ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2754/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 79 din 31 ianuarie 2013 Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.M.F., cetățean român, studii medii, căsătorit, un copil major, stagiul militar satisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa detențiunii pe viață. Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa degradării militare.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei pronunțate perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 20 martie 2012 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. A admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgență București cu sediul în București, Splaiul Independentei nr. 169, sector 5 și a obligat inculpatul la despăgubiri civile către această unitate spitalicească în cuantum de 13.020,38 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru victima G.E.. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

a obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în contul x, beneficiar Tribunalul București, din care 5.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de faza de urmărire penală, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 15 martie 2012, în jurul orelor 11,00, lucrători de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Secția 21 Poliție, au fost sesizați prin S.U.U. 112, de către martora R.C.E. cu privire la faptul că în cursul dimineții acelei zile inculpatul G.M.F. a agresat-o pe mama acestuia G.E.. Lucrătorii de poliție s-au deplasat la locuința din București, unde i-au găsit pe R.C.E.

și pe fiica acesteia, precum și pe inculpatul G.M.F. și pe G.E., aceasta din urmă fiind transportată, în cursul cercetării efectuate, la Spitalul Universitar de Urgență București, de un echipaj SMURD, solicitat pentru acordarea de îngrijiri medicale. Potrivit foii de observație, G.E. a fost internată în data de 15 martie 2012 cu diagnosticul: "traumatism prin agresiune. TCC minor nivel 1. Fracturi costale stângi C VIII-IX-X-XI. Revărsat pleural stâng. Contuzie miocardică FIA. Insuficiență miocardică moderată. Insuficiență tranzit severă. Stop cardio-respirator resuscitat în mediu spitalicesc. Pneumonie lob inferior drept, lob inferior stâng", și supusă tratamentului medical. În data de 16 martie 2012, pe fondul numeroaselor traumatisme și afecțiunilor medicale precedente, G.E.

a decedat. Din cercetări a reieșit că în apartamentul din București, locuiau G.M.F., soția acestuia, G.D.C., fiica celor doi, G.M.A. și concubinul acesteia D.D., R.C.E. (fiica numitei G.D.C. dintr-o relație anterioară) și concubinul acesteia G.D., precum și doi copiii minori ai acestor din urmă cupluri. De cca 2 ani, în locuință s-a mutat și G.E., mama inculpatului G.M.F., aceasta ocupând aceeași cameră cu fiul său. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că inculpatul G.M.F. o agresa în mod frecvent pe G.E. și avea o atitudine indiferentă față de aceasta, cheltuindu-i pensia în interes personal, fără a-i oferi îngrijire și în mod special hrană. În cursul lunilor februarie și martie atitudinea inculpatului la adresa mamei sale a devenit extrem de violentă, acesta lovind-o în mod repetat, fapt pentru care a fost necesară internarea acesteia la Spitalul Universitar de Urgentă București.

Această situație este relevată de declarațiile martorilor R.C.E., G.M.A., D.D. și G.D.. Astfel, martora R.C.E. a declarat în față organelor de urmărire penală următoarele: "În lunile ce au urmat am observat că fiul ei o agresa în mod frecvent, nu o hrănea și îi cheltuia toți banii de pensie - 1.500 lei - pe băuturi alcoolice. De mai multe ori a strigat după ajutor însă nu a vrut să facă plângere împotriva fiului ei. În mod vizibil starea ei de sănătate s-a deteriorat, slăbind foarte mult din cauza lipsei hranei. Deși i-am spus în mod repetat că ar fi mai bine să se mute la un azil de bătrâni, G.E. a refuzat, probabil și de teama insuflată de fiul ei. Același lucru i l-am spus și lui G.M.F., acesta refuzând categoric o asemenea posibilitate întrucât risca să piardă banii din pensia ei.

