ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 405/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 405/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia
nr. 405/2016
Asupra
conflictului negativ de competență, ivit între secția a IV-a civilă și secția I
penală, ale Curții de Apel București, cu privire la soluționarea apelului
declarat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 722 din 15 octombrie
2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. x/299/2014,
constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea
de Apel București,la data de 4 aprilie 2014 petentul A., a solicitat, exclusiv
pe latura civilă, revizuirea Deciziei penale nr. 2379 din 20 decembrie 2013,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală, în Dosarul nr. x/299/2012.
La data de 29 aprilie 2014, apărătorul ales al revizuientului a invocat
excepția necompetenței materiale a secției penale din cadrul Curții de Apel
București, având în vedere că motivul de revizuire vizează, exclusiv, latura
civilă a Deciziei penale nr. 2379 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de
Apel București, secția I-a penală, în Dosarul nr. x/299/2012. Curtea de Apel București,
secția I penală, prin Decizia penală nr. 598/a din 6 mai 2014 în temeiul art. 50
alin. (1), (2), (4), N.C.P.P. rap. la art. 456 alin. (1), N.C.P.P. și art. 458
N.C.P.P. și-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire
formulată de revizuentul A., în favoarea Judecătoriei sector 1 București, fiind
reținute următoarele considerente: Prin Decizia penală nr. 2379 din data de 20
decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis
recursurile declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului
1 București și inculpații A., B., C. și D., împotriva sentinței penale nr. 507
din 29 mai 2013 a Judecătoriei sectorului 1 București. A casat, în parte,
sentința penală recurată și rejudecând, în fond, în temeiul art. 14 și art. 346
C. proc. pen. a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă E. București
și a obligat inculpații la plata următoarelor obligații fiscale: B. taxa vamală
de 3.477 lei și accize 46.864 lei,plus dobânzile aferente și penalități de
întârziere până la data efectivă a plății; F. taxa vamală de 982 lei și accize
10.815 lei plus dobânzile aferente și penalități de întârziere până la data
efectivă a plății; G. taxa vamală de 982 lei, accize 10.815 lei plus dobânzile
aferente și penalități de întârziere până la data efectivă a plății; H. taxa
vamală de 288 lei; accize 3.605 lei plus dobânzile aferente și penalități de
întârziere până la data efectivă a plății; C. și D. taxa vamală de 2.444
lei și accize 26.434 lei plus dobânzile aferente și penalități de întârziere
până la data efectivă a plății; I. taxa vamală de 211 lei, accize 1.507 lei
plus dobânzile aferente și penalități de întârziere până la data efectivă a
plății; A. taxa vamală de 10.731 lei, accize 178.054 lei plus dobânzile
aferente și penalități de întârziere până la data efectivă a plății; J. și
K. taxa vamală de 376 lei, accize 4.657 lei plus dobânzile aferente și
penalități de întârziere până la data efectivă a plății. De asemenea s-a
constatat că inculpații L. și M. au acoperit prejudiciul cauzat bugetului de stat
prin achitarea sumei de 4.369 lei Direcția Regională pentru Accize și
Operațiuni Vamale București conform chitanței din 27 septembrie 2012.
A fost înlăturată aplicarea art. 357 alin. (2) lit.
c) C. proc. pen. și, a fost menținut sechestrul asigurator și luarea unei
inscripții ipotecare asupra imobilul situat în orașul Voluntari, jud. Ilfov
aparținând inculpatului A.; sechestrul asigurator asupra autoturismului,
culoare albă, aparținând inculpatului B.; sechestrul asigurator și luarea unei
inscripții ipotecare asupra imobilul situat în București, sectorul 2 aparținând
inculpatului F.; sechestrul asigurator și luarea unei inscripții ipotecare
asupra imobilului situat în București, sectorul 3 aparținând inculpatei I. A fost
înlăturată aplicarea art. 118 lit. b) C. pen. și s-a dispus restituirea către
inculpatul A. a autoturismului, culoare albă,; către inculpatul B. a
autoturismului, culoare albă și a autoturismului, culoare roșie, către
inculpații C. și D. a autoturismului, culoare neagră, a autoturismului, culoare
roșie, și a autoturismului, culoare albastră, fiind menținute celelalte
dispoziții ale sentinței. În temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații J.,
K., F., G., L., M. și I. și petenții N., O. și P. împotriva aceleiași sentințe.
