ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2754/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2754/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr.

79 din 31 ianuarie 2013 Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul

dispozițiilor art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen. a

condamnat pe inculpatul G.M.F., cetățean român, studii medii, căsătorit, un

copil major, stagiul militar satisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, la

pedeapsa detențiunii pe viață.

Conform art. 65 alin.

(2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat

inculpatului pedeapsa degradării militare.

A făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza

art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei pronunțate perioada reținerii și

arestării preventive, începând cu data de 20 martie 2012 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

A admis acțiunea

civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgență București cu sediul în

București, Splaiul Independentei nr. 169, sector 5 și a obligat inculpatul la

despăgubiri civile către această unitate spitalicească în cuantum de 13.020,38

lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru victima

G.E..

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, în contul x, beneficiar Tribunalul

București, din care 5.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de faza de urmărire

penală, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei s-a suportat

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că la data de 15 martie 2012, în jurul

orelor 11,00, lucrători de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Secția 21 Poliție,

au fost sesizați prin S.U.U. 112, de către martora R.C.E. cu privire la faptul

că în cursul dimineții acelei zile inculpatul G.M.F. a agresat-o pe mama

acestuia G.E.. Lucrătorii de poliție s-au deplasat la locuința din București,

unde i-au găsit pe R.C.E. și pe fiica acesteia, precum și pe inculpatul G.M.F.

și pe G.E., aceasta din urmă fiind transportată, în cursul cercetării

efectuate, la Spitalul Universitar de Urgență București, de un echipaj SMURD,

solicitat pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Potrivit foii de

observație, G.E. a fost internată în data de 15 martie 2012 cu diagnosticul:

"traumatism prin agresiune. TCC minor nivel 1. Fracturi costale stângi C

VIII-IX-X-XI. Revărsat pleural stâng. Contuzie miocardică FIA. Insuficiență

miocardică moderată. Insuficiență tranzit severă. Stop cardio-respirator

resuscitat în mediu spitalicesc. Pneumonie lob inferior drept, lob inferior

stâng", și supusă tratamentului medical. În data de 16 martie 2012, pe

fondul numeroaselor traumatisme și afecțiunilor medicale precedente, G.E. a

decedat.

Din cercetări a

reieșit că în apartamentul din București, locuiau G.M.F., soția acestuia,

G.D.C., fiica celor doi, G.M.A. și concubinul acesteia D.D., R.C.E. (fiica

numitei G.D.C. dintr-o relație anterioară) și concubinul acesteia G.D., precum

și doi copiii minori ai acestor din urmă cupluri.

De cca 2 ani, în

locuință s-a mutat și G.E., mama inculpatului G.M.F., aceasta ocupând aceeași

cameră cu fiul său. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că

inculpatul G.M.F. o agresa în mod frecvent pe G.E. și avea o atitudine

indiferentă față de aceasta, cheltuindu-i pensia în interes personal, fără a-i

oferi îngrijire și în mod special hrană. În cursul lunilor februarie și martie

atitudinea inculpatului la adresa mamei sale a devenit extrem de violentă,

acesta lovind-o în mod repetat, fapt pentru care a fost necesară internarea

acesteia la Spitalul Universitar de Urgentă București.

Această situație este

relevată de declarațiile martorilor R.C.E., G.M.A., D.D. și G.D..

Astfel, martora

R.C.E. a declarat în față organelor de urmărire penală următoarele:

"În lunile ce au

urmat am observat că fiul ei o agresa în mod frecvent, nu o hrănea și îi

cheltuia toți banii de pensie - 1.500 lei - pe băuturi alcoolice. De mai multe

ori a strigat după ajutor însă nu a vrut să facă plângere împotriva fiului ei.