Menționez că agresiunile asupra lui G.E. erau aproape zilnice însă în zilele de după încasarea pensiei, respectiv data de 15 a fiecărei luni, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, agresiunile erau și mai violente. Din propria inițiativă am luat legătura cu Direcțiile de Protecție și Asistență Socială ale Sectoarelor 3 și 6 în vederea internării într-un azil de bătrâni a numitei G.E.. Cei de la Sectorul 6 au venit la domiciliu și au făcut o anchetă socială însă perspectivele unei soluționări favorabile, din lipsa locurilor, era redusă. De asemenea, în mod repetat am sesizat agresiunile la care era supusă G.E., organelor de poliție, însă polițiștii nu au luat măsuri. În una dintre zilele de la începutul lunii februarie, am găsit-o pe holul apartamentului pe G.E.

într-o stare de sănătate gravă, acesta având diaree și, nemaiputând ajunge la toaletă, a murdărit cu fecale camera unde stătea și holul casei. Am făcut eu curățenie, am spălat-o, apoi o ambulanță a transportat-o la Spitalul Universitar unde a rămas internată câteva zile. După externare, starea acesteia nu s-a îmbunătățit întrucât G.M. nu îi dădea să mănânce, astfel că era într-o stare de inaniție accentuată. În una dintre zilele următoare, eu am găsit-o căzută pe holul de la etajul 4 al blocului. Am mers în casă și i-am cerut lui G.M.F. să o ia din hol și să o ducă în camera lor. Acesta a mers la ea, a ridicat-o, iar apoi i-a dat drumul pe beton. A mai lovit-o cu piciorul în zona spatelui și a șoldului drept, țipând la ea să se ridice, apoi a târât-o ținând-o de mâini și de păr, până în camera lor.

A închis ușa și deși nu am putut să văd, am auzit cum o lovea cu picioarele și îi cerea să se urce în pat. După circa o jumătate de oră, G.M.F. a ieșit din cameră spunând că mamei lui îi este rău. Și de această dată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Universitar, unde a rămas internată circa 2 săptămâni. Știu că în acele împrejurări a suferit o fractură de șold, care însă nu a fost operată. La începutul lunii martie 2012, G.E. a fost externată, fiind adusă acasă de G.M.F., ajutat de doi prieteni. Aceștia au adus-o pe brațe întrucât G.E. nu se mai putea deplasa și nici chiar ridica din pat. În zilele următoare a stat numai în cameră. G.M.F. obișnuia să plece dimineața, încuind-o pe mama lui în cameră, fără apă și fără mâncare.

De asemenea, pe fondul neputinței, aceasta stătea complet dezbrăcată și își făcea nevoile fiziologice direct în pat. În zilele de după externarea de la începutul lunii martie, i-am dat lui G.M.F. mai multe așternuturi pe care să le pună pe pat în locul celor murdărite de mama lui. Cât timp stătea încuiată în cameră, G.E. a strigat după ajutor, dar nici unul dintre noi nu am putut să o ajutăm, întrucât ușa era încuiată." În mod similar, cu ocazia reaudierii în cursul cercetării judecătorești a arătat că întruna din zile a găsit-o pe mama inculpatului căzută la ghenă și l-a chemat pe acesta să o ducă în casă, însă inculpatul, întrucât nu a putut să o care în brațe, a tras-o de mâini, lovind-o cu picioarele.

Martora a precizat că nu a putut interveni întrucât era împreună cu copilul său, în vârstă de 2 ani care era foarte speriat, fiindu-i totodată teamă datorită violenței și agresivității care îl caracterizează pe inculpat. Din acel moment mama inculpatului a rămas imobilizată la pat, fiind internată timp de 2 - 3 săptămâni. Și după ce a fost externată bătăile au continuat, martora arătând că a găsit de multe ori victima complet dezbrăcată, deși afară era frig. Aceste aspecte au fost relevate și în declarația martorei G.D.C., soția inculpatului, care a afirmat în fața instanței că a auzit-o pe soacra sa strigând după ajutor și spunându-i inculpatului să nu mai dea. A văzut-o apoi pe victimă vânătă, cu buza spartă și deși a chemat poliția și salvarea nu s-au mai luat măsuri, cadrele medicale spunând că nu este necesară internarea.

