ÎCCJ, decizie (scj.ro #83810)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83810) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Revizuirea

în cazul deciziilor Curții Constituționale. Condiții

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

- revizuirea în cazul deciziilor Curții Constituționale

C.

proc. pen.,

art. 408

2

În

conformitate cu art. 408

2

alin. (1) C. proc. pen. - referitor la

revizuirea în cazul deciziilor Curții Constituționale - hotărârile definitive

pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de

neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în

cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe

alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi

disociate de prevederile menționate în sesizare. În consecință, cererea de

revizuire formulată în baza art. 408

2

C. proc. pen. este

inadmisibilă, dacă în cauza în care s-a pronunțat hotărârea definitivă a cărei

revizuire se cere nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate a

dispoziției legale pe care instanța de contencios constituțional a declarat-o

neconstituțională.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 3595 din 5 noiembrie 2012

Prin sentința nr. 372 din 3 mai 2012, pronunțată de Tribunalul

București, Secția I penală,

a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea

de revizuire a sentinței nr. 913 din 23 decembrie 2010, pronunțată de către

Tribunalul București, Secția a II-a penală, formulată de condamnatul N.M.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, prin

cererea înregistrată la data de 7 martie 2012, condamnatul N.M. a solicitat

revizuirea sentinței nr. 913 din 23 decembrie 2010, pronunțată de către

Tribunalul București, Secția a II-a penală.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, având în vedere

faptul că, până la începerea cercetării judecătorești, nu erau în vigoare

dispozițiile privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, iar ulterior,

la momentul pronunțării hotărârii instanței de fond, fusese depășit momentul

procesual până la care s-ar fi putut invoca dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., a fost în imposibilitatea de a putea invoca aceste dispoziții, cu

toate că reprezentau o lege penală mai favorabilă. Revizuentul a mai arătat că

a recunoscut toate infracțiunile de care era acuzat și că potrivit deciziei

Curții Constituționale nr. 1470/2011 trebuia să beneficieze de reducerea pedepsei,

conform art. 320

1

C. proc. pen.

A mai arătat revizuentul că, prin Decizia Curții Constituționale

nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011

și Decizia nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2

decembrie 2011, Curtea Constituțională a admis excepția de

neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii

penale mai favorabile.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 408

1

alin. (5) - (11), art. 408

2

C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, potrivit art. 408

2

C. proc. pen., instanța a constatat că prin sentința nr. 913 din 23 decembrie 2010,

pronunțată de către Tribunalul București, Secția a II-a penală, s-au respins

cererile formulate de inculpații N.M. și G.M., prin apărători, de aplicare a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. coroborat cu art. 13 C. pen.

Prin schimbarea încadrării juridice, în baza art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare

pentru infracțiunea trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a

pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului N.M. prin sentința penală

nr. 350 din 23 iulie 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia nr.

434 din 26 martie 2009 a Curții de Apel București, Secția I penală și s-a

dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta

cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata

executării pedepsei principale drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Sentința penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4193

din 8 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A mai reținut că cererea de revizuire a fost formulată la data

de 18 ianuarie 2012, în termenul legal de 3 luni calculat de la data publicării

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, a Deciziei nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curții Constituționale, cu respectarea dispozițiilor

art. 408

2

alin. (4) C. proc. pen.

Potrivit art. 408

2

alin. (1) C. proc. pen.,

hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a

admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă

soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată

neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar

și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.

Așadar, pentru a fi incident cazul de revizuire invocat de către

petent, respectiv art. 408

2

C. proc. pen., instanța a reținut că

este necesară întrunirea, în mod cumulativ, a două condiții: pe de o parte, în

cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere să fi fost

ridicată o excepție de neconstituționalitate pe care Curtea Constituțională să

o fi admis, iar pe de altă parte, soluția pronunțată în cauza respectivă să se

fi întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte

dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate

de prevederile menționate în sesizare. Art. 408

2

C. proc. pen. a fost introdus prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură

penală. Prin această lege a fost abrogat alin. (5) al art. 29 din Legea nr.

47/1992, care prevedea suspendarea soluționării unei cauze în care se invocase

excepția de neconstituționalitate pe perioada soluționării acesteia de către

Curtea Constituțională. Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen. apare, astfel, ca un remediu aplicabil, evident, doar celor care au

invocat o excepție de neconstituționalitate, pentru nesuspendarea soluționării

cauzei prevăzută de fostul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Și anterior abrogării art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,

invocarea și admiterea unei excepții de neconstituționalitate nu producea

efecte decât în cauza în care excepția fusese invocată și, în celelalte cauze,

doar pentru viitor. Admiterea unei excepții de neconstituționalitate nu

producea efecte asupra altor cauze soluționate definitiv până în momentul

publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, în acest sens

fiind și dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în a doua

republicare.

În ceea ce privește prima condiție, a reținut că, din conținutul

atât al dosarului primei instanțe, cât și cel al instanței de apel și cel al

instanței de recurs, a rezultat, în mod cert, faptul că la niciunul dintre

termenele de judecată care au fost acordate nici revizuentul, nici

reprezentantul Ministerului Public, nici alte părți și nici instanțele din

oficiu nu au ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., invocată de revizuent în prezenta cauză. Prin urmare, s-a apreciat ca

fiind lipsită de relevanță împrejurarea potrivit căreia prin Decizia nr. 1470

din 8 noiembrie 2011 a Curții Constituționale s-a admis excepția de

neconstituționalitate a textului de lege pe care revizuentul își întemeiază

cererea, decizie a cărei aplicare o solicită în această cauză.

