ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 730/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 578 din 18 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-au hotărât următoarele: Î n baza art. 9 alin. (1) lit b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. pen. a condamnat pe inculpatul V.G.I., la o pedeapsă de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71-64 lit a) teza a II-a lit b) și c) C. pen. În baza art. 86 1 -86 2 C. pen. a suspendat executarea pedepsei aplicate, sub supraveghere, pe o durata de 5 (cinci) ani termen de încercare.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: 1. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune desemnat cu supravegherea; 2. să anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea; 3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; 4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 3 alin. (4) C. pen. îa încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse, conform art. 86 3 alin. 4, teza finala, C. pen.

și art. 86/4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. A admis în parte, acțiunea civilă formulată de către A.N.A.F. și a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 114.363,56 lei. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 a instituit sechestru asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei de 114.363,56 lei.” Pentru a pronunța soluția de mai sus, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 495/P/2012 din data de 25 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V.G.I.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt, s-a reținut că, potrivit adresei din 19 iunie 2012 a O.N.R.C., SC J.M.G. SRL a fost înființată pe o perioadă nelimitată, având sediul în București , sector 5, fiind înscrisă în Registrul Comerțului din data de 27 octombrie 2005, având obiect principal de activitate „Construcții de clădiri și lucrări de geniu”. Capitalul social este constituit din 20 părți sociale în valoare de 10 lei fiecare, participare asociaților fiind, inițial, 19 părți sociale - V.S.M. și o parte socială - V.G.I., iar de la data de 24 martie 2009 cei doi asociați au deținut câte 10 părți sociale fiecare.

Prin sentința comercială nr. 7961 din 09 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, în Dosarul nr. 21473/3/2010 instanța a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței și a desemnat ca administrator judiciar pe C.I.I. S.C.D. (vol. II, filele 435-448). În perioada 2009-2010, inculpatul V.G.I. deținea în cadrul SC J.M.G. SRL funcția de director general, însă era administratorul în fapt al societății, acest aspect rezultând din toate probele administrate în cauză. I. Relația comercială dintre SC J.M.G. SRL și SC E.S. SRL. La data de 28 august 2009 SC J.M.G. SRL, în calitate de furnizor (subantreprenor) a încheiat cu SC E.S. SRL, înregistrată la Registrul Comerțului , cu sediul în Buftea, Șos.

București-Târgoviște, în calitate de antreprenor, contractul de furnizare și montaj din 28 august 2009 având ca obiect,,reabilitare termică blocuri în Municipiul București, sector 2, respectiv executarea de către subantreprenor, cu materialele sale, a lucrărilor de furnizare, confecționare și montaj tâmplărie P.V.C. pentru obiectivele: blocul 22 din str. T.D. și blocul OD/7/B din str. E.” Prin actul adițional din 16 septembrie 2009 la contractul de subantrepriză din 28 august 2009 au fost adăugate obiectivele: blocul 61, și blocul 61, pentru executarea aceluiași tip de lucrări. În perioada 28 august 2009 - 23 martie 2010 SC E.S. SRL a înregistrat în evidențele contabile un număr de zece facturi (dintre care o factură storno) emise de către SC J.M.G.

SRL , în valoare totală de 650.571,40 lei (din care valoarea bazei impozabile - 541.848,14 lei și T.V.A. - 108.723,26 lei), reprezentând contravaloare lucrări executate. La rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” toate cele zece facturi au înscrisă mențiunea,,tâmplărie P.V.C. cf. contract 618/28 august 2009”. Din valoarea înscrisă în cele zece facturi, SC E.S. SRL a achitat în numerar suma de 87.500 lei, prin efectuarea unor plăți de până la 5.000 lei pe zi. SC E.S. SRL a mai achitat către SC J.M.G. SRL suma de 226.204,89 lei, prin virament bancar, în perioada 15 septembrie 2009-23 august 2010 (raport de expertiză contabilă judiciară, vol. II, filele 34-35, 160, 202-203. Situația facturilor emise de către SC

J.M.G. SRL

și a plăților efectuate de către SC E.S. SRL se prezintă astfel:

J.M.G. SRL

pentru beneficiarul SC C.A.I. SRL se prezintă astfel: 1. Factura din 23 iulie 2009 - valoare totală - 54.999,42 lei (valoare - 46.218,00 lei și T.V.A. - 8.781,42 lei); la rubrica ,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrisă mențiunea ,,furnizare și montaj glaf aluminiu conform contract din 01 iunie 2009 - situație lucrări”; 2. Factura din 24 iulie 2009 - valoare totală - 3.570,00 lei (valoare - 3.000,00 lei și T.V.A. - 370,00 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrisă mențiunea ,,Grile hidro reglabile - situație lucrări”; 3. Factura din 24 iulie 2009 - valoare totală - 10.450,58 lei (valoare - 8.782,00 lei și T.V.A. - 1.668,58 lei); la rubrica,,denumirea produselor sau a serviciilor” această factură are înscrisă mențiunea,,glafuri aluminiu conform contract din 01 iunie 2009 - situație lucrări”.

