ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3129/2013

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 791 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 183 C. pen. raportat la art. 320 1 pct. 7 C. proc. pen., condamnarea inculpatului A.B.A.N., la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform dispozițiilor art. 86 1 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen. și care se va socoti de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 86 2 pct. 2 raportat la art. 82 alin. (3) C. pen.

Pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații conform dispozițiilor art. 86 3 pct. 1 și pct. 3 C. pen.: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune se pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta; b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; d) să comunice și sa justifice schimbarea locului de muncă; e) să nu intre în legătură cu V.N., V.M., V.V.G., P.D.M., D.C.M., I.I.R., G.M., T.A., M.R.M., S.C.A.; f) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare.

În temeiul dispozițiilor art. 86 4 C. pen., art. 84 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere. În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În temeiul dispozițiilor art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, iar conform dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 29 martie 2012 la punerea în libertate. S-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență „B.A.” și V.M., V.V.G.

și V.N. În temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ. a fost obligat inculpatul la suma de 3.707 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „B.A.” și la câte 25.000 euro daune morale și la câte 4.000 RON daune materiale către părțile civile V.M., V.V.G. și V.N. În temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpat la 800 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nr. 1393/P/2012, întocmit la data de 20 iunie 2012, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A.B.A.N.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. (loviri sau vătămare cauzatoare de moarte). În actul de sesizare s-a reținut că la data de 22 martie 2012, în jurul orei 22:35 la intersecția dintre B-dul C.R. și str. D., inculpatul a lovit-o pe victima V.S. în zona feței. În urma loviturii victima a căzut și s-a lovit la cap, decedând în urma leziunilor suferite. În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probatorii: declarațiile inculpatului A.B.A.N.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; declarațiile martorilor I.I.R.; G.M.; T.A.; D.C.M.; M.M.R.; Z.B.P.; P.D.M.; S.C.A.; C.A.; D.V.C.; A.M.; R.C.; B.D.; B.D.C. și R.D.C.; raport medico-legal de autopsie și planșe fotografice; procese-verbale de recunoaștere din planșe fotografice; procese-verbale de efectuare percheziție și planșe fotografice; procese-verbale de transcriere a convorbirilor purtate cu serviciul 112; înscrisuri: acte medicale.

În faza cercetării judecătorești s-au audiat martorii M.D., F.M., M.M. încuviințați părților civile în dovedirea pretențiilor civile și inculpatul A.B.A.N. care a declarat că dorește să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției. S-au administrat probatorii cu înscrisuri de părțile civile și de inculpat. Din analiza materialului probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele: inculpatul A.B.A.N. împreună cu martorii I.I.R., G.M. T.A., D.C.M. și M.M.R. s-au plimbat cu autoturismul, condus de martorul I.I.R. S-au oprit în parcul T., au consumat câte trei beri fiecare, apoi au mers la magazinul SC M.G. SRL de unde au cumpărat un plic de etnobotanice pe care l-au consumat inculpatul și martorul D.C.M.

Inculpatul și martorul D.C.M. au mers să mai cumpere produse etnobotanice și bere și în timp ce ieșeau din magazinul alimentar au trecut pe lângă victima V.S. și martorul P.D.M. care consumaseră băuturi alcoolice cu martorul Z.B.P. Aceștia mergând să mai cumpere bere de la același magazin alimentar. Fără niciun motiv, martorul P.D.M. a lovit brusc cu palma peste față pe martorul D.C.M. care-l însoțea pe inculpat. Acesta din urmă s-a întors și l-a lovit cu pumnul în față pe P.D.M. care a căzut. Victima V.S. l-a apostrofat pe inculpat, folosind cuvinte injurioase, deși inculpatul nu i se adresase, moment în care acesta din urma i-a ripostat, lovindu-l cu palma peste față. Lovitura cu palma a provocat dezechilibrul victimei, care consumase alcool și a căzut pe asfalt.

A fost internată de urgență la Spitalul Clinic de Urgență „B.A.”. La data de 26 martie 2012 a decedat în spital. Concluziile raportului medico-legal de necropsie, în urma examinării documentației medicale puse la dispoziție și a constatărilor necropsice au fost în sensul că moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractura craniană. Leziunile traumatice prezentate s-au putut produce la data de 22 martie 2012 cel mai probabil prin lovire de corp dur, nefiind o legătură de cauzalitate directă și necondiționată. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că dorește să se judece în condițiile dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., judecata în cazul recunoașterii vinovăției. A învederat instanței că nu solicită administrare de probe noi, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, că dorește să se judece în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește. Din analiza materialului probator nu a rezultat că inculpatul a fost provocat de victimă pentru a acționa în sensul celor menționate. Nu a rezultat o provocare produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă care să-l determine să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții. Instanța a apreciat că a existat un conflict spontan cauzat în principal de consumul de alcool sub influența căruia se aflau inculpatul, martorii și victima.

