ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 730/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 730/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

578 din 18 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-au

hotărât următoarele:

Î

n baza art. 9 alin. (1)

lit b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

C. pen. a condamnat pe inculpatul V.G.I., la o

pedeapsă de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit b) și c) C. pen., pe o

durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art.

71-64 lit a) teza a II-a lit b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

-86

2

C. pen. a suspendat executarea pedepsei aplicate, sub supraveghere, pe o durata

de 5 (cinci) ani termen de încercare.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

datele fixate, la Serviciul de probațiune desemnat cu supravegherea;

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința

și orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea;

justifice schimbarea locului de muncă;

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin. (4) C. pen. îa încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune

de pe lângă Tribunalul București.

A atras atenția

inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse,

conform art. 86

3

alin. 4, teza finala, C. pen. și art. 86/4 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei.

A admis în parte, acțiunea civilă formulată de către A.N.A.F.

și a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 114.363,56 lei.

În baza art. 11 din Legea

nr. 241/2005 a instituit sechestru asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și

imobile ale inculpatului până la concurența sumei de 114.363,56 lei.”

Pentru a pronunța

soluția de mai sus, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.

495/P/2012 din data de 25 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

București, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V.G.I.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că,

potrivit

adresei din 19 iunie 2012 a O.N.R.C., SC

J.M.G. SRL a fost înființată pe o perioadă nelimitată, având sediul în

București

, sector 5,

fiind înscrisă în

Registrul Comerțului din data de 27 octombrie 2005, având obiect principal de

activitate „Construcții de clădiri și lucrări de geniu”. Capitalul social este

constituit din 20 părți sociale în valoare de 10 lei fiecare, participare

asociaților fiind, inițial, 19 părți sociale - V.S.M. și o parte socială - V.G.I.,

iar de la data de 24 martie 2009 cei doi asociați au deținut câte 10 părți

sociale fiecare. Prin sentința comercială nr. 7961 din 09 decembrie 2010 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, în Dosarul nr. 21473/3/2010

instanța a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței și a desemnat

ca administrator judiciar pe C.I.I. S.C.D. (vol. II, filele 435-448).

În perioada 2009-2010, inculpatul

V.G.I. deținea în cadrul SC J.M.G. SRL funcția de director general, însă era

administratorul în fapt al societății, acest aspect rezultând din toate probele

administrate în cauză.

I. Relația comercială dintre SC J.M.G. SRL

și SC E.S. SRL.

La data de 28 august 2009 SC

J.M.G. SRL, în calitate de furnizor (subantreprenor) a încheiat cu SC E.S. SRL,

înregistrată la Registrul Comerțului

, cu sediul în

Buftea, Șos. București-Târgoviște,

în calitate de

antreprenor, contractul de furnizare și montaj din 28 august 2009 având ca

obiect,,reabilitare termică blocuri în Municipiul București, sector 2,

respectiv executarea de către subantreprenor, cu materialele sale, a lucrărilor

de furnizare, confecționare și montaj tâmplărie P.V.C. pentru obiectivele: blocul

22 din str. T.D. și blocul OD/7/B din str. E.”

Prin actul adițional din 16

septembrie 2009 la contractul de subantrepriză din 28 august 2009 au fost

adăugate obiectivele: blocul 61, și blocul 61, pentru executarea aceluiași tip

de lucrări.

În perioada 28 august 2009 - 23 martie 2010 SC

E.S. SRL a înregistrat în evidențele contabile un număr de zece facturi (dintre

care o factură storno) emise de către SC J.M.G. SRL

,

în valoare totală de 650.571,40 lei (din care valoarea bazei impozabile -

541.848,14 lei și T.V.A. - 108.723,26 lei), reprezentând contravaloare lucrări

executate. La rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” toate cele zece

facturi au înscrisă mențiunea,,tâmplărie P.V.C. cf. contract 618/28 august 2009”.

Din valoarea înscrisă în cele zece facturi, SC E.S. SRL a achitat în numerar

suma de 87.500 lei, prin efectuarea unor plăți de până la 5.000 lei pe zi.