Facturile menționate au fost evidențiate în evidența contabilă a SC C.A.I. SRL însă nu și în evidența contabilă a SC J.M.G. SRL . De precizat că cele trei facturi sunt atașate în copie la dosar (vol. II, filele 296-298). Facturile originale, parțial deteriorate prin ardere, se găsesc atașate la Dosarul nr. 104/93/2011 aflat pe rolul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cutia-anexă la acest dosar. Fiind audiat, inc. V.G.I. a declarat că îi aparțin scrisul și semnăturile de pe facturile din 23 iulie 2009, din 24 iulie 2009 și din 24 iulie 2009 (declarații inc. V.G.I., vol. I, fila 81).Cu privire la neînregistrarea în evidența contabilă a facturilor menționate mai sus, inc.

V.G.I. a arătat că a predat aceste documente societății care ținea evidența contabilă a SC J.M.G. SRL și nu își explică de ce nu au fost înregistrate. Inculpatul nu a putut prezenta un contract încheiat cu această societate și niciun înscris privind predarea documentelor contabile în vederea înregistrării. Inc. V.G.I. a arătat că nu cunoaște cine și din ce motiv a vrut să distrugă prin ardere cele trei facturi (declarație, vol. I, fila 81). Pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, prin Ordonanța din data de 06 iulie 2012 a I.G.P.R. - D.I.F. s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare care să determine cuantumul prejudiciului cauzat bugetului general consolidat prin săvârșirea de către administratorii SC J.M.G.

SRL a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. Prin raportul de expertiză contabilă judiciară înregistrat la C.E.C.C.A.R. - Filiala București din 18 iulie 2012 s-au stabilit următoarele: I. Referitor la relația comercială dintre SC J.M.G. SRL și SC E.S. SRL. Din documentele puse la dispoziția expertului contabil - contract de furnizare și montaj din 28 august 2009 și actele adiționale din 16 septembrie 2009, din 04 decembrie 2009 și din 14 aprilie 2010 - a rezultat existența unor relații comerciale între SC SC J.M.G. SRL. În evidența financiar-contabilă a SC E.S.

SRL au fost identificate un număr de 10 facturi - facturile din 28 august 2009, din 16 septembrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 19 februarie 2009, din 10 noiembrie 2009, din 04 decembrie 2009, din 14 decembrie 2009, din 21 decembrie 2009 și din 23 martie 2010 - în valoare totală de 650.571,40 lei (din care valoarea bazei impozabile - 541.848,14 lei și T.V.A. - 108.723,26 lei), emise de către SC J.M.G.

SRL . Referitor la data înscrisă pe factura din 19 februarie 2009 expertul a arătat că în mod cert aceasta este eronată, întrucât pe factură este menționat contractul din 28 august 2009 și Actul adițional încheiat la data de 04 decembrie 2009, precum și stornarea avansului înscris în cuprinsul facturii din 04 decembrie 2009, astfel încât se poate considera că această factură se regăsește din punct de vedere al datelor înscrise în cuprinsul său în perioada supusă verificării, respectiv iulie 2009 - martie 2010. Pe baza documentelor puse la dispoziție expertul a concluzionat că în perioada iulie 2009 - martie 2010 SC J.M.G. SRL nu a înregistrat în evidențele contabile și nu a declarat la Administrația Financiară sector 5 București venituri provenite din prestarea de servicii către SC E.S.

SRL în valoare totală de 316.163,40 lei, din care baza de impozitare - 260.833,14 lei și T.V.A. colectat - 55.330,40 lei. Referitor la prejudiciul cauzat bugetului general consolidat de către SC J.M.G. SRL prin neînregistrarea și nedeclararea în totalitate a veniturilor realizate în urma derulării contractului din 28 august 2009 încheiat cu SC E.S. SRL, expertul a arătat că acesta este în cuantum de 97.063,56 lei, compus din T.V.A. - 55.330,26 lei și impozit pe profit - 41.733,30 lei. II. Referitor la relația comercială dintre SC J.M.G. SRL și SC C.A.I. SRL. Din analiza efectuată pe baza deconturilor de T.V.A. și a Declarației 394 privind livrările de bunuri și prestările de servicii precum și achiziția de bunuri și servicii depuse de SC J.M.G.