Cum, cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în primă
instanță, în temeiul art. 50 alin. (1), (2), (40 N.C.P.P. rap. la art. 456 alin.
(1) N.C.P.P. și art. 458 N.C.P.P., prin Decizia penală nr. 598/a din 6 mai 2014
Curtea de Apel București secția I penală, și-a declinat competența de
soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., în favoarea Judecătoriei
sector 1 București, aceasta pronunțând în prima instanță
sentința penală nr. 507 din 29 mai 2013 a cărei revizuire
se solicită. Urmare a trimiterii cauzei la Judecătoria sectorului 1 București,
cauza a fost înregistrată
sub Dosar nr. x/299/2014, iar prin sentința penală
nr. 722 din 15 octombrie 2014, în temeiul art. 459 alin. (2) și (5) C. proc.
pen. raportat la art. 452 și 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. cererea de
revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă. Această hotărâre penală a fost
atacată la Tribunalul București, care prin Decizia penală nr. 160/C din 20
februarie 2015 pronunțată de secția I penală, a calificat calea de atac exercitată,
ca fiind apel, motiv pentru care față de dispozițiile art. 459 alin. (7) N.C.P.P.,
constatând că hotărârea dată în cererea de revizuire este supusă aceleiași căi
de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea, a declinat competența de soluționare
a căii de atac a apelului, în favoarea Curții de Apel București. Prin încheierea
penală din 24 septembrie 2015, Curtea de Apel București secția I penală, a scos
cauza de pe rolul acestei secții și, a trimis-o spre soluționare secției civile
din cadrul aceleiași curți de apel, reținând incidența dispozițiilor art. 453 alin.
(2) C. proc. pen., potrivit cărora revizuirea hotărârilor penale definitive
exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței
civile, secția a IV-a civilă, a Curții de Apel București, prin încheierea din
26 octombrie 2015, a admis excepția necompetenței funcționale în ce privește
soluționarea căii de atac a apelului exercitată împotriva unei hotărâri penale
respectiv sentința penală nr. 722 din 15 octombrie 2014 a Judecătoriei sectorului
1 București, reținând că potrivit art. 96 pct. 2 și pct. 3 din N.C.P.P.,
secțiile civile din cadrul curții de apel au competență materială doar în ce
privește soluționarea căiilor de atac (apel și recurs) exercitate împotriva hotărârilor
civile, nu și penale.Ivindu-se conflictul negativ de competență între secția penală
și secția civilă a Curții de Apel București, cauza a fost înaintată Înaltei
Curți de Casație pentru soluționare în temeiul art. 133 pct. 2 și 136 C. proc.
civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010. Examinând conflictul negativ de competență
ivit între secția I penală și secția a IV-a civilă ale Curții de Apel București,
Înalta Curte reține că acesta vizează soluționarea căii de atac a apelului declarat
de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 722 din 15 octombrie 2014 a
Judecătoriei sectorului 1 București. Potrivit art. 96 alin. (2) și (3) N.C.P.P.,
competența funcțională a secției civile din cadrul curților de apel, ca
instanțe de apel, vizează apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate
de tribunale în primă instanță, și, ca instanțe de recurs, în cazurile anume
prevăzute de lege.În ceea ce privește competența funcțională a curții de apel
în materie penală, Înalta Curte constată că N.C.P.P. în cap.
II Secțiunea I
intitulată „Competența funcțională după materie și după calitatea persoanei a
instanțelor judecătorești” reglementează expres și imperativ prin dispozițiile
art. 38 pct. 2 că, în materie penală „curțile de apel judecă apelurile
împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii și de
tribunale”.
Față
de această situație, cum, în cauză calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva
unei hotărâri penale, competența funcțională în ceea ce privește soluționarea acestei
căii de atac, revine secției penale și, nu secției civile a Curții de Apel București.
Prin urmare, în temeiul art. 136 pct. 1 și 2 N.C.P.C., Înalta Curte urmează a
stabili competența de soluționare a apelului declarat împotriva unei hotărâri penale,
sentința penală nr. 722 din 15 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria sectorului
1 București, în favoarea, secției I penale, a Curții de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 722 din 15 octombrie 2014,
pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în favoarea, secției I penale,
a Curții de Apel București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19
februarie 2016.