SC E.S. SRL a mai achitat către SC

J.M.G. SRL suma de 226.204,89 lei, prin virament bancar, în perioada 15

septembrie 2009-23 august 2010 (raport de expertiză contabilă judiciară, vol.

II, filele 34-35, 160, 202-203.

Situația facturilor emise

de către SC

J.M.G. SRL

și a plăților efectuate de către SC E.S.

SRL se prezintă astfel:

valoare totală - 101.150,00 lei

(valoare - 85.000 lei și T.V.A. - 16.150

lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are

înscrisă mențiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conform contract din 28 august 2009”;

2.

Factura din

16 septembrie 2009 - valoare totală - 50.000,00 lei

(valoare - 42.016,80

lei și T.V.A. - 7.983,20 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a

serviciilor” această factură are înscrisă mențiunea,,Tâmplărie P.V.C. conf.

contr. Din 28 august 2009”; această factură figurează ca fiind achitată în

numerar din casieria SC E.S. SRL conform următoarelor chitanțe, fiecare în

valoare de 5.000 lei: chitanța din

16 septembrie 2009, chitanța din 17

septembrie 2009, chitanța din 18 septembrie 2009, chitanța din 19 septembrie 2009,

chitanța din 21 septembrie 2009, chitanța din 22 septembrie 2009, chitanța din 23

septembrie 2009, chitanța din 24 septembrie 2009, chitanța din 25 septembrie 2009,

chitanța din 26 septembrie 2009.

3.

Factura din

29 septembrie 2009 - valoare totală - 151.150,00 lei

(valoare - 127.016,81

lei și T.V.A. - 24.133,19 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a

serviciilor” această factură are înscrise mențiunile: 1. ,,Montaj tâmplărie P.V.C.

conform contr. din 28 august 2009 ,,Storno avans din 28 august 2009 și din 16

septembrie 2009"; cu toate că valoarea finală a facturii

din 29

septembrie 2009

este

de 0,00 lei (prin stornarea facturilor din 28 august 2009 și din 16 septembrie 2009),

această factură figurează ca fiind achitată parțial în numerar din casieria SC

E.S. SRL - 35.000 lei - conform următoarelor chitanțe, fiecare în valoare de

5.000 lei: chitanța din

05

noiembrie 2009, chitanța din 06 noiembrie 2009, chitanța din 09 noiembrie 2009,

chitanța din 10 noiembrie 2009, chitanța din 11 noiembrie 2009, chitanța din 12

noiembrie 2009, chitanța din 13 noiembrie 2009.

4.

Factura din 19

februarie 2009 - valoare totală - 168.012,47 lei

(valoare - 139.015,43

lei și T.V.A. - 28.997,04 lei), având înscrisă la rubrica,,denumirea produselor

sau a serviciilor” mențiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conform contract 618/28

august 2009”; această factură este postdatată, întrucât facturi din același

carnet, cu numere mai mici, sunt emise în perioada august - decembrie 2009.

5.

Factura din 10

noiembrie 2009 - valoare totală - 40.000,00 lei

(valoare - 33.613,45 lei

și T.V.A. - 6.386,55 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor”

această factură are înscrisă mențiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conf. contr. din

28 august 2009”;

6.

Factura din 04

decembrie 2009 - valoare totală - 100.000,00 lei

(valoare - 84.033,61

lei și T.V.A. - 15.966,39 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a

serviciilor” această factură are înscrisă mențiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C.

conf. contr. din 28 august 2009”;

7.

Factura din 04

decembrie 2009 - valoare totală - 2.000,00 lei

(valoare - 1.680,67 lei

și T.V.A. - 319,33 lei), având înscrisă la rubrica,,denumirea produselor sau a

serviciilor” mențiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conf. contr. din 28 august 2009”;

această factură figurează ca fiind achitată în numerar din casieria SC E.S. SRL

conform chitanței din 04 decembrie 2009 în valoare de 2.000 lei;

8.

Factura din 14

decembrie 2009 - valoare totală - 90.000,00 lei

(valoare - 75.630,25 lei

și T.V.A. - 14.369,75 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor”

această factură are înscrisă mențiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conf. contr. din

28 august 2009”;

9.