Martora a mai relatat că a aflat de la fiica sa, martora G.D.C., că aceasta a găsit-o pe victimă căzută la ghenă și atunci când l-a chemat pe inculpat să o ducă în casă, acesta a târât-o pe mama sa și a lovit-o până în cameră. Totodată, martora a declarat că atunci când a ajuns acasă, a chemat salvarea, soacra sa fiind transportată la spital și internată, ocazie cu care s-a constatat că a suferit o fractură de șold. Susținerile martorelor au fost confirmate de actele medicale emise de Spitalul Universitar de Urgență București, unitate unde a fost internată victima G.E., înscrisuri depuse în copie la dosarul de urmărire penală. Astfel, potrivit FO, G.E. a fost internată între 16 - 21 februarie 2012, cu diagnosticul: "Politraumatism prin agresiune fizică (afirmativ).

Fracturi costale stânga C5-C6, C7-C8. Contuzie toracică stângă posterior. Insuficiență respiratorie manifestată.", conform fișei de prezentare din 22 februarie 2012, a fost înregistrată cu diagnosticul: "Crize de P.C. repetate. Stare generală precară. Conștientă. Cooperantă. Echimoze faciale multiple.", conform fișei de prezentare din 25 februarie 2012, s-a stabilit diagnosticul: "Afirmativ agresiune. T.C.F. minor, cu multiple echimoze la nivel facial și la nivelul gâtului. Contuzie toraco-abdominală. Contuzie forte bazin. Contuzie genunchi stâng", iar potrivit FO nr. 18100, aceasta a fost internată în perioada 26 februarie - 5 martie 2012 cu diagnosticul "fractură col femural stâng". De asemenea, la dosar au fost atașate mai multe procese-verbale de transcriere a convorbirilor purtate la S.U.U.

112, în legătură cu agresarea victimei G.E., în datele de 16 februarie, 23 februarie, 25 februarie și 15 martie 2012. Ca o consecință a comportamentului agresiv al inculpatului, în urma numeroaselor leziuni suferite, victima G.E. nu s-a mai putut îngriji singură, devenind dependentă în totalitate de inculpatul G.M.. Acesta nu s-a preocupat însă de acordarea sprijinului necesar, ci, dimpotrivă, a continuat să o supună agresiunilor, fără a-i oferi mamei sale hrană sau a o ajuta în igiena personală. Mai mult decât atât, inculpatul, care lipsea pe parcursul zilei de acasă, o încuia pe numita G.E. în camera sa, astfel încât celelalte persoane aflate în casă să nu-i poată acorda ajutor. Privitor la acest aspect, martora G.D.C.

a declarat că după externare, soacra sa a rămas imobilizată la pat. Inculpatul, deși nu lucra, pleca dimineața și venea seara, timp în care o încuia pe mama lui în casă. Martora a mai arătat că, atunci când se întorcea de la serviciu și auzea gălăgie în camera inculpatului, încerca să intervină, însă nu era lăsată de soțul său să intre în încăpere. Despre aceste împrejurări a sesizat și asistența socială, însă nu s-a luat nicio măsură, spunându-i-se că această instituție se ocupă numai de situația persoanelor nevoiașe. Cu privire la agresiunea din 15 martie 2012, martorii audiați au arătat că în jurul orelor 8 - 9, au auzit dinspre camera ocupată de inculpatul G.M.F. și victima G.E., țipetele acesteia din urmă și, după o perioadă de timp, au găsit-o pe aceasta căzută lângă pat, în stare de inconștiență.