În mod vizibil starea ei de sănătate s-a deteriorat, slăbind foarte mult din

cauza lipsei hranei. Deși i-am spus în mod repetat că ar fi mai bine să se mute

la un azil de bătrâni, G.E. a refuzat, probabil și de teama insuflată de fiul

ei. Același lucru i l-am spus și lui G.M.F., acesta refuzând categoric o

asemenea posibilitate întrucât risca să piardă banii din pensia ei. Menționez

că agresiunile asupra lui G.E. erau aproape zilnice însă în zilele de după

încasarea pensiei, respectiv data de 15 a fiecărei luni, pe fondul consumului

exagerat de băuturi alcoolice, agresiunile erau și mai violente. Din propria

inițiativă am luat legătura cu Direcțiile de Protecție și Asistență Socială ale

Sectoarelor 3 și 6 în vederea internării într-un azil de bătrâni a numitei

G.E.. Cei de la Sectorul 6 au venit la domiciliu și au făcut o anchetă socială

însă perspectivele unei soluționări favorabile, din lipsa locurilor, era

redusă. De asemenea, în mod repetat am sesizat agresiunile la care era supusă

G.E., organelor de poliție, însă polițiștii nu au luat măsuri. În una dintre

zilele de la începutul lunii februarie, am găsit-o pe holul apartamentului pe

G.E. într-o stare de sănătate gravă, acesta având diaree și, nemaiputând ajunge

la toaletă, a murdărit cu fecale camera unde stătea și holul casei. Am făcut eu

curățenie, am spălat-o, apoi o ambulanță a transportat-o la Spitalul

Universitar unde a rămas internată câteva zile. După externare, starea acesteia

nu s-a îmbunătățit întrucât G.M. nu îi dădea să mănânce, astfel că era într-o

stare de inaniție accentuată. În una dintre zilele următoare, eu am găsit-o

căzută pe holul de la etajul 4 al blocului. Am mers în casă și i-am cerut lui

G.M.F. să o ia din hol și să o ducă în camera lor. Acesta a mers la ea, a

ridicat-o, iar apoi i-a dat drumul pe beton. A mai lovit-o cu piciorul în zona

spatelui și a șoldului drept, țipând la ea să se ridice, apoi a târât-o

ținând-o de mâini și de păr, până în camera lor. A închis ușa și deși nu am

putut să văd, am auzit cum o lovea cu picioarele și îi cerea să se urce în pat.

După circa o jumătate de oră, G.M.F. a ieșit din cameră spunând că mamei lui îi

este rău. Și de această dată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul

Universitar, unde a rămas internată circa 2 săptămâni. Știu că în acele

împrejurări a suferit o fractură de șold, care însă nu a fost operată. La

începutul lunii martie 2012, G.E. a fost externată, fiind adusă acasă de G.M.F.,

ajutat de doi prieteni. Aceștia au adus-o pe brațe întrucât G.E. nu se mai

putea deplasa și nici chiar ridica din pat. În zilele următoare a stat numai în

cameră. G.M.F. obișnuia să plece dimineața, încuind-o pe mama lui în cameră,

fără apă și fără mâncare. De asemenea, pe fondul neputinței, aceasta stătea

complet dezbrăcată și își făcea nevoile fiziologice direct în pat. În zilele de

după externarea de la începutul lunii martie, i-am dat lui G.M.F. mai multe

așternuturi pe care să le pună pe pat în locul celor murdărite de mama lui. Cât

timp stătea încuiată în cameră, G.E. a strigat după ajutor, dar nici unul

dintre noi nu am putut să o ajutăm, întrucât ușa era încuiată."

În mod similar, cu

ocazia reaudierii în cursul cercetării judecătorești a arătat că întruna din

zile a găsit-o pe mama inculpatului căzută la ghenă și l-a chemat pe acesta să

o ducă în casă, însă inculpatul, întrucât nu a putut să o care în brațe, a

tras-o de mâini, lovind-o cu picioarele. Martora a precizat că nu a putut

interveni întrucât era împreună cu copilul său, în vârstă de 2 ani care era

foarte speriat, fiindu-i totodată teamă datorită violenței și agresivității

care îl caracterizează pe inculpat. Din acel moment mama inculpatului a rămas

imobilizată la pat, fiind internată timp de 2 - 3 săptămâni. Și după ce a fost

externată bătăile au continuat, martora arătând că a găsit de multe ori victima

complet dezbrăcată, deși afară era frig.