Factura din 21

decembrie 2009 - valoare totală - 37.890,20 lei

(valoare - 29.502,32 lei

și T.V.A. - 8.297,88 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor”

această factură are înscrisă mențiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C. conf. contr.

din 28 august 2009 situație lucrări luna decembrie”;

10.

Factura din 23

martie 2010 - valoare totală - 61.518,732 lei

(valoare - 51.265,61 lei

și T.V.A. - 10.253,122 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a

serviciilor” această factură are înscrisă mențiunea ,,Avans tâmplărie P.V.C.

conf. contr. din 28 august 2009 situație lucrări luna martie”.

Facturile și chitanțele în cauză au menționat

la rubrica,,numele delegatului” pe V.G., asociat și administrator în fapt al

SC J.M.G.

SRL

. Expertiza grafică dispusă în Dosarul nr. 4762/P/2010

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea nu a putut stabili cui aparțin

scrisul și semnăturile de pe facturile și chitanțele menționate mai sus (raport

de expertiză din 15 martie 2010, cap. V ,,Concluzii”, vol. III, filele

282-283).

Din adresa din 08 martie 2011

emisă de SC T.R. SRL rezultă că facturile emise de SC J.M.G. SRL către SC E.S.

SRL și către SC C.A.I. SRL fac parte din plaja de facturi utilizate de această

societate în sem. II 2009 (vol. II, filele 451-452).

Fiind audiat,

inculpatul V.G.I. a declarat că îi aparțin scrisul și semnăturile de pe

facturile

din 28 august 2009, din 16 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009,

din 19 februarie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 04 decembrie 2009, din 04

decembrie 2009, din 14 decembrie 2009, din 21 decembrie 2009 și din 23 martie 2010

și chitanțele

din

17

septembrie 2009, din 18 septembrie 2009, din 19 septembrie 2009, din 21

septembrie 2009, din 22 septembrie 2009, din 23 septembrie 2009, din 24

septembrie 2009, chitanța din 25 septembrie 2009 și din 26 septembrie 2009.

Referitor la

chitanțele din 05 noiembrie 2009, din 06 noiembrie 2009, din 09 noiembrie 2009,

din 10 noiembrie 2009, din 11 noiembrie 2009, din 12 noiembrie 2009, din 13

noiembrie 2009 și din 16 septembrie 2009, înv. V.G.I. a arătat că semnătura de

la rubrica ,,casier” îi aparține iar scrisul de pe acestea aparține martorului D.D.

(administrator al SC L.M. SRL), fiind completate de acesta la rugămintea

învinuitului, aspect confirmat de către martor (declarații inc. V.G.I., vol. I,

filele 79-86, declarație martor D.D., vol. I, filele 185-186).

Cu privire la

neînregistrarea în evidența contabilă a facturilor și chitanțelor menționate

mai sus, inc. V.G.I. a arătat că a predat aceste documente societății care

ținea evidența contabilă a SC J.M.G. SRL

și nu își

explică de ce nu au fost înregistrate. Inculpatul nu a putut prezenta un

contract încheiat cu această societate și niciun înscris privind predarea

documentelor contabile în vederea înregistrării (declarație, vol. I, filele

79-86).

II. Relația comercială dintre SC J.M.G. SRL

și SC C.A.I. SRL.

SC C.A.I. SRL, înregistrată la

Registrul Comerțului

, cu sediul în mun., jud. Giurgiu,

a înregistrat în evidențele contabile trei facturi fiscale

emise de către SC J.M.G. SRL (facturile din 23 iulie 2009 și din 24 iulie 2009,

în valoare totală de 69.020 lei, din care valoare - 58.000 lei și T.V.A. -

11.020 lei), emise ca urmare a derulării contractului din 01 iunie 2009

încheiat între cele două societăți, având ca obiect,,furnizare și montaj glaf

aluminiu”. Contractul din 01 iunie 2009 nu a fost identificat în evidențele

contabile ale nici uneia dintre cele două societăți.

