ÎCCJ, Secția penală

Decizia penală nr. 81/A/2016

Deliberând supra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 din 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 462 alin. (4) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul - condamnat A., împotriva sentinței penale nr. 497/F din data de 02 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, modificată prin Decizia penală nr. 104/A din 18 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 460 alin. (1), (2) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul - condamnat A. prin care a solicitat suspendarea executării sentinței penale nr. 497/F din data de 02 octombrie 2013, pronunțată de Curteajje Apel București, secția I penală, modificată prin Decizia penală nr. 104/A din 18 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală.

S-a reținut că prin cererea formulată la data de 19 august 2014, petentul A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 497 din 02 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2/2012 al Curții de Apel București, secția I penală, modificată prin Decizia penală nr. 104/A din 18 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Revizuentul a motivat în sensul că în cauză a fost judecat pentru infracțiunea de înșelăciune în baza dispozițiilor N.C.P., iar pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în baza prevederilor V.C.P., încălcându-se astfel Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014. Conform deciziei Curții Constituționale care s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a art. 5 din N.C.P., legea mai favorabilă intervenită în timpul procesului penal trebuie aplicată global și nu pe instituții sau articole, deoarece s-ar crea astfel o lex tertia, modificând voința legiuitorului. A mai solicitat, de asemenea, să se constate faptul că prevederile V.C.P. pentru infracțiunea de înșelăciune au fost modificate radical prin intrarea în vigoare a N.C.P., legiuitorul schimbând nu numai limitele pedepselor aplicate, dar și substanțial, modalitatea de încadrare a faptei în funcție de natura sau circumstanțele infracțiunii fiind introdusă posibilitatea împăcării părților până la citirea actului de sesizare cu consecința înlăturării răspunderii penale.

În consecință, a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei penale nr. 104/A din 18 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și aplicarea în mod global a prevederilor C. pen. și a C. proc. pen. considerate mai favorabile de instanță.

S-a mai reținut că prin sentința penală nr. 346 din 16 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă în principiu cererea formulată de revizuientul A.

Pentru a dispune astfel, curtea a constatat că prin sentința penală nr. 497 din 02 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv de art. 291 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite și s-a aplicat inculpatului, în vederea executării, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsă complementară cea mai grea, constând în interzicerea, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen.

în temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. (constituită parte civilă) și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia, drept despăgubiri civile, suma de 21.359,7 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri oficiale false:

- chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții din data de 10 iulie 2009, pretins emisă de Trezoreria sectorului 3 București (fila 83, d.u.p.);

- chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții din data de 10 iulie 2009, pretins emisă de Trezoreria sectorului 3 București (fila 80, d.u.p.);

- chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții din data de 13 iulie 2009, pretins emisă de Trezoreria sectorului 3 București (fila 81, d.u.p.);

- înscrisul denumit „Sentința civilă nr. 33916 din data de 04 august 2009 a Judecătoriei Timișoara" (filele 18-19, d.u.p.).

În temeiul art. 191 alin. (1) și art. 189 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, fiind avansate din fondul Ministerului Justiției.

Prin Decizia penală nr. 109/A din 18 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis apelurile declarate de inculpatul A. și de partea civilă B., a desființat în parte sentința penală nr. 497/F din 2 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, în pedepsele componente, pe care Ie-a repus în individualitatea lor.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 5 C. pen. și s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. la 4 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen. anterior, s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin sentință, cu pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

S-au menținut celelalte dispoziții.

S-a mai reținut că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost pronunțată anterior interveni rii Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014, interpretarea dată art. 5 C. pen. de instanța supremă fiind în sensul că trebuie aplicată legea penală mai favorabilă pe instituții autonome.

S-a reținut că, după intervenirea deciziei Curții Constituționale, care impune o aplicare globală a legii penale mai favorabile, o cerere de revizuire poate fi promovată, potrivit art. 453 alin. (3) lit. f) C. proc. pen., doar dacă este în favoarea condamnatului. Cum în cauză, o aplicare globală ar agrava situația condamnatului, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de față.

