ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1404/2014

Prin sentința penală nr. 757/F din 01 octombrie 2013, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul-revizuient M.M. Pentru a hotărî astfel, instanță a reținut că Judecătorul fondului și-a argumentat soluția apreciind că nemulțumirea inculpatului față de soluția de condamnare a instanței de recurs, Curtea de Apel București, secția I penală, Decizia penală nr. 267 din 16 decembrie 2009 prin care s-a casat sentința penală nr. 501 din 05 mai 2009 a Tribunalului București, secția I penală, în baza căreia acesta a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. proc.

pen., nu poate conduce automat la admiterea în principiu a cererii de revizuire, pentru că aspectele contestate sunt aspecte ce țin de fondul cauzei, elemente analizate de instanța de fond, apel și recurs și care au stat la baza pronunțării unei soluții definitive. Mai mult, s-a observat că petentul a mai formulat o cerere de revizuire similară, respectiv sentința penală nr. 102 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului București, cerere respinsă ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul - revizuient M.M. Prin Decizia penală nr. 365/A din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul M.M. împotriva sentinței penale nr. 757 din 01 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 18828/3/2013.

Pentru a hotărî astfel, instanță a reținut că similar primei instanțe, soluția acesteia este legală și temeinică, apreciind că niciuna din criticile invocate de apelantul revizuient nu se circumscrie vreunui caz expres și limitativ prevăzut de art. 394 C. proc. pen., aspecte care au mai fost evaluate de Tribunal, într-o cerere similară. Această soluție este în acord și cu practica C.E.D.O. care a statuat că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție trebuie interpretat în lumina preambulului la aceasta care consacră preeminența dreptului. Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs revizuentul M.M., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 al C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului prin aplicarea art. 5 din Noul C. pen. Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În primul rând, se constată că în raport de data pronunțării deciziei atacate, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Totodată, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., invocat de revizuent stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, în cauză, condamnatul M.M., a criticat decizia penală pronunțată sub aspectul cuantumului, considerat prea mare, situație exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Astfel, Curtea reține că, prin cererea formulată, revizuentul a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. respectiv legea penală mai favorabilă. Examinând, recursul declarat de inculpat și în raport cu prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată că legiuitorul nu permite o modificare a pedepsei într-o cerere de revizuire.

În motivele de recurs depuse la dosar, recurentul revizuent nu face trimitere la fapte și împrejurări noi ori la alte elemente prevăzute în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., ca și motive de revizuire pe baza cărora să se poată aprecia că cererea formulată se încadrează în vreunul dintre cazurile stipulate pentru a determina o admitere în principiu a cererii. În aceste condiții, instanța apreciază că soluțiile aplicate acestuia sunt legale și temeinice, apreciind că niciuna din criticile invocate de revizuient nu se circumscriu vreunui caz expres și limitativ prevăzut de art. 394 C. proc. pen. Având în vedere cele arătate anterior și actele dosarelor de fond, apel și recurs, Curtea constată că susținerile revizuentului sunt neîntemeiate în raport cu probele administrate cu ocazia judecării pe fond a cauzei.

Față de considerentele expuse, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat M.M. împotriva Deciziei penale nr. 365/A din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent condamnat, în sumă de 100 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat M.M. împotriva Deciziei penale nr. 365/A din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu decheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuient condamnat în sumă de 100 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 22 aprilie 2014.