Situația facturilor emise

de către SC

J.M.G. SRL

pentru beneficiarul SC C.A.I. SRL se

prezintă astfel:

valoare totală - 54.999,42 lei

(valoare - 46.218,00 lei și T.V.A. - 8.781,42

lei); la rubrica ,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are

înscrisă mențiunea ,,furnizare și montaj glaf aluminiu conform contract din 01

iunie 2009 - situație lucrări”;

2.

Factura din 24 iulie 2009

- valoare totală - 3.570,00 lei

(valoare - 3.000,00 lei și T.V.A. - 370,00

lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are

înscrisă mențiunea ,,Grile hidro reglabile - situație lucrări”;

3.

Factura din 24 iulie 2009

- valoare totală - 10.450,58 lei

(valoare - 8.782,00 lei și T.V.A. -

1.668,58 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această

factură are înscrisă mențiunea,,glafuri aluminiu conform contract din 01 iunie 2009

- situație lucrări”. Facturile menționate au fost evidențiate în evidența

contabilă a SC C.A.I. SRL însă nu și în evidența contabilă a

SC J.M.G.

SRL

.

De precizat că cele trei facturi sunt atașate

în copie la dosar (vol. II, filele 296-298). Facturile originale, parțial

deteriorate prin ardere, se găsesc atașate la Dosarul nr. 104/93/2011 aflat pe

rolul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

în cutia-anexă la acest dosar. Fiind audiat, inc. V.G.I. a declarat că îi

aparțin scrisul și semnăturile de pe facturile din 23 iulie 2009, din 24 iulie 2009

și din 24 iulie 2009 (declarații inc. V.G.I., vol. I, fila 81).Cu privire la

neînregistrarea în evidența contabilă a facturilor menționate mai sus, inc. V.G.I.

a arătat că a predat aceste documente societății care ținea evidența contabilă

a SC J.M.G. SRL

și nu își explică de ce nu au fost

înregistrate. Inculpatul nu a putut prezenta un contract încheiat cu această

societate și niciun înscris privind predarea documentelor contabile în vederea

înregistrării. Inc. V.G.I. a arătat că nu cunoaște cine și din ce motiv a vrut

să distrugă prin ardere cele trei facturi (declarație, vol. I, fila 81).

Pentru

lămurirea cauzei sub toate aspectele, prin Ordonanța din data de 06 iulie 2012

a I.G.P.R. - D.I.F. s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare

care să determine cuantumul prejudiciului cauzat bugetului general consolidat

prin săvârșirea de către administratorii SC J.M.G. SRL

a

infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 241/2005, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin raportul de expertiză contabilă

judiciară înregistrat la C.E.C.C.A.R. - Filiala București din 18 iulie 2012

s-au stabilit următoarele:

I. Referitor la

relația comercială

dintre SC J.M.G. SRL

și SC E.S. SRL.

Din documentele puse la dispoziția expertului

contabil - contract de furnizare și montaj din 28 august 2009 și actele

adiționale din 16 septembrie 2009, din 04 decembrie 2009 și din 14 aprilie 2010

- a rezultat existența unor relații comerciale între SC SC J.M.G. SRL.

În evidența financiar-contabilă a SC E.S. SRL

au fost identificate un număr de 10 facturi -

facturile

din 28 august 2009, din 16 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009,

din 19 februarie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 04 decembrie 2009, din 14

decembrie 2009, din 21 decembrie 2009 și din 23 martie 2010 - în valoare totală

de 650.571,40 lei (din care valoarea bazei impozabile - 541.848,14 lei și T.V.A.

- 108.723,26 lei), emise de către SC J.M.G. SRL

.

Referitor la data înscrisă pe factura din 19

februarie 2009 expertul a arătat că în mod cert aceasta este eronată, întrucât

pe factură este menționat contractul din 28 august 2009 și Actul adițional

încheiat la data de 04 decembrie 2009, precum și stornarea avansului înscris în

cuprinsul facturii din 04 decembrie 2009, astfel încât se poate considera că

această factură se regăsește din punct de vedere al datelor înscrise în

cuprinsul său în perioada supusă verificării, respectiv iulie 2009 - martie

2010.

Pe baza documentelor puse la dispoziție

expertul a concluzionat că în perioada iulie 2009 - martie 2010

SC J.M.G.

