ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 17/2007

Asupra apelului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75/F din 06 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 459 raportat la art. 453 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petentul B.M., cu privire la sentința penală nr. 603F din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 7014/2013, ca inadmisibilă.

Din considerentele sentinței menționate a reieșit că sentința penală nr. 603F din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată împotriva ordonanței nr. 1364/P/2011 din 26 februarie 2013, menținută prin rezoluția nr. 2471/II-2/2013 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a revizuirii. Curtea a reținut că potrivit deciziei nr. 17/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii, cererea de revizuire promovată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) sau lit. b) C. proc. pen. anterior este inadmisibilă. Deși această decizie în interesul legii vizează o dispoziție prevăzută în C. proc. pen. anterior, totuși soluția își păstrează aplicabilitatea și după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., în cauză nefiind identificate norme procesual penale contrare care să infirme soluția adoptată prin decizia nr. 17/2007, concluzie care se impune având în vedere că dispozițiile art. 452 C. proc. pen. preiau în totalitate dispozițiile art. 393 C. proc. pen. anterior privind categoriile de hotărâri supuse revizuirii.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul B.M.

Examinând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției și admisibilității invocate, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul B.M. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși Legea fundamentală. Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit prin norme imperative un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu textul art. 408 alin. (1) și (2) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. Totodată, potrivit prevederilor art. 465 alin. (12) C. proc. pen. - hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Sub un prim aspect Înalta Curte constată că în cauză, revizuentul a exercitat calea de atac împotriva unei sentințe definitive, hotărâre nesusceptibilă de a fi atacată cu apel.

O

r, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, revizuentul B.M. a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuient.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul B.M. împotriva sentinței penale nr. 75/F din 06 mai 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi,.01 septembrie 2015.