În această împrejurare, au fost sesizate telefonic organele de poliție și ambulanța. În prezența martorilor, G.M.F. a continuat să o lovească pe victimă cu picioarele, continuând să aibă o atitudine indiferentă față de starea sănătății acesteia. Astfel, martora R.C.E. a menționat: "în data de 15 martie 2012, în jurul orelor 8.00 -9.00, eu și soțul meu ne aflam în camera noastră cu copilul. La un moment dat am auzit țipetele lui G.E. și vocea lui G.M.F. care îi cerea să tacă. Sora mea a intervenit verbal iar G.M.F. a deschis ușa purtând o discuție cu ea pe tema agresiunii. Concomitent, cineva a sunat la ușa de la intrare. Am deschis și am remarcat că la ușă erau doi bărbați care au spus că sunt prietenii lui G.M.F.

și că au venit să o ia pe G.E. pentru a o interna la un azil de bătrâni din comuna Mogoșoaia. Împreună cu ei, am mers în camera unde se aflau G.M.F. și G.E.. Ușa era deschisă și, intrând în interior, am văzut că el dormea pe pat, iar ea era căzută lângă pat, în poziție ghemuit, era dezbrăcată în zona inferioară, iar în zona superioară era acoperită cu o bucată de stofă verde și părea că a murit. Am strigat la G.M.F., unul dintre bărbați spunând ceva de genul "Ce-ai făcut, ai omorât-o". Eu i-am spus "Măi animalule, ai omorât-o". G.M.F. s-a trezit și am remarcat că era beat. S-a ridicat din pat și a închis ușa. Noi am insistat să deschidă și după ce a descuiat ușa, am intrat și eu am verificat dacă bătrâna mai trăiește, constatând că abia mai respira.

Cu acel prilej, am făcut cu telefonul meu mobil, o fotografie în care se observă locul unde era căzută bătrâna. Eu am sunat la poliție, iar unul dintre cei doi bărbați a sunat la salvare. În scurt timp au venit câte un echipaj de la Poliție și S.M.U.R.D. înainte de venirea celor de la S.M.U.R.D., am văzut cum G.M.F. i-a mai aplicat mamei lui câteva lovituri cu picioarele, cerându-i să urce în pat. Echipajul medical i-a acordat îngrijiri medicale numitei G.E., împrejurare în care s-a constatat că starea de sănătate a acesteia este gravă. Cu toate acestea, G.M.F. a insistat să nu fie transportată la spital și că este sănătoasă. Martora G.M.A. a precizat: "în dimineața de 15 martie 2012, mă aflam în camera mea, situată vis-a-vis de cea în care stăteau tata și bunica, împreună cu fiica mea.

Concubinul meu nu se afla acasă, fiind plecat să îl ajute pe tatăl lui la muncă. La un moment dat am auzit-o pe bunica țipând după ajutor iar pe tata strigând la ea să tacă. Copilul era deja treaz și întrucât nu vroiam să se sperie de țipetele ce se auzeau, am ieșit din cameră și am intrat în camera unde se aflau tata și bunica, ușa fiind neasigurată. Am văzut că bunica era căzută lângă pat, iar tata o lovea puternic cu picioarele în zonele capului și toracelui. Ea nu reacționa și nu se apăra de lovituri. Am remarcat că bunica avea în zona intimă un absorbant tip "p." iar în zona superioară era acoperită cu o bucată de pânză verde. Văzându-mă, tata m-a obligat să ies din cameră, închizând ușa după mine.

Cred că tata era în stare de ebrietate. După ce a închis ușa, am auzit numeroase lovituri și "bufnituri" de la loviturile pe care tata i le aplica bunicii. Apoi bătaia a încetat iar eu am mers în camera mea. La câteva zeci de minute am auzit soneria de la ușa de la intrare. Eu și sora mea am deschis și am observat doi bărbați pe care nu îi cunoșteam, unul dintre ei spunând că au venit să o ducă pe bunica la un azil din localitatea Mogoșoaia pentru că așa stabiliseră cu "dl. G.". Neștiind despre ce este vorba eu și sora mea i-am condus pe cei doi bărbați în camera unde se aflau bunica și tata. Când am deschis ușa am remarcat că bunica se afla pe pardoseală, lângă pat fiind dezbrăcată în partea inferioară a corpului.