Aceste aspecte au

fost relevate și în declarația martorei G.D.C., soția inculpatului, care a afirmat

în fața instanței că a auzit-o pe soacra sa strigând după ajutor și spunându-i

inculpatului să nu mai dea. A văzut-o apoi pe victimă vânătă, cu buza spartă și

deși a chemat poliția și salvarea nu s-au mai luat măsuri, cadrele medicale

spunând că nu este necesară internarea. Martora a mai relatat că a aflat de la

fiica sa, martora G.D.C., că aceasta a găsit-o pe victimă căzută la ghenă și

atunci când l-a chemat pe inculpat să o ducă în casă, acesta a târât-o pe mama

sa și a lovit-o până în cameră. Totodată, martora a declarat că atunci când a

ajuns acasă, a chemat salvarea, soacra sa fiind transportată la spital și

internată, ocazie cu care s-a constatat că a suferit o fractură de șold.

Susținerile

martorelor au fost confirmate de actele medicale emise de Spitalul Universitar

de Urgență București, unitate unde a fost internată victima G.E., înscrisuri

depuse în copie la dosarul de urmărire penală.

Astfel, potrivit FO,

G.E. a fost internată între 16 - 21 februarie 2012, cu diagnosticul:

"Politraumatism prin agresiune fizică (afirmativ). Fracturi costale stânga

C5-C6, C7-C8. Contuzie toracică stângă posterior. Insuficiență respiratorie

manifestată.", conform fișei de prezentare din 22 februarie 2012, a fost

înregistrată cu diagnosticul: "Crize de P.C. repetate. Stare generală

precară. Conștientă. Cooperantă. Echimoze faciale multiple.", conform

fișei de prezentare din 25 februarie 2012, s-a stabilit diagnosticul:

"Afirmativ agresiune. T.C.F. minor, cu multiple echimoze la nivel facial

și la nivelul gâtului. Contuzie toraco-abdominală. Contuzie forte bazin.

Contuzie genunchi stâng", iar potrivit FO nr. 18100, aceasta a fost

internată în perioada 26 februarie - 5 martie 2012 cu diagnosticul

"fractură col femural stâng".

De asemenea, la dosar

au fost atașate mai multe procese-verbale de transcriere a convorbirilor

purtate la S.U.U. 112, în legătură cu agresarea victimei G.E., în datele de 16

februarie, 23 februarie, 25 februarie și 15 martie 2012.

Ca o consecință a

comportamentului agresiv al inculpatului, în urma numeroaselor leziuni

suferite, victima G.E. nu s-a mai putut îngriji singură, devenind dependentă în

totalitate de inculpatul G.M.. Acesta nu s-a preocupat însă de acordarea

sprijinului necesar, ci, dimpotrivă, a continuat să o supună agresiunilor, fără

a-i oferi mamei sale hrană sau a o ajuta în igiena personală.

Mai mult decât atât,

inculpatul, care lipsea pe parcursul zilei de acasă, o încuia pe numita G.E. în

camera sa, astfel încât celelalte persoane aflate în casă să nu-i poată acorda

ajutor.

Privitor la acest

aspect, martora G.D.C. a declarat că după externare, soacra sa a rămas

imobilizată la pat. Inculpatul, deși nu lucra, pleca dimineața și venea seara,

timp în care o încuia pe mama lui în casă. Martora a mai arătat că, atunci când

se întorcea de la serviciu și auzea gălăgie în camera inculpatului, încerca să

intervină, însă nu era lăsată de soțul său să intre în încăpere. Despre aceste

împrejurări a sesizat și asistența socială, însă nu s-a luat nicio măsură,

spunându-i-se că această instituție se ocupă numai de situația persoanelor

nevoiașe.

Cu privire la

agresiunea din 15 martie 2012, martorii audiați au arătat că în jurul orelor 8

- 9, au auzit dinspre camera ocupată de inculpatul G.M.F. și victima G.E.,

țipetele acesteia din urmă și, după o perioadă de timp, au găsit-o pe aceasta

căzută lângă pat, în stare de inconștiență. În această împrejurare, au fost

sesizate telefonic organele de poliție și ambulanța. În prezența martorilor,

G.M.F. a continuat să o lovească pe victimă cu picioarele, continuând să aibă o

atitudine indiferentă față de starea sănătății acesteia.

Astfel, martora

R.C.E. a menționat: "în data de 15 martie 2012, în jurul orelor 8.00

-9.00, eu și soțul meu ne aflam în camera noastră cu copilul. La un moment dat

am auzit țipetele lui G.E. și vocea lui G.M.F. care îi cerea să tacă. Sora mea

a intervenit verbal iar G.M.F. a deschis ușa purtând o discuție cu ea pe tema

agresiunii.