Prin Decizia penală nr. 79/A din 06 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 346 din 16 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

A desființat în totalitate sentința mai sus menționată și rejudecând a admis in principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

A trimis cauza la Curtea de Apel București în vederea judecării cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 497 din 02 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2/2012 al Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 104/A din 18 aprilie 2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că revizuirea, ca și cale extraordinară de atac, este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul revizuirii, putând fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual-penale.

Prin urmare, pentru a decide asupra admisibilității în principiu a cererii, instanța de judecată examinează mai întâi dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege, adică dacă aceasta corespunde cerințelor prevăzute de art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen., dacă a fost formulată în termen și de persoana îndreptățită să o folosească, precum și pentru unul dintre temeiurile prevăzute în art. 453 C. proc. pen., dacă se referă la o hotărâre penală definitivă care a soluționat fondul cauzei, dacă faptele și mijloacele de probă nu au fost deja învederate într-o cerere anterioară de revizuire și care a fost judecată definitiv și dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale care permit revizuirea.

Înalta Curte a constatat că, in cauză, nu au fost analizate de către instanța de fond condițiile de admisibilitate în principiu impuse de lege ce reglementează o procedură specială în raport cu calea de atac exercitată, și anume aceea a revizuirii.

Astfel, s-a constatat că, eludându-se verificarea condițiile de formalism, instanța de fond a examinat oportunitatea introducerii de către revizuent a unei asemenea cereri, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) C. proc. pen., care pot fi invocate când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate, iar acest motiv poate fi solicitat numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.

Înalta Curte a apreciat că o analiză a fondului cauzei nu poate avea loc fără a se încheia prima etapă a procedurii căii extraordinare de atac a revizuirii, respectiv aceea a admisibilității în principiu.

Astfel, s-a constatat că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că a fost formulată în termenul prevăzut de lege, de către o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea de atac, respectiv condamnatul, respectă dispozițiile art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen., faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cererea anterioară de revizuire care să fie judecată definitiv și conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Examinând, așadar, condițiile de formalism impuse de lege, Înalta Curte a constatat că acestea sunt îndeplinite, cererea formulată de apelantul revizuent fiind admisibilă în principiu.

Referitor la fondul cererii de revizuire, Înalta Curte a constatat că instanța de fond, fără a face o analiză a situației concrete prin prisma condițiile prevăzute de lege în art. 453 alin. (1) lit. f) și alin. (3) C. proc. pen., s-a limitat să constate că o aplicare globală a legii penale mai favorabile ar agrava situația condamnatului.

Ca urmare a pronunțării Deciziei penale nr. 79/A din 06 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apei București, secția I penală, sub nr. x/2/2014*.

Analizând cererea de revizuire formulată de petentul - condamnat A., curtea de apel, în rejudecare, a apreciat că aceasta nu este fondată pentru următoarele motive:

În acest sens, curtea de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., invocate de petentul condamnat, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională, după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. De asemenea, potrivit art. 453 alin. (3) C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) poate fi invocat numai în favoarea persoanei condamnate.

S-a reținut că este adevărat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of., Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din N.C.P. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și că petentul - condamnat, în această cauză, a fost condamnat în apel de către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru înșelăciune, conform dispozițiilor N.C.P. și pentru fals în înscrisuri oficiale, conform dispozițiilor V.C.P., iar cu privire la concursul de infracțiuni s-a dispus conform dispozițiilor V.C.P., în interpretarea dată art. 5 N.C.P., până la publicarea deciziei Curții Constituționale - în sensul că trebuie interpretată legea penală mai favorabilă în mod global, iar nu pe instituții autonome, însă este evident că orice aplicare globală a noului sau V.C.P. ar agrava situația petentului condamnat, fiind încălcat în această situație art. 453 alin. (3) C. proc. pen. care prevede că acest caz de revizuire prevăzut de alin. (1) lit. f) poate constitui un temei al reformării hotărârii doar dacă este în favoarea inculpatului.