Inculpatul nu a acționat cu intenția directă de a curma viața victimei, nu a urmărit producerea acestui rezultat, pe fondul unei dușmănii, a urii, a răzbunării sau a unor incidente preexistente. Dacă martorul P.D.M. nu lovea fără niciun motiv pe martorul D.C.M. care era în anturajul inculpatului și daca victima V.S. nu adresa cuvinte injurioase acestuia, probabil nici inculpatul nu-l lovea cu palma peste față. Instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată, că această infracțiune a fost săvârșită de inculpat. Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., la o pedeapsă al cărui cuantum și modalitate de executare să dea eficiență dispozițiilor art. 52 C. pen.

Au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social-concret al faptei săvârșite ca fiind o faptă pedepsită de legea penală care apără valoarea cea mai de preț și anume viața. În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a avut în vedere că este la primul conflict cu legea penală, a recunoscut și regretat fapta comisă, își câștiga existența în mod licit, are un domiciliu stabil. Din caracterizările depuse la dosar, de la Primăria comunei G. și de la vecini, a rezultat că nu este cunoscut ca o persoană violentă, nu a tulburat liniștea publică, are o familie pașnică, nu a creat probleme la vecini și autorităților locale, respectuos cu toata lumea.

Aceste împrejurări au îndrituit instanța să aprecieze că pedeapsa ce s-a aplicat constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea ei, că inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 86 1 C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ca mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii. Astfel, executarea pedepsei închisorii s-a suspendat pe durata unui termen de încercare, calculat conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen.

Pe durata acestui termen de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună unor măsuri de supraveghere și obligații, conform dispozițiilor art. 86 3 pct. 1 și pct. 3 C. pen., astfel: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune se pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta; b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă; d) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; e) să nu intre în legătură cu V.N., V.M., V.V.G., P.D.M., D.C.M., I.I.R., G.M., T.A., M.R.M., S.C.A.; f) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 86 4 C. pen. și art. 84 C. pen. S-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, conform dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, iar conform dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 29 martie 2012 la punerea în libertate. Cu privire la pretențiile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență „B.A.” și V.M., V.V.G.

și V.N., instanța a admis acțiunea acestora. În temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat la suma de 3.707 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „B.A.” și la câte 25.000 euro daune morale și la câte 4.000 RON daune materiale către părțile civile V.M., V.V.G., V.N. La stabilirea cuantumului despăgubirilor, daune materiale, acordate părților civile V.M., V.V.G., V.N., instanța a avut în vedere înscrisurile, chitanțe, depuse de aceștia la dosar și declarațiile martorilor audiați la propunerea părților civile. Înscrisurile în majoritatea lor sunt bonuri fiscale emise de Birou Notariat Public „A.A.” și Biroul Notarial Public „M.D.

și A.M.” care se repetă, bonuri fiscale de la „Hipermarchet C.”, „SC F. SRL, SC A.R. SRL, SC R. SRL , SC M.I. SRL, SC K.R. SRL, factura fiscală emisă de SC N. SRL chitanța emisă de I.N.M.L. Martorii nu au menționat în declarațiile lor că au văzut sau au auzit de la părțile civile ce sume s-au cheltuit cu ocazia cumpărării de alimente, sucuri, apă, bere pentru a servi persoanele care au venit la priveghi, înmormântare sau parastase, numai martorul M.M. a menționat suma de 400 mii RON precizată de partea civilă V.V.G. că ar fi fost cheltuită cu ocazia înmormântării. Instanța a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor civile, daune materiale, probele existente la dosar, împrejurarea că înmormântarea a avut loc în perioada postului când au fost servite produse de post, numărul persoanelor care au venit la priveghi și la înmormântare prin raportare la regulile impuse de tradiție (cutuma) în asemenea cazuri, fără a se ajunge la o îmbogățire fără just temei.

