ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3924/2012

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 220/ F din data de 21 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6921/3/2012, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 408 2 alin. (5) raportat la art. 408 1 alin. (10) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul B. B.V. și l-a obligat pe acesta, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul, examinând cererea cu care a fost sesizat, în Camera de Consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului, conform art. 403 alin. (1) C. proc.

pen. , a constatat că, prin aceasta, s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 629/2010, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 16777/3/2010, în sensul aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., avându- se în vedere conduita procesuală a inculpatului revizuient, de recunoaștere a faptei. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 408 2 C. proc. pen., în raport cu Decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale. Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că, prin sentința penală a cărei revizuire s-a solicitat, inculpatul revizuient a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Potrivit art. 408 2 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive, pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate, pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare. Rezultă, prin urmare, că, pentru ca o astfel de cerere de revizuire să fie admisibilă, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: în cauza în care s-a pronunțat hotărârea definitivă a cărei revizuire se solicită, să fi fost invocată o excepție de neconstituționalitate; dispoziția legală la care s-a referit acea excepție să fi fost declarată neconstituțională; hotărârea supusă revizuirii să se fi întemeiat pe dispoziția declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții legate în mod necesar și evident de aceasta.

Cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 408 2 C. proc. pen. , apare ca un remediu pentru nesuspendarea judecării cauzei, care este aplicabil, în mod evident, doar în cazul părților care au invocat o excepție de neconstituționalitate. Tribunalul a mai menționat că, și anterior abrogării alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, admiterea unei excepții de neconstituționalitate producea efecte numai în cauza în care excepția fusese invocată, iar, în celelalte cauze, doar pentru viitor. Prin urmare, admiterea unei excepții de neconstituționalitate nu producea efecte în afte cauze, soluționate definitiv până la momentul publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of., în acest sens fiind și dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (în a doua republicare).

Din analiza actelor dosarului în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, Tribunalul a constatat că, deși în acea cauză era incidență o situație tranzitorie, totuși, pe parcursul judecării acesteia, nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. , nefiind îndeplinită astfel prima condiție de admisibilitate a cererii de revizuire. Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul revlzuientul B.B.V. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 189/ A din 25 iunie 2012 în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul B.B.V. împotriva Sentinței penale nr. 220/ F din data de 21 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 6921/3/2012 Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul anterior menționat, precum și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. , sub toate aspectele cauzei deduse judecății, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat. Astfel instanța de control judiciar a reținut că așa cum, în mod corect, â constatat și instanța de fond, în speță, nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire deduse judecății, întemeiată exclusiv pe dispozițiile art. 408 2 C. proc. pen., întrucât, contrar prevederilor alin. (1) al articolului respectiv, niciuna dintre excepțiile de neconstituționalitate a căror admitere de către Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 1470/2011 și nr. 1483/2011, a condus la constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, nu a fost invocată în cauza în care s-a pronunțat hotărârea definitivă de condamnare a revizuientului.

De asemenea, deciziile anterior menționate, ambele pronunțate de Curtea Constituțională la data de 08 noiembrie 2011 și publicate în M. Of. la data de 02 decembrie 2011, au putere numai pentru viitor, conform art. 11 alin. (3) teza a ll-a din Legea nr. 47/1992, astfel că nu produc efecte în cauze definitiv judecate anterior, cum este și cea în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare a cărei revizuire s-a .solicitat, rămasă definitivă, prin respingerea recursului, la data de 24 ianuarie 2011. Prin urmare, constatând că sentința penală atacată este legală și temeinică, neconstatându-se, nici din oficiu, motive de desființare a acesteia, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul B.B.V.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs revizuientul B.B.V., fără a arăta în scris motivele de casare a deciziei atacate, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 iulie 2012 sub numărul 6921/3/2012. În concluziile orale apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul revizuient B.B.V. a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe fond admiterea cererii de revizuire formulate. Totodată, apărătorul recurentului revizuient a solicitat instanței să admită cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. Concluziile reprezentantului Ministerului Public ale apărătorului revizuientului B.B.V., precum și ultimul cuvânt al revizuientului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate. Astfel, cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. , formulată de revizuientul B.B.V. Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”. Formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța, în fața căreia aceasta este invocate să verifice strict îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

Înalta Curte constată că în cauză condițiile privitoare la organul judiciar în fața căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate, obiectul excepției de neconstituționalitate și lipsa unei decizii anterioare de constatare a neconstituționalității textului de lege sunt realizate în cauză, fără a fi îndeplinită condiția privind legătura cu obiectul cauzei de față. Prin urmare, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite toate cerințele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. , formulată de recurentul revizuent B.B.V.

Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente. Astfel, Înalta Curte reține că, potrivit art. 408 2 C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții pe actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în actul de sesizare. De asemenea, Înalta Curte constată că prin decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a României: - a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile; - a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că alineatul final al art. 320 1 C. proc. pen., este neconstituțional, - a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., excepție ridicată în cadrul contestație la executare. În cuprinsul motivării acelei decizii, s-a arătat că dispozițiile respective sunt neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Totodată, Înalta Curte reține că admiterea unei excepții de neconstituționalitate nu produce efecte în alte cauze, soluționate definitiv până la momentul publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of., în acest sens fiind și dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (în a doua republicare). Nu ar putea fi admisă o teză contrară, întrucât s-ar aduce atingere stabilității raporturilor juridice, în absența căreia nu se poate vorbi de o ordine de drept. Instanța de recurs reține, în acest sens că, la data pronunțării deciziei nr. 203 de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 24 ianuarie 2011, Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor nu era în vigoare, ea intrând în vigoare, conform art. XXVIII din același act normativ, în termen de 30 de zile de la data de 25 octombrie 2010, data publicării în M. Of.

al României, Partea I, respectiv la data de 25 noiembrie 2011. Înalta Curte reține, totodată că, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 408 2 C. proc. pen., întrucât, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., reglementează doar o cauză legală de reducere obligatorie a pedepsei, iar soluția pronunțată în cauză nu s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională. Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurentul revizuient prin apărător, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefundat, recursul cu obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. , formulată de recurentul revizuent B.B.V. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.B.V. împotriva deciziei penale nr. 189/ A din 25 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Cu recurs, cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă, pe fondul recursului. Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2012.