SRL

nu a înregistrat în evidențele contabile și nu a

declarat la Administrația Financiară sector 5 București venituri provenite din

prestarea de servicii către SC E.S. SRL în valoare totală de 316.163,40 lei,

din care baza de impozitare - 260.833,14 lei și T.V.A. colectat - 55.330,40

lei.

Referitor la prejudiciul cauzat

bugetului general consolidat de către SC J.M.G. SRL prin neînregistrarea și nedeclararea

în totalitate a veniturilor realizate în urma derulării contractului din

28 august

2009 încheiat cu SC E.S. SRL, expertul a arătat că acesta este în cuantum de

97.063,56 lei, compus din T.V.A. - 55.330,26 lei și impozit pe profit -

41.733,30 lei.

II. Referitor la

relația comercială

dintre SC J.M.G. SRL

și SC C.A.I. SRL.

Din analiza efectuată pe baza deconturilor de

T.V.A. și a Declarației 394 privind livrările de bunuri și prestările de

servicii precum și achiziția de bunuri și servicii depuse de SC J.M.G. SRL

la Administrația Financiară a sectorului 5 București, a facturilor

din 23 iulie 2009, din 24 iulie 2009 și din 24 iulie 2009, în valoare totală de

69.020 lei, din care valoare - 58.000 lei și T.V.A. - 11.020 lei), rezultă că

în perioada iulie 2009 - martie 2010 SC J.M.G. SRL a executat lucrări având ca

beneficiar SC C.A.I. SRL, pentru care a emis cele trei facturi fiscale

menționate.

Pe baza documentelor puse la dispoziție

expertul a concluzionat că în perioada iulie 2009 - martie 2010

SC J.M.G.

SRL

nu a înregistrat în evidențele contabile și nu a

declarat la Administrația Financiară Sector 5 București venituri provenite din

prestarea de servicii către SC C.A.I. SRL în valoare totală de 69.020 lei, din

care baza de impozitare - 58.000 lei și T.V.A. colectat - 11.020 lei).

Referitor la prejudiciul cauzat

bugetului general consolidat de către SC J.M.G. SRL prin neînregistrarea și nedeclararea

în totalitate a veniturilor realizate în urma derulării contractului din 01

iunie 2009

încheiat cu SC C.A.I. SRL, expertul a arătat că acesta este în cuantum de

20.300,00 lei, compus din T.V.A. - 11.020,00 lei și impozit pe profit -

9.280,00 lei.

În concluzie, prejudiciul total

cauzat bugetului general consolidat de către SC J.M.G. SRL este de 117.363,56

lei, compus din T.V.A. - 66.350,26 lei și impozit pe profit - 51.013,30 lei. Cu

privire la prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă, inc. V.G.I. și înv. V.S.M.

au declarat că vor depune toate diligențele pentru achitarea acestuia. Referitor

la intenția inc. V.G.I. privind săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală,

este de observat modalitatea în care au fost efectuate parțial plățile pentru

lucrările executate și anume prin plăți fragmentate în numerar, pentru facturi

a căror valoare este mai mare de 5.000 lei, procedeu interzis expres de lege,

aspect care arată intenția învinuitului de a evita decontarea prin bancă, în

scopul îngreunării unui eventual control ulterior.

Conform art.

5 din Ordonanța nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare,,,pentru

întărirea disciplinei financiare și evitarea evaziunii fiscale, operațiunile de

încasări și plăți între persoanele juridice se vor efectua numai prin

instrumente de plată fără numerar.

Prin

excepție de la prevederile alineatului precedent, persoanele juridice pot

efectua plăți în numerar în următoarele cazuri:

a)

plata salariilor și a altor drepturi de personal;

b)

alte operațiuni de plăți ale persoanelor juridice cu persoane fizice;

c)

plăți către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000

lei, plățile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui

plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei. Sunt interzise plățile fragmentate în

numerar către furnizorii de bunuri și servicii, pentru facturile a căror

valoare este mai mare de 50.000.000 lei.