SRL la Administrația Financiară a sectorului 5 București, a facturilor din 23 iulie 2009, din 24 iulie 2009 și din 24 iulie 2009, în valoare totală de 69.020 lei, din care valoare - 58.000 lei și T.V.A. - 11.020 lei), rezultă că în perioada iulie 2009 - martie 2010 SC J.M.G. SRL a executat lucrări având ca beneficiar SC C.A.I. SRL, pentru care a emis cele trei facturi fiscale menționate. Pe baza documentelor puse la dispoziție expertul a concluzionat că în perioada iulie 2009 - martie 2010 SC J.M.G. SRL nu a înregistrat în evidențele contabile și nu a declarat la Administrația Financiară Sector 5 București venituri provenite din prestarea de servicii către SC C.A.I. SRL în valoare totală de 69.020 lei, din care baza de impozitare - 58.000 lei și T.V.A.

colectat - 11.020 lei). Referitor la prejudiciul cauzat bugetului general consolidat de către SC J.M.G. SRL prin neînregistrarea și nedeclararea în totalitate a veniturilor realizate în urma derulării contractului din 01 iunie 2009 încheiat cu SC C.A.I. SRL, expertul a arătat că acesta este în cuantum de 20.300,00 lei, compus din T.V.A. - 11.020,00 lei și impozit pe profit - 9.280,00 lei. În concluzie, prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat de către SC J.M.G. SRL este de 117.363,56 lei, compus din T.V.A. - 66.350,26 lei și impozit pe profit - 51.013,30 lei. Cu privire la prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă, inc. V.G.I. și înv. V.S.M. au declarat că vor depune toate diligențele pentru achitarea acestuia.

Referitor la intenția inc. V.G.I. privind săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, este de observat modalitatea în care au fost efectuate parțial plățile pentru lucrările executate și anume prin plăți fragmentate în numerar, pentru facturi a căror valoare este mai mare de 5.000 lei, procedeu interzis expres de lege, aspect care arată intenția învinuitului de a evita decontarea prin bancă, în scopul îngreunării unui eventual control ulterior. Conform art. 5 din Ordonanța nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare,,,pentru întărirea disciplinei financiare și evitarea evaziunii fiscale, operațiunile de încasări și plăți între persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plată fără numerar.

Prin excepție de la prevederile alineatului precedent, persoanele juridice pot efectua plăți în numerar în următoarele cazuri: a) plata salariilor și a altor drepturi de personal; b) alte operațiuni de plăți ale persoanelor juridice cu persoane fizice; c) plăți către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plățile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei. Sunt interzise plățile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri și servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Referitor la vinovăția inculpaților V.G.I. și V.S.M., din probele administrate în cauză a rezultat că în fapt SC J.M.G.

SRL a fost administrată de inc. V.G.I., cel puțin în privința relațiilor contractuale desfășurate cu SC E.S. SRL și SC C.A.I. SRL (declarații inc. V.G.I., vol. I, filele 79-86, declarații înv. V.S.M., vol. I, filele 90-97, declarații martor D.D., vol. I, filele185-190). În privința contractelor derulate de SC J.M.G. SRL cu cele două societăți, inc. V.G.I. este cel care a negociat și semnat contractele încheiate precum și toate actele emise ca urmare a derulării acestora, respectiv facturi și chitanțe. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: Audiat de către instanță la termenul de judecată din data de 24 mai 2013, inculpatul a recunoscut în totalitate infracțiunea pusă pe seama sa prin actul de sesizare al instanței arătând că, într-adevăr, în perioada iulie 2009-martie 2010, în calitate de administrat de fapt și de drept al firmei SC J.M.G.

SRL nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății facturi emise de către SC C.A.I. SRL în valoare de 69.200 lei iar în perioada august 2009-martie 2010 nu a înregistrat alte facturi fiscale emise de către SC E.S. SRL în valoare de 45.970 lei, recunoaștere care se coroborează cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală și care a format convingerea instanței că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa, care în drept întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret în săvârșirea infracțiunii, gradul de pericol social relativ scăzut al infracțiunii săvârșite, împrejurările și urmările săvârșirii infracțiunii (inculpatul a întreprins și întreprinde demersuri- făcând dovada în acest sens- de acoperire a prejudiciului cauzat), precum și celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 C.p., instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii penale aplicată inculpatului poate fi atins printr-o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum să fie orientat la minimul special prevăzut de lege (prin reținerea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen.) fără a fi necesară executarea în regim de detenție.

În consecință, prima instanță a pronunțat soluția menționată în cele de mai sus. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, partea civilă A.N.A.F., solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecarea cauzei pe fond de către instanța de apel, numai pe latură civilă, arătând că înțelege să critice sentința apelată sub un singur aspect, respectiv, neacordarea întregii sume cu care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză și anume suma de 117.363,56 lei, precum și obligarea inculpatului la plata obligațiilor fiscale accesorii, aferente acestei sume, de la data producerii prejudiciului, până la data achitării integrale a acestui prejudiciu. Prin Decizia penală nr. 205/A din 03 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă A.N.A.F.