Concomitent, cineva a

sunat la ușa de la intrare. Am deschis și am remarcat că la ușă erau doi

bărbați care au spus că sunt prietenii lui G.M.F. și că au venit să o ia pe

G.E. pentru a o interna la un azil de bătrâni din comuna Mogoșoaia. Împreună cu

ei, am mers în camera unde se aflau G.M.F. și G.E.. Ușa era deschisă și,

intrând în interior, am văzut că el dormea pe pat, iar ea era căzută lângă pat,

în poziție ghemuit, era dezbrăcată în zona inferioară, iar în zona superioară

era acoperită cu o bucată de stofă verde și părea că a murit. Am strigat la

G.M.F., unul dintre bărbați spunând ceva de genul "Ce-ai făcut, ai

omorât-o". Eu i-am spus "Măi animalule, ai omorât-o". G.M.F. s-a

trezit și am remarcat că era beat. S-a ridicat din pat și a închis ușa. Noi am

insistat să deschidă și după ce a descuiat ușa, am intrat și eu am verificat

dacă bătrâna mai trăiește, constatând că abia mai respira. Cu acel prilej, am

făcut cu telefonul meu mobil, o fotografie în care se observă locul unde era

căzută bătrâna. Eu am sunat la poliție, iar unul dintre cei doi bărbați a sunat

la salvare. În scurt timp au venit câte un echipaj de la Poliție și S.M.U.R.D.

înainte de venirea celor de la S.M.U.R.D., am văzut cum G.M.F. i-a mai aplicat

mamei lui câteva lovituri cu picioarele, cerându-i să urce în pat.

Echipajul medical i-a

acordat îngrijiri medicale numitei G.E., împrejurare în care s-a constatat că

starea de sănătate a acesteia este gravă. Cu toate acestea, G.M.F. a insistat

să nu fie transportată la spital și că este sănătoasă.

Martora G.M.A. a

precizat: "în dimineața de 15 martie 2012, mă aflam în camera mea, situată

vis-a-vis de cea în care stăteau tata și bunica, împreună cu fiica mea.

Concubinul meu nu se afla acasă, fiind plecat să îl ajute pe tatăl lui la

muncă. La un moment dat am auzit-o pe bunica țipând după ajutor iar pe tata

strigând la ea să tacă. Copilul era deja treaz și întrucât nu vroiam să se

sperie de țipetele ce se auzeau, am ieșit din cameră și am intrat în camera

unde se aflau tata și bunica, ușa fiind neasigurată. Am văzut că bunica era

căzută lângă pat, iar tata o lovea puternic cu picioarele în zonele capului și

toracelui. Ea nu reacționa și nu se apăra de lovituri. Am remarcat că bunica

avea în zona intimă un absorbant tip "p." iar în zona superioară era

acoperită cu o bucată de pânză verde. Văzându-mă, tata m-a obligat să ies din

cameră, închizând ușa după mine. Cred că tata era în stare de ebrietate.

După ce a închis ușa,

am auzit numeroase lovituri și "bufnituri" de la loviturile pe care

tata i le aplica bunicii. Apoi bătaia a încetat iar eu am mers în camera mea.

La câteva zeci de

minute am auzit soneria de la ușa de la intrare. Eu și sora mea am deschis și

am observat doi bărbați pe care nu îi cunoșteam, unul dintre ei spunând că au

venit să o ducă pe bunica la un azil din localitatea Mogoșoaia pentru că așa

stabiliseră cu "dl. G.". Neștiind despre ce este vorba eu și sora mea

i-am condus pe cei doi bărbați în camera unde se aflau bunica și tata. Când am

deschis ușa am remarcat că bunica se afla pe pardoseală, lângă pat fiind

dezbrăcată în partea inferioară a corpului. Tata dormea pe pat. Am strigat toți

la el ceva de genul ce-ai făcut, ai omorât-o. Tata s-a trezit și a încercat să

ne convingă să ieșim din cameră. În acea împrejurare sora mea Cristina i-a

făcut bunicii o fotografie cu telefonul mobil, în poziția în care se afla

aceasta. Menționez că bunica era în stare de inconștientă.