Referitor

la vinovăția inculpaților V.G.I. și V.S.M., din probele administrate în cauză a

rezultat că în fapt SC J.M.G. SRL a fost administrată de inc. V.G.I., cel puțin

în privința relațiilor contractuale desfășurate cu SC E.S. SRL și SC C.A.I. SRL

(declarații inc. V.G.I., vol. I, filele 79-86, declarații înv. V.S.M., vol. I,

filele 90-97, declarații martor D.D., vol. I, filele185-190).

În

privința contractelor derulate de SC J.M.G. SRL cu cele două societăți, inc. V.G.I.

este cel care a negociat și semnat contractele încheiate precum și toate actele

emise ca urmare a derulării acestora, respectiv facturi și chitanțe.

Examinând actele și lucrările

dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Audiat de către

instanță la termenul de judecată din data de 24 mai 2013, inculpatul a recunoscut

în totalitate infracțiunea pusă pe seama sa prin actul de sesizare al instanței

arătând că, într-adevăr, în perioada iulie 2009-martie 2010, în calitate de

administrat de fapt și de drept al firmei SC J.M.G. SRL nu a înregistrat în

evidențele contabile ale societății facturi emise de către SC C.A.I. SRL în

valoare de 69.200 lei iar în perioada august 2009-martie 2010 nu a înregistrat alte

facturi fiscale emise de către SC E.S. SRL în valoare de 45.970 lei,

recunoaștere care se coroborează cu celelalte probe administrate în faza de

urmărire penală și care a format convingerea instanței că inculpatul se face vinovat

de săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa, care în drept întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în

vedere faptul că

inculpatul

a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret în săvârșirea

infracțiunii, gradul de pericol social relativ scăzut al infracțiunii săvârșite,

împrejurările și urmările săvârșirii infracțiunii (inculpatul a întreprins și întreprinde

demersuri- făcând dovada în acest sens- de acoperire a prejudiciului cauzat),

precum și celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 C.p., instanța

a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii penale aplicată

inculpatului poate fi atins printr-o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum

să fie orientat la minimul special prevăzut de lege (prin reținerea

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.) fără a fi necesară executarea

în regim de detenție.

În consecință, prima

instanță a pronunțat soluția menționată în cele de mai sus.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel, partea civilă A.N.A.F.,

solicitând

admiterea apelului,

desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecarea cauzei pe fond de

către instanța de apel, numai pe latură civilă, arătând că înțelege să

critice sentința

apelată sub un singur aspect, respectiv, neacordarea întregii sume cu care

A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză și anume suma de 117.363,56 lei,

precum și obligarea inculpatului la plata obligațiilor fiscale accesorii,

aferente acestei sume, de la data producerii prejudiciului, până la data

achitării integrale a acestui prejudiciu.

Prin Decizia penală nr.

205/A din 03 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă A.N.A.F.

împotriva sentinței penale nr. 578 din 18 iulie 2013 a Tribunalului București,

secția a II-a penală.

Examinand sentința

atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate,

precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, instanța de apel

a constatat urmatoarele:

Apelanta-parte civilă

A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 117.363,56 lei, precum

și obligațiile fiscale accesorii, aferente acestei sume.

Prin sentința apelată, prima instanță a admis

în parte, acțiunea civilă formulată de către A.N.A.F. și a obligat inculpatul

la plata către aceasta, a sumei de 114.363,56 lei.

Pe parcursul soluționării cauzei la prima

instanță, inculpatul a achitat din prejudiciul inițial, de 117.363,56 lei, suma

de 3.000 lei, conform următoarelor chitanțe: chitanța din 11 iunie 2013 în

valoare de 1400 lei, fila 20 d.f., chitanța din 18 iunie 2013, în valoare de

600 lei, fila 21 d.f., chitanța din 17 iulie 2013, în valoare de 400 lei, fila

43 d.f., chitanța, din 17 iulie 2013, în valoare de 600 lei, fila 44 d.f.

În aceste condiții, în mod firesc,

judecătorul fondului a admis în parte acțiunea civilă și a dispus obligarea

inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 114.363,56 lei,

reprezentând diferența dintre suma solicitată a fi acordată cu titlu de

despăgubiri civile și suma achitată de inculpat.

