpatului, se va executa după executarea

pedepsei principale.

Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii

care însotește pedeapsa principală, instanța a avut în vedere dispozițiile legale

din dreptul intern, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 74/2007)

a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Regatului

Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord; Sabou și Pârcălab c. României) în care

se statuează că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen. nu se va face în mod automat, ci prin efectul legii și se va supune

aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C.

pen.

Inculpatul a fost obligat, conform disp.

art. 191 C. proc. pen., la cheltuieli judiciare statului, onorariul avocat din oficiu

urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și apelantul-inculpat C.F.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București

a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecarea

cauzei pe fond de către instanța de apel, arătând că înțelege să critice sentința

apelată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată inculpatului.

Apelantul-inculpat C.F. a solicitat în

principal admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și, rejudecând

pe fond, redozarea pedepsei aplicată de prima instanță, în lumina circumstanțelor

sale personale, în sensul de a se reține disp. art. 74 coroborat cu art. 76 C.

pen.

Prin decizia penală nr. 203 din 30 august

2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București și de apelantul-inculpat C.F., împotriva sentinței

penale nr. 566 din 09 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prin sentința

apelată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 12 februarie 2013, la

zi.

S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat apelantul-inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi

avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea

de Apel a reținut următoarele:

Referitor la cele susținute în apelul declarat

de Parchet,

Curtea a constatat

că motivul de apel, vizând greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului

este nefondat.

Astfel, deși judecătorul fondului a reținut

întocmai toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art.

72 C. pen., și le-a dat eficiența legală corectă, în sensul că pedeapsa aplicată,

de 6 ani închisoare este de natură să determine atingerea scopului prev. de

art. 52 C. pen.

Curtea a opinat în sensul celor de mai

sus, întrucât prima instanță a reținut în procesul de individualizare ca elemente

de stabilire a cuantumului acestei pedepse gradul de pericol social al faptei săvârșite,

considerat în mod just ca fiind unul mare, dată fiind urmarea produsă, dar și amploarea

acestui fenomen infracțional, consecințele nefaste pe care le are săvârșirea unor

astfel de infracțiuni contra vieții, care sunt de natură să afecteze grav modul

de viață al părții vătămate, modul de operare, respectiv aplicarea mai multor lovituri

victimei, care denotă același grad ridicat de pericol social, astfel încât prin

stabilirea unei pedepse de 6 ani închisoare nu a diminuat rolul celorlalte criterii

de individualizare, deloc lipsite de importanță.

S-a arătat că prima instanța a ținut seama

și de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se

în stare de recidivă postexecutorie, în trecut fiind condamnat pentru o infracțiune

de furt calificat și sancționat administrativ pentru port ilegal de cuțit în locuri

publice, reținând perseverența infracțională a acestuia, de poziția lui procesuală,

sinceră, mergând până la recunoașterea totală a faptei, atât în timpul urmăririi

penale, cât și al judecății, apreciind corect cuantumul pedepsei aplicate.

Astfel, instanța de fond, reținând la individualizarea

pedepsei și conduita inculpatului în societate, modalitatea în care își câștigă

existența, muncind ocazional, dar și numărul de fapte penale săvârșite de inculpat,

a reținut și cauza de agravare facultativă a pedepsei aplicate, respectiv recidiva

postexecutorie, acordând o importanță echilibrată elementelor de individualizare

favorabile inculpatului, precum și celor defavorabile, fiecare având o anumită pondere

în totalul criteriilor de individualizare menționate anterior.

Pe de altă parte, Curtea a împărtășit părerea

judecătorului fondului, în sensul că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe

atenuante, acestea fiind înlăturate, la o primă analiză, de cauza de agravare facultativă

a pedepsei, precizată anterior, ceea ce nu înseamnă că în procesul de individualizare,

circumstanțele personale ale inculpatului au fost total eludate, aspect subliniat

în cele de mai sus, însă acestor circumstanțe li s-a dat o altă valență juridică

decât cea dorită de inculpat.

În consecință, acest motiv de apel a fost

apreciat ca nefondat. În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, vizând individualizarea

pedepsei, Curtea nu l-a analizat, întrucât acestor critici li s-a răspuns cu prilejul

analizării apelului Parchetului, potrivit celor de mai sus.

Pentru toate aceste motive, Curtea, în

baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de apelantul-inculpat C.F., împotriva

sentinței penale nr. 566 din 09 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a

penală.

Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată

prin sentința apelată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 12

februarie 2013, la zi și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, având

în vedere modalitatea de executare a pedepsei aplicată în cauză, precum și împrejurarea

că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive nu au încetat și

nu au intervenit temeiuri noi care să determine revocarea sau înlocuirea măsurii

arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, ci restrictivă

de drepturi.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.,

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs inculpatul C.F., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei,

pe care o consideră exagerată, invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că inculpatul C.F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174-175 lit. i) C.

pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că la data de 07

ianuarie 2013, în timp ce se afla împreună cu victima G.C.V. într-un autobuz, pe

fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict spontan, inculpatul i-a

aplicat părții vătămate G.C.V. mai multe lovituri cu un cuțit în zona toraco-abdominală,

provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața și au necesitat internarea

acestuia din urmă la Spitalul Clinic de Urgență București.

Inculpatul a recunoscut și a regretat fapta

comisă, fiind condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile

art. 65 C. pen., iar față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea

săvârșită, de starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen. în care se găsește

inculpatul și de aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., se constată

că pedeapsa aplicată este legală.

În ce privește cuantumul pedepsei, critica

formulată de inculpat nu mai poate fi examinată de Înalta Curte în calea de atac

a recursului întrucât prin Leagea nr. 2/2013, pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen. a fost modificat stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar

atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar

în ce privește pct. 17 al aceluiași text de lege se referă la situațiile în care

hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare

a legii.

În speță, recurentul inculpat a invocat

greșita individualizare a pedepsei în ce privește cuantumul acesteia, critică ce

nu mai poate fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și nu se circumscrie nici cazului de casare prev. de art.

385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Având în vedere că în cauză nu au fost

constatate motive de casare care pot fi luate în discuție din oficiu, dintre cele

prevăzute de art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul

declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 203/A din 30 august 2013 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, de la 12 februarie 2013 la

30 ianuarie 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie

2014.