În ceea ce privește daunele morale, practica judiciară a statuat ca fiind satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele psihice ale părților civile, urmare a faptei inculpatului. Orice suferință fizică presupune și o suferință psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial. Cuantumul nu este supus unui criteriu legal prestabilit, ci determinarea în concret se lasă la aprecierea instanței. În cauză au fost evidente suferințele psihice ale părților civile prin pierderea tatălui, astfel că a fost justificată acordarea de daune morale acestora, având în vedere că orice sumă de bani nu poate înlocui durerea și pierderea suferită, însă până la limita transformării durerii într-o îmbogățire fără just temei.

Împotriva sentinței Tribunalului București au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și părțile civile V.M., V.V.G. și V.N. Prin decizia penală nr. 64/A din 5 martie 2013, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și părțile civile V.M., V.V.G. și V.N. împotriva sentinței penale nr. 791/F din 14 noiembrie 1012 a Tribunalului București, secția a II-a penală. S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond: S-a înlăturat aplicarea art. 86 1 și urm. C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A.B.A.N.

la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la 29 martie 2012 la 14 noiembrie 2012. Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. S-a reținut că, în mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt constând în aceea că, la data de 22 martie 2012, în jurul orei 22:35 la intersecția dintre B-dul C.R.

și str. D., intimatul inculpat A.B.A.N. a lovit-o pe victima V.S. în zona feței, aplicându-i o lovitură cu palma. În urma loviturii primite, victima a căzut și s-a lovit la cap, decedând în urma leziunilor suferite. Situația de fapt a fost stabilită de instanța de fond în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în faza de urmărire penală, respectiv, declarațiile inculpatului A.B.A.N.; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente; declarațiile martorilor I.I.R., G.M., T.A., D.C.M., M.M.R., Z.B.P., P.D.M., S.C.A., C.A., D.V.C., A.M., R.C., B.D., B.D.C. și R.D.C., raportul medico-legal de autopsie și planșele fotografice; procesele-verbale de recunoaștere din planșele fotografice aferente; procesele-verbale de efectuare a percheziției și planșele fotografice aferente; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor purtate cu serviciul 112, dar și înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, Curtea a constatat că, în mod legal, instanța de fond a încadrat juridic fapta săvârșită de intimatul inculpat în dispozițiile art. 183 C. pen. S-a constatat că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul omisiunii aplicării prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J. Astfel, infracțiunile pentru care s-a dispus prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa la Legea nr. 76/2008, printre acestea fiind enumerată și infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. În acest sens, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, prelevarea de probe biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă se dispune de instanța de judecată prin hotărârea de condamnare.

Totodată, Curtea a constatat că sentința penală apelată a fost netemeinică sub aspectul greșitei individualizări judiciare a executării pedepsei închisorii. Astfel, s-a reținut că una dintre condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere, prevăzută în dispozițiile art. 86 1 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost aprecierea instanței că pronunțarea condamnării a constituit un avertisment pentru condamnat care, chiar fără executarea pedepsei, nu ar mai fi săvârșit infracțiuni. Aprecierea instanței a avut în vedere anumite coordonate stabilite de lege ce privesc persoana condamnatului și comportamentul acestuia după comiterea faptei. Aprecierea instanței s-a format și pe alte elemente ce privesc persoana condamnatului decât cele prevăzute la art. 86 1 alin. (1) lit. c) C. pen.

și cu deosebire pe comportamentul inculpatului după comiterea faptei, comportament din care să rezulte preocuparea acestuia pentru împiedicarea amplificării rezultatului, ajutorul dat imediat victimei, repararea prejudiciului cauzat prin infracțiunea comisă, etc. Întrucât aplicarea suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere este lăsată la aprecierea instanței de judecată, Curtea a constatat că, prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei. Or, față de piesele dosarului, s-a apreciat că pronunțarea condamnării nu constituie un avertisment pentru condamnat, în înțelesul dat prin dispozițiile art. 86 1 alin. (1) lit. c) C. pen.