În acele împrejurări,

sora mea a sunat la poliție, iar unul dintre bărbații respectivi a sunat la

salvare. În scurt timp au venit un echipaj S.M.U.R.D. și unul de poliție. Cei

de pe echipajul medical au ridicat-o pe bunica și au așezat-o pe patul din

cameră, acordându-i îngrijiri medicale. Apoi s-a pus problema ca bunica să fie

transportată la spital, tata împotrivindu-se vehement spunând că aceasta este

sănătoasă. După intervenția mea și a surorii mele precum și a lucrătorilor de

poliție, bunica a fost transportată la Spitalul Universitar.

Martorul G.D. a

declarat: "în data de 15 martie 2012, am venit de la serviciu la orele

06,00, și m-am culcat. În jurul orelor 8,00 - 8,30, am fost trezit de concubina

mea, care mi-a spus că la ușă se află doi bărbați, care susțin că au venit să o

ia pe G.E. la un azil din localitatea Mogoșoaia. De asemenea, concubina mea

mi-a relatat că, în cursul dimineții, G.M.F. a bătut-o din nou pe mama lui.

M-am ridicat din pat și am mers în camera unde stăteau G.M.F. și mama lui. Am

văzut că aceasta era căzută lângă pat, în stare de inconștientă, iar G.M.F.

stătea pe pat și era în stare avansată de ebrietate. Acesta s-a ridicat de pe

pat și ne-a spus să ieșim din cameră. Menționez că G.E. era complet dezbrăcată.

Cei doi bărbați care

veniseră să o ia pe G.E. se aflau în bucătărie. După mai multe insistențe,

G.M.F. a ieșit din cameră și a purtat cu cei doi o discuție despre ce urmau să

facă. Apoi Mihai a mers în cameră, țipând la bătrână să se ridice de jos, apoi

acesta a tras de ea, ridicând-o de o mână, iar apoi dându-i drumul, bătrâna

lovindu-se la cap de rama patului.

În acea împrejurare

am observat că bătrâna mai mișca. Concubina mea a sunat la poliție, iar unul

dintre cei doi bărbați a sunat la ambulantă, aceștia anunțând cele întâmplate.

Până la sosirea

poliției și a ambulanței, am încercat să o ridicăm pe G.E. de jos și să o

așezăm pe pat, dar Mihai nu ne-a lăsat. L-am îndepărtat în partea din spate a

camerei pentru a fi sigur că nu o mai lovește pe mama sa. Înainte de o ridica

pe aceasta de jos, a venit un echipaj S., personalul medical acordându-i

îngrijiri medicale, iar apoi transportând-o la Spitalul Universitar.

Aspectele relatate de

martori sunt, în parte, confirmate și de susținerile făcute de către inculpat,

care relevă totodată o totală lipsă de compasiune și indiferență cu privire la

starea de sănătate a mamei sale în perioada anterioară decesului.

Și argumentele

invocate în fața instanței se înscriu pe aceeași linie, a inexistenței unor

sentimente firești, inerente naturii umane, ce caracterizează relația fiu-mamă,

afirmația inculpatului, în sensul că nu avea interesul să își ucidă mama (a

cărei pensie o cheltuia în interes personal), fiind de un cinism ieșit din

comun.

Astfel, în declarația

din 19 martie 2012, acesta a precizat:

"În ultimele

luni starea sănătății mamei mele s-a depreciat foarte mult, aceasta, în mod

repetat, făcându-și nevoile fiziologice pe ea. Din acest motiv am agresat-o de

mai multe ori, lovind-o cu pumnii și picioarele peste corp și membre. În urma

unei astfel de agresiuni mama mea a fost internată în data de 19 februarie 2012

la Spitalul Universitar. Mama a rămas internată pentru îngrijiri medicale până

în data de 26 sau 27 februarie 2012. Atunci, ajutat de un prieten care se

numește "I." și încă un prieten de-al acestuia, am adus-o pe mama

acasă. Mama era într-o stare gravă, neputându-se deplasa, astfel că eu și cele

două persoane menționate am adus-o pe brațe în casă. Din acea zi, mama a stat

permanent în pat, eu ocupându-mă de îngrijirea ei în sensul că îi dădeam de

mâncare și îi asiguram igiena personală. De asemenea, avea prescris un

tratament medical de care se ocupa o asistentă care venea zilnic, după orele

18,00 la domiciliu. Eu lucrez, astfel că mama rămânea singură în cameră, cu ușa

descuiată. Îi lăsam la dispoziție o sticlă de apă și mâncare. La plecare îi

puneam un chilot absorbant ("p.") pe care i-l schimbam când reveneam

acasă. Acest chilot nu era suficient, astfel că zilnic eram nevoit să schimb

lenjeria de pat care era murdărită de urmă și materie fecală.

În data de 15 martie

2012, m-am trezit în jurul orei 5,00. Am consumat circa 500 ml vodcă. La orele

8,00 am constatat că mama își făcuse necesitățile fiziologice în pat. M-am

înfuriat și am lovit-o cu pumnii și picioarele până când aceasta a căzut din

pat. Menționez că înainte de a o lovi i-am scos pantalonii și chilotul

absorbant. Când a căzut mama s-a lovit în zona gâtului sau capului de servanta

de lângă pat. Când am lovit-o, mama a țipat de durere și a strigat după ajutor.

La puțin timp după

agresiune în cameră a intrat fiica mea M.. Nu rețin ce am discutat cu ea și cât

timp a stat. Nu-mi amintesc dacă am ridicat-o sau nu pe mama de jos. La un

moment dat în cameră au intrat mai multe persoane de la S., aceștia acordându-i

îngrijiri medicale mamei mele. Nu m-am opus ca mama să fie transportată la

spital. Nu rețin dacă au venit și organele de poliție.

Eu am plecat de acasă

să mă plimb pe B-dul. I.M. și după cca o oră am revenit. Le-am găsit în casă pe

ambele fete, respectiv pe C. și pe M.. Nu am discutat nimic cu acestea. Despre

moartea mamei mele am aflat astăzi 19 martie 2012.

În perioada 15 martie

- 19 martie 2012 nu am mers în vizită la spitalul unde era mama internată, de

teamă că voi fi obligat din nou să o iau acasă. În afară de agresiunile din 19

februarie 2012 și 15 martie 2012, nu am mai bătut-o pe mama.

Victima a decedat la

data de 16 martie 2012, la Spitalul de Urgență București.

În raportul de

constatare medico-legală necroptică nr. A3/360/2012, întocmit de I.N.M.L.

București, s-a concluzionat:

"Corelând datele

medicale consemnate în foaia de observație clinică, cu constatările necroptice

și rezultatele examenelor complementare rezultă:

Moartea numitei G.E.,

în vârstă de 82 de ani, decedată la data de 16 martie 2012 la Spitalul

Universitar de Urgență București a fost violentă.

Ea s-a produs prin

șoc traumatic cu embolie pulmonară cu măduva osoasă consecința unui

politraumatism cu multiple fracturi costale (recente C4, C5 parasternal stânga

și fracturi C8, 9, 10 axilar anterior stâng) și vertebrale (fractura tasare

cervicală CITI și T12-L1).

La nivelul

fragmentelor de măduvă-cervicală și toracală, prelevate de la cadavru, s-a

evidențiat discretă hemoragie meningee focală și stază sanguină și edem medular.

La necropsie s-au mai

constatat:

elementare cutaneo-mucoase: multiple echimoze, excoriații, infiltrate

hemoragice subcutanate epicraniene, trunchi și membre, plaga superficială la

nivelul comisurii vulvare posterioare cu sufuziune hemoragică roșietică

submucoasă.

evidențiat semnele unei agresiuni sexuale (vaginale) și semnele unei

compresiuni digitale cervico-faciale ce pot data din data de 15 martie 2012 cu

supraviețuirea victimei în stare de șoc traumatic până la data de 16 martie

2012.

costale consolidate cu calus mai vechi de 3 - 4 săptămâni la hemitoracele

stâng.

Examenul medico-legal

necropsie a evidențiat prezența unei stări de nutriție precare, cu casație

avansată, escare de decubit prelungit și o patologie cronică preexistentă

confirmate histopatologic: ateroscleroză cerebrală, focare bronhopneumonice,

scleroemfizem pulmonar, pahipleurita, sechele TBC, ateroscleroză coronariană.