În atare condiții, în final, s-a apreciat de curtea de apel că cererea de revizuire formulată de petentul condamnat A., apare ca nefondată.

La termenul de judecată, petentul condamnat A. a reiterat, pentru aceleași motive invocate pe parcursul soluționării cererii de revizuire, cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 497/F din data de 02 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, modificată prin Decizia penală nr. 104/A din 18 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

S-a apreciat că în condițiile în care se invocă aceleași motive ca și în precedentele cereri de suspendare a executării, s-a constatat că se impune respingerea acestei cereri, menținându-se în totalitate considerentele avute în vedere la momentul respingerii celorlalte cereri de suspendare a executării.

Față de aceste considerente, în baza art. 462 alin. (4) C. proc. pen., instanța de fond a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul - condamnat A., împotriva sentinței penale nr. 497/F din data de 02 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, modificată prin Decizia penală nr. 104/A din 18 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, iar în baza art. 460 alin. (1), (2) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, cererea formulată prin care a solicitat suspendarea executării aceiași sentințe penale.

Împotriva sentinței penale nr. 198 din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat prezentul apel revizuentul condamnat A.

A solicitat admiterea apelului și admiterea cererii de revizuire, a invocat disp.art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., susținând că nu s-a făcut corect aplicarea legii penale mai favorabile, conform disp. art. 5 C. pen. și în conformitate cu dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, privind aplicarea legii globale referitor la infracțiunile pe care Ie-a săvârșit, fiind aplicate pe instituții conform deciziei pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Apelantul condamnat a considerat că legea penală mai favorabilă ar fi legea anteripară, aplicată global, în principiu, și, ca atare, a solicitat aplicarea deciziei Curții Constituționale, menționată anterior.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele care urmează:

În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul A. a invocat dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate) solicitând aplicarea legii penale mai favorabile în sensul aplicării globale a legii, în opina sa, V.C.P.

Pentru promovarea căii de atac extraordinare a revizuirii pentru acest motiv este necesară întrunirea următoarelor condiții:

- este invocat în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei;

- a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice;

- prevederea legală pe care s-a întemeiat hotărârea a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă;

- consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii

Înalta Curte reține că prin sentința penală nr. 497 din 02 octombrie 2013, Curtea de Apel București în temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a dispus condamnarea revizuientului la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar în temeiul art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa principală de 2 ani închisoare. în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele principale stabilite și s-a aplicat inculpatului, în vederea executării, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare.

Prin Decizia penală nr. 109/A/ din 8 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis apelul contestatarului A., a dispus descontopirea pedepselor, a făcut aplicarea art. 5 C. pen. și a dispus condamnarea inculpatului A. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. la 4 ani închisoare, iar în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen. anterior, a dispus contopirea pedepsei aplicată contestatorului prin sentință, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of., Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, după pronunțarea deciziei Înaltei Curți, s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din N.C.P. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (3) C. proc. pen., una dintre condițiile cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acest caz trebuie să fie invocat în favoarea persoanei condamnate.

În acord cu instanța de fond, se constată că, în speță, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 435 alin. (3) C. proc. pen., fiind evident că aplicarea globală a C. pen. anterior sau a C. pen. în vigoare ar putea fi de natură să agraveze situația revizuientului, iar aplicarea legii pe instituții autonome îi este mai favorabilă acestuia.

Totodată, solicitarea acestuia privind aplicarea legii penale anterioare este nefondată, întrucât infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior are ca limite de pedeapsă de la 6 luni la 12 ani, iar cea prevăzută de art. 244 C. pen. are ca limite de pedeapsă de la 1 la 5 ani și, de asemenea, regulile de aplicare a pedepselor în caz de concurs de infracțiuni și în caz de infracțiune continuată ale codului penal anterior sunt mai favorabile în raport de cele actuale.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte constatând că sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat apelul declarat condamnatul revizuient A. împotriva sentinței penale nr. 198 din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, și va menține ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond.

Văzând și disp. art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient A. împotriva sentinței penale nr. 198 din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08 martie 2016.