În acest sens, a avut în vedere gravitatea reală, deosebită a faptei comise, modul concret de săvârșire a infracțiunii, dar și necesitatea unei reacții corespunzătoare din partea autorităților competente pentru a fi stopate infracțiunile de violență, în general și, în special, cele urmate de moartea victimei. S-a reținut că, anterior comiterii faptei ce a avut ca urmare moartea unei persoane, intimatul inculpat a consumat substanțe etnobotanice combinate cu băuturi alcoolice. Totodată, s-a constatat că inculpatul nu a fost, în niciun fel, provocat de victimă, pe care a lovit-o, fără vreun motiv real, urmare a implicării intimatului într-un conflict, tot violent, cu alte persoane. Astfel, din depoziția martorului G.M.

a rezultat, în esență, faptul că, în seara incidentului, acesta s-a întâlnit cu inculpatul și cu alți prieteni în oraș, că inculpatul a cumpărat de la un magazin de substanțe etnobotanice un praf alb, pe care l-a inspirat pe nas, că a consumat în plus și alcool, respectiv, mai multe beri împreună cu ceilalți prieteni și că, întorcându-se, din nou, la magazinul de substanțe etnobotanice pentru a mai cumpăra astfel de substanțe, a început să se certe cu mai mulți bărbați. Martorul a mai arătat că le-a spus prietenilor săi înaintea acestui incident faptul că nu agreează ieșirile cu inculpatul în oraș pentru că este o persoană violentă căreia îi place să intre în conflict cu alte persoane. Cu referire la incident, martorul G.M.

a relatat faptul că inculpatul l-a lovit cu pumnul pe unul dintre bărbații din grupul celălalt, după care, enervat că victima V.S. l-a apostrofat, i-a dat și acestuia o palmă. „Bărbatul în vârstă a căzut pe asfalt exact cum cad boxerii când sunt făcuți K.O. fără să schițeze un gest de a-și proteja căderea. Când a căzut bărbatul respectiv s-a lovit cu capul de asfalt făcând un zgomot ca și când s-ar fi spart un ou”. Modalitatea în care s-au derulat faptele a fost confirmată și prin declarația martorului M.M.R. care a arătat că inculpatul l-a lovit, cu pumnul, pe un tânăr, ce a căzut și nu s-a mai ridicat, după care, victima i-a luat apărarea celui căzut și l-a întrebat pe inculpat de ce a procedat în acest mod, iar inculpatul l-a lovit, cu palma peste față, victima căzând, la rândul ei și rămânând culcată pe asfalt.

Aceleași aspecte au fost relevate și de ceilalți martori audiați în cauză. Așadar, cu referire la persoana inculpatului, Curtea a reținut că acesta are un comportament violent, căruia îi place să genereze stări conflictuale, comportament agresiv determinat, în principal, de consumul de substanțe etnobotanice combinat cu consumul de băuturi alcoolice. În ceea ce privește fapta săvârșită, Curtea a constatat că inculpatul a acționat cu o violență excesivă, a lovit două persoane, ambele căzând pe asfalt, dovadă că loviturile aplicate au fost foarte puternice. Inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul primei victime, un tânăr care a căzut pe asfalt și nu s-a mai ridicat. Acest fapt nu l-a împiedicat, însă, pe inculpat, să continue să lovească o a doua victimă, pe V.S., persoană în puterea vârstei (53 de ani), robustă, care s-a dezechilibrat și, de asemenea, a căzut pe asfalt, rămânând acolo.

Curtea a reținut intensitatea deosebită a loviturii cu palma aplicată în zona feței, având în vedere urmările produse. Chiar dacă victima consumase băuturi alcoolice, mai exact, bere, un lichid slab alcoolizat, ținând seama de constituția acesteia, nu se poate reține că starea în care se afla victima, anume, sub influența băuturilor alcoolice, a determinat dezechilibrarea și căderea acesteia pe asfalt și, mai ales, urmările grave provocate, conform raportului de autopsie întocmit în cauză, dacă inculpatul nu ar fi acționat cu o violență excesivă, aplicând victimei o lovitură de o intensitate deosebită. Astfel, din concluziile raportului medico-legal de necropsie întocmit în cauză, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană.

Leziunile traumatice s-au putut produce, cel mai probabil, prin lovire de corp dur. Cu referire la comportamentul inculpatului după comiterea faptei, Curtea a reținut că, după săvârșirea infracțiunii, inculpatul a plecat de la locul incidentului, nu s-a preocupat pentru împiedicarea amplificării rezultatului, pentru a da ajutor imediat victimei ori, ulterior, pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiunea comisă. Având în vedere aspectele reținute, s-a apreciat că, în cauză, scopul educativ și preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins, în condiții optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus, urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., cu executare în regim de detenție. În ceea ce privește motivul de apel invocat de părțile civile cu referire la latura civilă, Curtea l-a apreciat nefondat. Astfel, s-a constatat că instanța de fond a soluționat, în mod judicios, acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în procesul penal, în conformitate cu dispozițiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen. În acest sens, Curtea a constatat că, în cauză, au fost întrunite, cumulativ, condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie și anume: infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte a cauzat un prejudiciu, de ordin patrimonial, dar și moral; între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit există o legătură, directă, de cauzalitate; prejudiciul este cert, sigur, atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul posibilităților de evaluare și nu a fost reparat.