Leziunile traumatice

constatate la examenul medico-legal al cadavrului au putut fi produse prin

lovire cu și de corp/plan dur, cel mai probabil, în condițiile unui

politraumatism prin agresiune așa cum rezultă și datele de anchetă puse la

dispoziție de D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri și din F.O. clinică a Spitalului Universitar

de Urgență București.

Leziunile traumatice

au legătură de cauzalitate directă cu cauza medicală a decesului.

Sângele recoltat de

la cadavru aparține grupei A.

Pe cele 2 (două)

tampoane cu secreție vaginală nu s-au evidențiat urme de spermă (spermartozoiți

absenți, reacții de pretestare negative - BA 359).

Sângele recoltat de

la cadavru nu conține alcool. (BA nr. 295).

În lichidul

pericardic recoltat de la cadavru s-au decelat valori crescute ale CK-MB

3902,80 U/L (valori normale 105-154 U/L -BA nr. 137).

Raportat la

concluziile medico-legale s-a constatat așadar că între acțiunile violente

exercitate de inculpat asupra numitei G.E. și decesul acesteia există raport de

cauzalitate, moartea victimei fiind violentă, iar leziunile traumatice

constatate aflându-se în legătură de cauzalitate directă cu cauza medicală a

decesului.

Astfel, așa cum s-a

arătat și anterior, în raportul de necropsie se evidențiază că moartea victimei

s-a produs prin șoc traumatic cu embolie pulmonară cu măduva osoasă, consecința

unui politraumatism cu multiple fracturi costale (recente) și vertebrale.

Totodată, la

necropsie s-au mai constatat multiple leziuni traumatice, evidențiindu-se și

semnele unei agresiuni sexuale (vaginale), precum și ale unei compresiuni

digitale cervico-faciale ce pot data din data de 15 martie 2012 cu

supraviețuirea victimei în stare de șoc traumatic până la data de 16 martie

2012.

În raport de aceste

constatări medico legale obiective, precum și față de cele declarate de

martori, apărarea inculpatului în sensul că activitatea sa ar fi limitată doar

la lovirea victimei, însă nu cu o intensitate sporită, ceea ce ar demonstra

lipsa unor acte caracteristice omorului, nu a fost întemeiată.

Chiar dacă examenul

medico-legal necropsie a evidențiat și o patologie cronică preexistentă

(arteroscleroză cerebrală, focare bronhopneumonice, scheroemfizem pulmonar,

pahipleurita, sechele TBC, ateroscleroza coronariană), concluziile raportului

de expertiză medico-legală au fost certe și neechivoce asupra cauzei decesului.

De altfel, starea de

sănătate alterată a victimei a fost nu numai inerentă vârstei înaintate a

acesteia, dar și cauzată de lipsa unei îngrijiri adecvate, același examen

medico-legal necropsie punând în evidență și o stare de nutriție precară, cu

casație avansată, escare de decubit prelungit.

Activitatea

infracțională a inculpatului - care a lovit victima în mai multe împrejurări,

cu pumnii și picioarele, supunând-o o lungă perioadă de timp unor agresiuni

repetate, în urma cărora aceasta a fost internată de mai multe ori la Spitalul

de Urgență București, iar la data de 16 martie 2013 a decedat - se circumscrie,

atât sub aspect material, cât și subiectiv - infracțiunii de omor.

Raportat la gradul de

rudenie, fapta s-a încadrat ca fiind omor calificat, iar, în considerarea

suferințelor chinuitoare la care a fost supusă victima, pentru o perioadă

relativ mare de timp, actele de agresiune repetate venind în concurs cu lipsa

de îngrijire fiziologică și a unei nutriții adecvate, se reține și încadrarea

juridică a infracțiunii de omor deosebit de grav, săvârșită prin cruzimi.

Astfel, prin

"cruzimi", în sensul art. 176 lit. a) C. pen. se înțelege o acțiune

violentă săvârșită într-un mod nemilos, neomenos, ce inspiră oroare, groază,

atât victimei, cât și persoanelor care află despre comiterea ei.