Astfel, instanța de fond a apreciat că nu mai este necesar a

analiza cea de-a doua condiție prevăzută în art. 408

2

C. proc. pen., respectiv dacă soluția pronunțată în cauza respectivă s-a întemeiat pe

dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul

atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile

menționate în sesizare

Pentru toate aceste considerente, instanța a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul N.M.

Prin decizia nr. 196/A din 29 iunie 2012, pronunțată de Curtea

de Apel București, Secția I penală,

a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de revizuientul condamnat N.M. împotriva sentinței nr. 372 din

3 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală.

Împotriva

deciziei a formulat recurs revizuentul N.M., solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, admiterea în principiu a

cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Revizuentul, în susținerea orală a recursului, a arătat că

cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen., în sensul că sentința penală atacată pe calea revizuirii a fost

pronunțată la data de 23 decembrie 2010, iar Curtea Constituțională s-a

pronunțat la data de 2 decembrie 2011, admițând excepția de

neconstituționalitate și constatând că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii

penale mai favorabile.

Prin urmare, a susținut că, față de dispozițiile art. 408

2

alin.

(1) C. proc. pen., hotărârile Curții Constituționale erau obligatorii pentru

instanțele de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând cauza atât sub

aspectul motivului de recurs invocat - în cadrul cazului de casare prevăzut în

art. 385

9

alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., cât și din oficiu - potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., apreciază hotărârile

atacate ca fiind legale și temeinice și recursul declarat de recurentul

revizuent,

ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în mod judicios și

motivat instanța de apel și-a însușit, la rândul ei, argumentele primei

instanțe, constatând că revizuirea în baza unei decizii a Curții

Constituționale prin care s-a admis o excepție de neconstituționalitate are

rolul de a conduce la anularea unei hotărâri definitive numai dacă sunt

îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de lege.

Se constată că, prin sentința nr. 913 din 23 decembrie 2010,

pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, a cărei revizuire se

solicită, revizuentul N.M. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 9 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei

principale, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută în art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Sentința penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4193

din 8 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul

inculpatului N.M. fiind respins ca nefondat.

De asemenea, se constată că cererea de revizuire îndeplinește

condițiile cerute de dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen., respectiv, vizează o hotărâre definitivă pronunțată într-o cauză în care s-a invocat dispoziția

legală declarată neconstituțională și a fost formulată de inculpat în termen de

3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei Curții

Constituționale.

Potrivit dispozițiilor art. 408

2

alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 177/2010, hotărârile definitive

pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de

neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în

cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe

alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi

disociate de prevederile menționate în sesizare.

Prin adoptarea Legii nr. 177/2010 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală

au fost aduse modificări procedurii de soluționare a excepțiilor de

neconstituționalitate, în etapa cercetării judecătorești, fiind eliminată

suspendarea de drept a soluționării cauzei pe fond, pe durata derulării

procedurii în fața instanței de control constituțional și a fost introdus,

astfel, un nou motiv de revizuire, respectiv, soluția pronunțată în cauză s-a

întemeiat pe o dispoziție legală declarată neconstituțională sau pe alte

dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi

disociate de prevederile menționate în sesizare.

Abrogarea măsurii suspendării de drept a determinat legiuitorul

să introducă în materia penală un nou caz de revizuire în cazul deciziilor

Curții Constituționale, astfel încât să asigure părților garanțiile dreptului

la un proces echitabil, de această cale extraordinară de atac putând uza toți

cei care au invocat o excepție de neconstituționalitate în cursul judecății și

care, evident, nu mai pot beneficia de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea

nr. 47/1992.

Din interpretarea textului de lege enunțat, rezultă că, pentru a

fi supuse revizuirii hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea

Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate, trebuie

îndeplinite cumulativ două condiții: în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a

cărei revizuire se cere să fi fost ridicată o excepție de neconstituționalitate

pe care Curtea Constituțională să o fi admis și soluția pronunțată în

respectiva cauză să se fi întemeiat pe dispoziția legală declarată

neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar

și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.

Referitor la admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen. și Curtea Constituțională a

apreciat că este admisibilă o asemenea cerere dacă se întemeiază pe o decizie a

Curții Constituționale, dispoziția legală declarată neconstituțională a avut

înrâurire decisivă asupra hotărârii pronunțate în cauză, iar părțile au dat

dovadă de diligentă și au invocat excepția de neconstituționalitate, înțelegând

să se folosească de acest mijloc de apărarea în scopul valorificării drepturilor

și intereselor lor legitime (Decizia Curții Constituționale nr. 1106 din 22

septembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 627 din 4 octombrie 2010).

Raportând aceste considerații de ordin teoretic la prezenta

cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma examinării actelor și

lucrărilor dosarului în care s-a pronunțat sentința nr. 913 din 23 decembrie

2010, definitivă la data de 8 decembrie 2011, constată că nici reprezentantul

Ministerului Public, după cum nici revizuentul, alte părți ori instanțele din

oficiu (fond, apel și recurs), nu au invocat excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., pe parcursul judecății

cauzei.

Față de această împrejurare, se constată că, în mod corect, au

apreciat cele două instanțe că nu este îndeplinită una dintre cele două

condițiile cumulative cerute de lege pentru a fi incidente dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen., fiind, așadar, lipsită de relevanță împrejurarea invocată de

revizuent, în susținerea cererii, potrivit căreia prin Decizia nr. 1470 din 8

noiembrie 2011 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 853 din 2

decembrie 2011, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen.

În consecință, cele două instanțe, în mod întemeiat, au apreciat

că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen., iar cererea de revizuire este inadmisibilă sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție,

în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul N.M. împotriva deciziei

nr. 196/A din 29 iunie 2012  a Curții de Apel București, Secția I penală.

Notă: Potrivit

Legii nr. 2/2013, dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 20 C. proc. pen. se abrogă.