Dauna morală a constat, tocmai, în prejudiciul care nu s-a pretat unei evaluări pecuniare, iar, în cazul de față, repararea daunelor morale trebuie acordată succesorilor victimei. De asemenea, s-a constatat că întinderea unei atari despăgubiri a fost justificată, însă, în cuantumul stabilit de instanța de fond, în raport de datele cauzei, ținând cont de suferințele psihice ale părților civile cauzate prin pierderea tatălui. Cuantumul daunelor morale a fost judicios apreciat, sumele acordate nefiind de natură a crea impresia unei îmbogățiri fără just temei. Curtea a apreciat nefondată critica referitoare la faptul că instanța de fond nu a dispus acordarea de daune morale astfel cum s-a solicitat, constatând că, în cauză, cuantumul despăgubirilor morale acordate este direct proporțional cu prejudiciul efectiv suferit, de natură nepatrimonială, neimpunându-se, așadar, majorarea lui.

Referitor la cuantumul daunelor materiale acordate și temeinicia lor, Curtea a constatat că prima instanță, în mod legal și temeinic, a obligat inculpatul A.B.A.N. la plata a câte 4.000 RON către părțile civile, întinderea prejudiciului de ordin patrimonial fiind dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond (chitanțe) și prin depozițiile martorilor, audiați la propunerea părților civile. În acest sens, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond a avut în vedere faptul că îrimormântarea a avut loc în perioada postului, când au fost servite, așadar, produse de post, dar și numărul persoanelor care au venit la priveghi și la înmormântare, prin raportare la regulile impuse de tradiție, în asemenea cazuri.

Față de faptul că înscrisurile de la dosar, în majoritatea lor, au reprezentat bonuri fiscale emise de Biroul Notariat Public „A.A.” și Biroul Notarial Public „M.D. și A.M.”, care s-au repetat, bonuri fiscale de la „Hipermarchet C.”, SC F. SRL, SC A.R. SRL, SC R. SRL, SC M.I. SRL, SC K.R. SRL, factura fiscală emisă de SC N. SRL, chitanța emisă de I.N.M.L., iar martorii, cu excepția numitului M.M., nu au menționat, în depozițiile acestora, că au văzut sau au auzit de la părțile civile ce sume s-au cheltuit cu ocazia cumpărării de alimente și băuturi ce au fost servite persoanelor care au venit la priveghi, înmormântare sau parastase, Curtea a apreciat că sumele acordate nu s-ar fi impus a fi majorate.

Împotriva deciziei penale nr. 64/A din 5 martie 2013 a Curții de Apel București a declarant recurs inculpatul A.B.A.N., invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Inculpatul A.B.A.N. solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., din detenție în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. invocat de apărare nu este incident în cauză. În conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., hotărârea este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Dispozițiile legale enunțate au în vedere situațiile în care instanța nu aplică prevederi legale (penale sau civile) obligatorii (spre exemplu nu aplică prevederilor art. 37 C. pen. referitoare la recidivă); aplică dispoziții legale neprevăzute de lege (ex. măsura de siguranță a confiscării speciale deși legea nu o prevede în cazul unei infracțiuni formale, de pericol) sau aplică greșit prevederi legale care trebuiau aplicate (ex. aplicarea greșită a prevederilor art. 37 C. pen. sau greșita aplicare a legii civile prin înlăturarea solidarității la despăgubirea morală a părții civile, în condițiile în care fapta prevăzută de legea penală a fost săvârșită de mai mulți inculpați).

În speță, criticile recurentului se referă la netemeinicia pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la mijloacele de individualizare judiciară a executării pedepsei prin neaplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Examinarea acestora nu se poate realiza însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., pentru că nu se integrează în niciuna dintre situațiile enumerate. O astfel de analiză se putea realiza anterior modificării dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În actuala reglementare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. a fost modificat și prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale). Constatând că motivele invocate de recurent nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. și nici nu se încadrează în dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. sau în vreun alt caz care să se ia în considerare din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului A.B.A.N., iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.B.A.N. împotriva deciziei penale nr. 64/A din 5 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință, publică, azi, 15 octombrie 2013.