Fapta inumană,

prezentată mai sus, depășește limitele obișnuite ale unor acțiuni proprii

laturii obiective a infracțiunii de omor, constituind un act nemilos, ecoul său

în conștiința oamenilor fiind oroarea.

O astfel de reacție

este potențată și de relația de rudenie dintre victimă și autor, de faptul că

victima, femeie în vârstă, lipsită de orice posibilitate de a se salva, a fost

supusă de către fiul său, atât la suferințe fizice, dar și morale, de lungă

durată.

Întreaga manieră în

care a acționat inculpatul, conduita ulterioară săvârșirii faptei (nu a mers la

spital la mama sa pentru a nu fi obligat să o ia acasă), dar și în fața

organelor judiciare, lipsa oricăror remușcări dar și antecedentele violente

anterioare (agresiuni asupra soției și fiicei sale) relevă o periculozitate

deosebită a acestuia, care, alături de gradul foarte ridicat de pericol social

al faptei comise, relevat atât de importanța relațiilor sociale încălcate, cât

și al împrejurărilor concrete ale cauzei, impun o reacție deosebită a

autorităților și sancționarea corespunzătoare a inculpatului care a dat dovadă

de sentimente josnice și imorale față de propria mamă.

II. Împotriva acestei

sentințe a formulat apel inculpatul G.M.F., criticând-o pentru netemeinicie.

Prin Decizia penală

penale nr. 91 din 9 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.M.F., a dedus prevenția

inculpatului de la 20 martie 2012 la 9 aprilie 2013 și a menținut starea de arest

a acestuia.

Pentru a dispune

astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

La individualizarea

pedepsei, instanța a evaluat modul în care a acționat inculpatul, precum și

conduita ulterioară săvârșirii faptei, dar și gravitatea deosebită a faptei,

aplicând în mod corect cea mai severă pedeapsă, cu atât mai mult cu cât în

scurt timp va fi înlocuită în condițiile art. 55 C. pen.

Din declarațiile

martorilor audiați în cauză, rezultă că activitatea infracțională a

inculpatului și comportamentul violent al acestuia au existat și anterior

producerii decesului, rezultând astfel lipsa oricărui sentiment uman al

inculpatului pentru mama sa pe care a supus-o chinurilor și agresiunilor

repetate pe o perioadă relativ mare de timp.

Atitudinea sinceră

invocată de inculpat, nu poate fi apreciată ca totalmente sinceră, având în

vedere că inculpatul a arătat că a aplicat victimei lovituri fără intensitate

sporită, fapt contrazis de concluziile raportului medico-legal.

Nu este întemeiată

nici critica adusă în latura civilă a cauzei, deoarece inculpatul a fost

obligat la plata despăgubirilor către spital, urmare a decontului de

cheltuieli.

III. Împotriva

acestei decizii a formulat recurs inculpatul G.M.F., invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., apreciind că scopul

pedepsei poate fi atins și în condițiile în care ar fi dispusă o pedeapsă cu

închisoarea.

Examinând recursul

declarat de inculpatul G.M.F., prin prisma cazului de casare invocat, respectiv

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul

este nefondat.

Potrivit vechiului

text al art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse

casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport

cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de

lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr.

2/2013, incidență în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al

legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege",

din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita

individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Potrivit art. II din

Legea nr. 2/2013, dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de

procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân

aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv

celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunțate anterior

intrării în vigoare a legii. În această situație, rezultă că în cazul

hotărârilor pronunțate de către instanțele de apel după intrarea în vigoare a

Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile

dispozițiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În speță, se constată

că inculpatul G.M.F. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate la

data de 9 aprilie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013,

astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conținutul

textelor art. 385

9

C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin

art. 1 din această lege.

Având în vedere

natura criticii invocate de către inculpat, anume greșita individualizare a

pedepsei aplicate de către instanța de fond și menținută de instanța de apel,

rezultă cu evidență că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., astfel

cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și niciunui alt caz de

casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul G.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 91 din 9 aprilie 2013

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, va deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat prevenția de la 20 martie 2012 la 18 septembrie

2013și îl va obliga la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul G.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 91 din 9

aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat prevenția de la 20 martie 2012 la 18 septembrie

2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 septembrie 2013.

Procesat de GGC - CL