Referitor la

solicitarea aceleiași părți civile de obligare a inculpatului și la plata

obligațiilor fiscale accesorii aferente sumei cu care s-a constituit parte

civilă, Curtea a observat, pe de o parte, că aceste obligații nu au fost clar

menționate ca și cuantum, mod de calcul și perioadă de plată, astfel încât, în

mod evident, neputându-se reține de către prima instanță, o sumă certă, lichidă

și exigibilă, nu au fost acordate, iar pe de altă parte, așa cum a menționat și

apărătorul ales al inculpatului,

nu era necesară obligarea acestuia la plata

unor asemenea sume, întrucât aceste accesorii, constând în dobânzi, penalități

și majorări de întârziere, curg de drept, potrivit dispozițiilor codului fiscal

și de procedură fiscală.

Mai mult, în

condițiile în care inculpatul nu are posibilitatea achitării integrale a

prejudiciului, plătind eșalonat sumele datorate, de fiecare dată îi sunt

recalculate aceste obligații fiscale accesorii.

Nu în ultimul rând, s-a

arătat că partea civilă are posibilitatea executării silite a inculpatului,

fără să existe riscul unei insolvabilități, având în vedere că prin sentința apelată

s-a dispus,

în

baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituirea sechestrului asigurator asupra

tuturor bunurilor mobile si imobile ale inculpatului până la concurența sumei

datorate.

Pentru toate aceste considerente, instanța de apel, în

baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul

declarat de apelanta-parte civilă A.N.A.F.

Împotriva acestei

decizii, la data de 12 februarie 2014, în termen legal, a declarat recurs

(filele 13-15 din dosar) partea civilă A.N.A.F.

Au fost depuse motive

scrise de recurs prin care s-a solicitat, în esență, admiterea recursului,

casarea în parte a hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare în

ceea ce privește latura civilă a cauzei, în sensul obligării inculpatului și la

plata obligațiilor fiscale accesorii, de la momentul producerii prejudiciului

până la data la care suma va fi integral achitată.

Examinând recursul

declarat de partea civilă, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru

următoarele motive:

C. proc. pen. al

României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a

fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, cu aplicabilitate de la

data de 16 februarie 2013.

Prezentul recurs

vizează Decizia penală nr. 205/A din 3 septembrie 2013, fiind promovat de

partea civilă la 14 februarie 2014.

Trebuie remarcat că

în speță nu are aplicabilitate art. 2 din Legea nr. 2/2013: „(1)Dispozițiile

privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu

modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în

vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de

judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a

recursului”.

Rezultă, așadar că,

în rigoarea juridică a textelor legale enunțate, motivele subsumate punctului

17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., în conținutul anterior

datei de 16 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel

cum au fost învederate în scris în prezenta cauză, nu mai pot fi supuse

analizei Înaltei Curți, ca motiv de casare.

Pe de altă parte,

referitor la solicitarea părții civile de obligare a inculpatului și la plata

obligațiilor fiscale accesorii aferente sumei cu care s-a constituit parte

civilă, Înalta Curte reține ca fiind corectă aprecierea instanței de apel în

sensul că aceste obligații nu au fost clar menționate ca și cuantum, mod de calcul

și perioadă de plată, astfel încât, în mod evident, neputându-se reține o sumă

certă, lichidă și exigibilă, nu au fost acordate.

Mai mult, nu se

impunea obligarea inculpatului la plata acestor sume întrucât aceste accesorii

(respectiv dobânzi, penalități și majorări de întârziere) curg, de drept,

potrivit dispozițiilor codului fiscal și de procedură fiscală.

În aceeași ordine de

idei, partea civilă are posibilitatea executării silite a inculpatului, fără să

existe riscul unei insolvabilități, având în vedere că prin sentința apelată

s-a dispus, în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituirea sechestrului

asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la

concurența sumei datorate.

Față de aceste

considerente, constatând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva Deciziei

penale nr. 205/A din 03 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală,

cu obligarea recurentei părți civile la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 205/A

din 03 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat

V.G.I., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte

civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2014.