Tata dormea pe pat. Am strigat toți la el ceva de genul ce-ai făcut, ai omorât-o. Tata s-a trezit și a încercat să ne convingă să ieșim din cameră. În acea împrejurare sora mea Cristina i-a făcut bunicii o fotografie cu telefonul mobil, în poziția în care se afla aceasta. Menționez că bunica era în stare de inconștientă. În acele împrejurări, sora mea a sunat la poliție, iar unul dintre bărbații respectivi a sunat la salvare. În scurt timp au venit un echipaj S.M.U.R.D. și unul de poliție. Cei de pe echipajul medical au ridicat-o pe bunica și au așezat-o pe patul din cameră, acordându-i îngrijiri medicale. Apoi s-a pus problema ca bunica să fie transportată la spital, tata împotrivindu-se vehement spunând că aceasta este sănătoasă.

După intervenția mea și a surorii mele precum și a lucrătorilor de poliție, bunica a fost transportată la Spitalul Universitar. Martorul G.D. a declarat: "în data de 15 martie 2012, am venit de la serviciu la orele 06,00, și m-am culcat. În jurul orelor 8,00 - 8,30, am fost trezit de concubina mea, care mi-a spus că la ușă se află doi bărbați, care susțin că au venit să o ia pe G.E. la un azil din localitatea Mogoșoaia. De asemenea, concubina mea mi-a relatat că, în cursul dimineții, G.M.F. a bătut-o din nou pe mama lui. M-am ridicat din pat și am mers în camera unde stăteau G.M.F. și mama lui. Am văzut că aceasta era căzută lângă pat, în stare de inconștientă, iar G.M.F. stătea pe pat și era în stare avansată de ebrietate.

Acesta s-a ridicat de pe pat și ne-a spus să ieșim din cameră. Menționez că G.E. era complet dezbrăcată. Cei doi bărbați care veniseră să o ia pe G.E. se aflau în bucătărie. După mai multe insistențe, G.M.F. a ieșit din cameră și a purtat cu cei doi o discuție despre ce urmau să facă. Apoi Mihai a mers în cameră, țipând la bătrână să se ridice de jos, apoi acesta a tras de ea, ridicând-o de o mână, iar apoi dându-i drumul, bătrâna lovindu-se la cap de rama patului. În acea împrejurare am observat că bătrâna mai mișca. Concubina mea a sunat la poliție, iar unul dintre cei doi bărbați a sunat la ambulantă, aceștia anunțând cele întâmplate. Până la sosirea poliției și a ambulanței, am încercat să o ridicăm pe G.E.

de jos și să o așezăm pe pat, dar Mihai nu ne-a lăsat. L-am îndepărtat în partea din spate a camerei pentru a fi sigur că nu o mai lovește pe mama sa. Înainte de o ridica pe aceasta de jos, a venit un echipaj S., personalul medical acordându-i îngrijiri medicale, iar apoi transportând-o la Spitalul Universitar. Aspectele relatate de martori sunt, în parte, confirmate și de susținerile făcute de către inculpat, care relevă totodată o totală lipsă de compasiune și indiferență cu privire la starea de sănătate a mamei sale în perioada anterioară decesului. Și argumentele invocate în fața instanței se înscriu pe aceeași linie, a inexistenței unor sentimente firești, inerente naturii umane, ce caracterizează relația fiu-mamă, afirmația inculpatului, în sensul că nu avea interesul să își ucidă mama (a cărei pensie o cheltuia în interes personal), fiind de un cinism ieșit din comun.

Astfel, în declarația din 19 martie 2012, acesta a precizat: "În ultimele luni starea sănătății mamei mele s-a depreciat foarte mult, aceasta, în mod repetat, făcându-și nevoile fiziologice pe ea. Din acest motiv am agresat-o de mai multe ori, lovind-o cu pumnii și picioarele peste corp și membre. În urma unei astfel de agresiuni mama mea a fost internată în data de 19 februarie 2012 la Spitalul Universitar. Mama a rămas internată pentru îngrijiri medicale până în data de 26 sau 27 februarie 2012. Atunci, ajutat de un prieten care se numește "I." și încă un prieten de-al acestuia, am adus-o pe mama acasă. Mama era într-o stare gravă, neputându-se deplasa, astfel că eu și cele două persoane menționate am adus-o pe brațe în casă.