împotriva sentinței penale nr. 578 din 18 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, instanța de apel a constatat urmatoarele: Apelanta-parte civilă A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 117.363,56 lei, precum și obligațiile fiscale accesorii, aferente acestei sume. Prin sentința apelată, prima instanță a admis în parte, acțiunea civilă formulată de către A.N.A.F. și a obligat inculpatul la plata către aceasta, a sumei de 114.363,56 lei.

Pe parcursul soluționării cauzei la prima instanță, inculpatul a achitat din prejudiciul inițial, de 117.363,56 lei, suma de 3.000 lei, conform următoarelor chitanțe: chitanța din 11 iunie 2013 în valoare de 1400 lei, fila 20 d.f., chitanța din 18 iunie 2013, în valoare de 600 lei, fila 21 d.f., chitanța din 17 iulie 2013, în valoare de 400 lei, fila 43 d.f., chitanța, din 17 iulie 2013, în valoare de 600 lei, fila 44 d.f. În aceste condiții, în mod firesc, judecătorul fondului a admis în parte acțiunea civilă și a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 114.363,56 lei, reprezentând diferența dintre suma solicitată a fi acordată cu titlu de despăgubiri civile și suma achitată de inculpat.

Referitor la solicitarea aceleiași părți civile de obligare a inculpatului și la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente sumei cu care s-a constituit parte civilă, Curtea a observat, pe de o parte, că aceste obligații nu au fost clar menționate ca și cuantum, mod de calcul și perioadă de plată, astfel încât, în mod evident, neputându-se reține de către prima instanță, o sumă certă, lichidă și exigibilă, nu au fost acordate, iar pe de altă parte, așa cum a menționat și apărătorul ales al inculpatului, nu era necesară obligarea acestuia la plata unor asemenea sume, întrucât aceste accesorii, constând în dobânzi, penalități și majorări de întârziere, curg de drept, potrivit dispozițiilor codului fiscal și de procedură fiscală.

Mai mult, în condițiile în care inculpatul nu are posibilitatea achitării integrale a prejudiciului, plătind eșalonat sumele datorate, de fiecare dată îi sunt recalculate aceste obligații fiscale accesorii. Nu în ultimul rând, s-a arătat că partea civilă are posibilitatea executării silite a inculpatului, fără să existe riscul unei insolvabilități, având în vedere că prin sentința apelată s-a dispus, în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale inculpatului până la concurența sumei datorate. Pentru toate aceste considerente, instanța de apel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-parte civilă A.N.A.F.

Împotriva acestei decizii, la data de 12 februarie 2014, în termen legal, a declarat recurs (filele 13-15 din dosar) partea civilă A.N.A.F. Au fost depuse motive scrise de recurs prin care s-a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în sensul obligării inculpatului și la plata obligațiilor fiscale accesorii, de la momentul producerii prejudiciului până la data la care suma va fi integral achitată. Examinând recursul declarat de partea civilă, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele motive: C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, cu aplicabilitate de la data de 16 februarie 2013. Prezentul recurs vizează Decizia penală nr. 205/A din 3 septembrie 2013, fiind promovat de partea civilă la 14 februarie 2014. Trebuie remarcat că în speță nu are aplicabilitate art. 2 din Legea nr. 2/2013: „(1)Dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului”. Rezultă, așadar că, în rigoarea juridică a textelor legale enunțate, motivele subsumate punctului 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., în conținutul anterior datei de 16 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel cum au fost învederate în scris în prezenta cauză, nu mai pot fi supuse analizei Înaltei Curți, ca motiv de casare. Pe de altă parte, referitor la solicitarea părții civile de obligare a inculpatului și la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente sumei cu care s-a constituit parte civilă, Înalta Curte reține ca fiind corectă aprecierea instanței de apel în sensul că aceste obligații nu au fost clar menționate ca și cuantum, mod de calcul și perioadă de plată, astfel încât, în mod evident, neputându-se reține o sumă certă, lichidă și exigibilă, nu au fost acordate. Mai mult, nu se impunea obligarea inculpatului la plata acestor sume întrucât aceste accesorii (respectiv dobânzi, penalități și majorări de întârziere) curg, de drept, potrivit dispozițiilor codului fiscal și de procedură fiscală.

În aceeași ordine de idei, partea civilă are posibilitatea executării silite a inculpatului, fără să existe riscul unei insolvabilități, având în vedere că prin sentința apelată s-a dispus, în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei datorate. Față de aceste considerente, constatând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 205/A din 03 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, cu obligarea recurentei părți civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 205/A din 03 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.G.I., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2014.