Din acea zi, mama a stat permanent în pat, eu ocupându-mă de îngrijirea ei în sensul că îi dădeam de mâncare și îi asiguram igiena personală. De asemenea, avea prescris un tratament medical de care se ocupa o asistentă care venea zilnic, după orele 18,00 la domiciliu. Eu lucrez, astfel că mama rămânea singură în cameră, cu ușa descuiată. Îi lăsam la dispoziție o sticlă de apă și mâncare. La plecare îi puneam un chilot absorbant ("p.") pe care i-l schimbam când reveneam acasă. Acest chilot nu era suficient, astfel că zilnic eram nevoit să schimb lenjeria de pat care era murdărită de urmă și materie fecală. În data de 15 martie 2012, m-am trezit în jurul orei 5,00. Am consumat circa 500 ml vodcă.

La orele 8,00 am constatat că mama își făcuse necesitățile fiziologice în pat. M-am înfuriat și am lovit-o cu pumnii și picioarele până când aceasta a căzut din pat. Menționez că înainte de a o lovi i-am scos pantalonii și chilotul absorbant. Când a căzut mama s-a lovit în zona gâtului sau capului de servanta de lângă pat. Când am lovit-o, mama a țipat de durere și a strigat după ajutor. La puțin timp după agresiune în cameră a intrat fiica mea M.. Nu rețin ce am discutat cu ea și cât timp a stat. Nu-mi amintesc dacă am ridicat-o sau nu pe mama de jos. La un moment dat în cameră au intrat mai multe persoane de la S., aceștia acordându-i îngrijiri medicale mamei mele. Nu m-am opus ca mama să fie transportată la spital.

Nu rețin dacă au venit și organele de poliție. Eu am plecat de acasă să mă plimb pe B-dul. I.M. și după cca o oră am revenit. Le-am găsit în casă pe ambele fete, respectiv pe C. și pe M.. Nu am discutat nimic cu acestea. Despre moartea mamei mele am aflat astăzi 19 martie 2012. În perioada 15 martie - 19 martie 2012 nu am mers în vizită la spitalul unde era mama internată, de teamă că voi fi obligat din nou să o iau acasă. În afară de agresiunile din 19 februarie 2012 și 15 martie 2012, nu am mai bătut-o pe mama. Victima a decedat la data de 16 martie 2012, la Spitalul de Urgență București. În raportul de constatare medico-legală necroptică nr. A3/360/2012, întocmit de I.N.M.L.

București, s-a concluzionat: "Corelând datele medicale consemnate în foaia de observație clinică, cu constatările necroptice și rezultatele examenelor complementare rezultă: Moartea numitei G.E., în vârstă de 82 de ani, decedată la data de 16 martie 2012 la Spitalul Universitar de Urgență București a fost violentă. Ea s-a produs prin șoc traumatic cu embolie pulmonară cu măduva osoasă consecința unui politraumatism cu multiple fracturi costale (recente C4, C5 parasternal stânga și fracturi C8, 9, 10 axilar anterior stâng) și vertebrale (fractura tasare cervicală CITI și T12-L1). La nivelul fragmentelor de măduvă-cervicală și toracală, prelevate de la cadavru, s-a evidențiat discretă hemoragie meningee focală și stază sanguină și edem medular.

La necropsie s-au mai constatat: 1. Leziuni traumatice elementare cutaneo-mucoase: multiple echimoze, excoriații, infiltrate hemoragice subcutanate epicraniene, trunchi și membre, plaga superficială la nivelul comisurii vulvare posterioare cu sufuziune hemoragică roșietică submucoasă. 2. Necropsia a evidențiat semnele unei agresiuni sexuale (vaginale) și semnele unei compresiuni digitale cervico-faciale ce pot data din data de 15 martie 2012 cu supraviețuirea victimei în stare de șoc traumatic până la data de 16 martie 2012. 3. Multiple fracturi costale consolidate cu calus mai vechi de 3 - 4 săptămâni la hemitoracele stâng. Examenul medico-legal necropsie a evidențiat prezența unei stări de nutriție precare, cu casație avansată, escare de decubit prelungit și o patologie cronică preexistentă confirmate histopatologic: ateroscleroză cerebrală, focare bronhopneumonice, scleroemfizem pulmonar, pahipleurita, sechele TBC, ateroscleroză coronariană.

Leziunile traumatice constatate la examenul medico-legal al cadavrului au putut fi produse prin lovire cu și de corp/plan dur, cel mai probabil, în condițiile unui politraumatism prin agresiune așa cum rezultă și datele de anchetă puse la dispoziție de D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri și din F.O. clinică a Spitalului Universitar de Urgență București. Leziunile traumatice au legătură de cauzalitate directă cu cauza medicală a decesului. Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei A. Pe cele 2 (două) tampoane cu secreție vaginală nu s-au evidențiat urme de spermă (spermartozoiți absenți, reacții de pretestare negative - BA 359). Sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool. (BA nr. 295). În lichidul pericardic recoltat de la cadavru s-au decelat valori crescute ale CK-MB 3902,80 U/L (valori normale 105-154 U/L -BA nr. 137). Raportat la concluziile medico-legale s-a constatat așadar că între acțiunile violente exercitate de inculpat asupra numitei G.E.

și decesul acesteia există raport de cauzalitate, moartea victimei fiind violentă, iar leziunile traumatice constatate aflându-se în legătură de cauzalitate directă cu cauza medicală a decesului. Astfel, așa cum s-a arătat și anterior, în raportul de necropsie se evidențiază că moartea victimei s-a produs prin șoc traumatic cu embolie pulmonară cu măduva osoasă, consecința unui politraumatism cu multiple fracturi costale (recente) și vertebrale.

Totodată, la necropsie s-au mai constatat multiple leziuni traumatice, evidențiindu-se și semnele unei agresiuni sexuale (vaginale), precum și ale unei compresiuni digitale cervico-faciale ce pot data din data de 15 martie 2012 cu supraviețuirea victimei în stare de șoc traumatic până la data de 16 martie 2012. În raport de aceste constatări medico legale obiective, precum și față de cele declarate de martori, apărarea inculpatului în sensul că activitatea sa ar fi limitată doar la lovirea victimei, însă nu cu o intensitate sporită, ceea ce ar demonstra lipsa unor acte caracteristice omorului, nu a fost întemeiată. Chiar dacă examenul medico-legal necropsie a evidențiat și o patologie cronică preexistentă (arteroscleroză cerebrală, focare bronhopneumonice, scheroemfizem pulmonar, pahipleurita, sechele TBC, ateroscleroza coronariană), concluziile raportului de expertiză medico-legală au fost certe și neechivoce asupra cauzei decesului.

De altfel, starea de sănătate alterată a victimei a fost nu numai inerentă vârstei înaintate a acesteia, dar și cauzată de lipsa unei îngrijiri adecvate, același examen medico-legal necropsie punând în evidență și o stare de nutriție precară, cu casație avansată, escare de decubit prelungit. Activitatea infracțională a inculpatului - care a lovit victima în mai multe împrejurări, cu pumnii și picioarele, supunând-o o lungă perioadă de timp unor agresiuni repetate, în urma cărora aceasta a fost internată de mai multe ori la Spitalul de Urgență București, iar la data de 16 martie 2013 a decedat - se circumscrie, atât sub aspect material, cât și subiectiv - infracțiunii de omor.

Raportat la gradul de rudenie, fapta s-a încadrat ca fiind omor calificat, iar, în considerarea suferințelor chinuitoare la care a fost supusă victima, pentru o perioadă relativ mare de timp, actele de agresiune repetate venind în concurs cu lipsa de îngrijire fiziologică și a unei nutriții adecvate, se reține și încadrarea juridică a infracțiunii de omor deosebit de grav, săvârșită prin cruzimi. Astfel, prin "cruzimi", în sensul art. 176 lit. a) C. pen. se înțelege o acțiune violentă săvârșită într-un mod nemilos, neomenos, ce inspiră oroare, groază, atât victimei, cât și persoanelor care află despre comiterea ei. Fapta inumană, prezentată mai sus, depășește limitele obișnuite ale unor acțiuni proprii laturii obiective a infracțiunii de omor, constituind un act nemilos, ecoul său în conștiința oamenilor fiind oroarea.

O astfel de reacție este potențată și de relația de rudenie dintre victimă și autor, de faptul că victima, femeie în vârstă, lipsită de orice posibilitate de a se salva, a fost supusă de către fiul său, atât la suferințe fizice, dar și morale, de lungă durată. Întreaga manieră în care a acționat inculpatul, conduita ulterioară săvârșirii faptei (nu a mers la spital la mama sa pentru a nu fi obligat să o ia acasă), dar și în fața organelor judiciare, lipsa oricăror remușcări dar și antecedentele violente anterioare (agresiuni asupra soției și fiicei sale) relevă o periculozitate deosebită a acestuia, care, alături de gradul foarte ridicat de pericol social al faptei comise, relevat atât de importanța relațiilor sociale încălcate, cât și al împrejurărilor concrete ale cauzei, impun o reacție deosebită a autorităților și sancționarea corespunzătoare a inculpatului care a dat dovadă de sentimente josnice și imorale față de propria mamă.

II. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul G.M.F., criticând-o pentru netemeinicie. Prin Decizia penală penale nr. 91 din 9 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.M.F., a dedus prevenția inculpatului de la 20 martie 2012 la 9 aprilie 2013 și a menținut starea de arest a acestuia. Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut următoarele: La individualizarea pedepsei, instanța a evaluat modul în care a acționat inculpatul, precum și conduita ulterioară săvârșirii faptei, dar și gravitatea deosebită a faptei, aplicând în mod corect cea mai severă pedeapsă, cu atât mai mult cu cât în scurt timp va fi înlocuită în condițiile art. 55 C. pen.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că activitatea infracțională a inculpatului și comportamentul violent al acestuia au existat și anterior producerii decesului, rezultând astfel lipsa oricărui sentiment uman al inculpatului pentru mama sa pe care a supus-o chinurilor și agresiunilor repetate pe o perioadă relativ mare de timp. Atitudinea sinceră invocată de inculpat, nu poate fi apreciată ca totalmente sinceră, având în vedere că inculpatul a arătat că a aplicat victimei lovituri fără intensitate sporită, fapt contrazis de concluziile raportului medico-legal. Nu este întemeiată nici critica adusă în latura civilă a cauzei, deoarece inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor către spital, urmare a decontului de cheltuieli.

III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul G.M.F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și în condițiile în care ar fi dispusă o pedeapsă cu închisoarea. Examinând recursul declarat de inculpatul G.M.F., prin prisma cazului de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Potrivit vechiului text al art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidență în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunțate anterior intrării în vigoare a legii. În această situație, rezultă că în cazul hotărârilor pronunțate de către instanțele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispozițiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege. În speță, se constată că inculpatul G.M.F. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate la data de 9 aprilie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conținutul textelor art. 385 9 C. proc.

pen. astfel cum au fost modificate prin art. 1 din această lege. Având în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanța de fond și menținută de instanța de apel, rezultă cu evidență că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M.F.

împotriva Deciziei penale nr. 91 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat prevenția de la 20 martie 2012 la 18 septembrie 2013și îl va obliga la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 91 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat prevenția de la 20 martie 2012 la 18 septembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2013. Procesat de GGC - CL