ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 94/F din 18 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 25/F din 12 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 424A din data de 11 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că la data de 20 martie 2018, numitul A. a formulat, în temeiul art. 452 cu referire la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cerere de revizuire a Sentinței penale nr. 25/F din 12 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 424A din data de 11 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală sub nr. x/2018, prin care a solicitat, în baza art. 462 alin. (1) C. proc. pen., anularea în parte a Deciziei penale nr. 424 pronunțată la data de 11.12.2017 de către Înalta Curte de Casației și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2013, doar în privința soluției pronunțate pe situația juridică a inculpatului; anularea în parte a Sentinței penale nr. 25/F din data de 12 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, doar în privința soluției pronunțate pe situația juridică a inculpatului și, în urma rejudecării, să se dispună, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală C. proc. pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

De asemenea, odată cu admiterea în principiu a revizuirii, s-a solicitat, în baza art. 460 alin. (1) C. proc. pen., suspendarea în parte a executării hotărârii supuse revizuirii, în privința revizuentului condamnat A.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat, în esență, că în tipicitatea condiționării cerute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se încadrează împrejurarea potrivit căreia în anul 2008, ancheta judiciară privind conflictul ce a făcut obiectul dosarului finalizat cu decizia a cărei anulare se cere prin prezenta revizuire, a fost declanșată de către domnul B., care în acea perioadă își desfășura activitatea ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, secția urmărire penală. În această calitate supraveghea Serviciul de Investigații Criminale din cadrul D.G.P.M.B.

Competența parchetului în cadrul căruia funcționa domnul procuror B. a fost atrasă de concluziile unui certificat medico-legal prezentat de una dintre părțile vătămate, astfel încât cercetările s-au poziționat și pe aspectul infracțiunii de tentativă la omor.

Printre cei vizați de săvârșirea presupusei fapte de tentativă la omor se afla și inculpatul A.

Aspectele relatate până în acest moment au fost cunoscute celor două instanțe care au soluționat cauza în cele două faze procesuale, fond și apel, însă împrejurarea necunoscută celor două instanțe constă în faptul că, potrivit declarației domnului fost procuror B. autentificată sub numărul 49 din data de 22 ianuarie 2018 la sediul C. în calitate de procuror de caz, a dispus printr-o ordonanță scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea tentativei la omor și declinarea competenței de soluționare a cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare gravă a liniștii și ordinii publice și încăierare, la unitatea de parchet competentă.

Motivarea soluției în privința inculpatului A. este menționată de către domnul fost procuror B. în declarația notarială menționată prin faptul că, din analiza capturilor video de la momentul incidentului s-a concluzionat că A. împreună cu ceilalți agresori au fost provocați de părțile vătămate prin folosirea cuțitelor. Pe lângă acest aspect, care îl exclude pe A. de la orice participație infracțională, declarația notarială consemnează provocarea părților vătămate (care de altfel, nici în fața instanței, nu îl indică pe inculpatul A.).

S-a opinat că, important de reținut pentru temeinicia cererii de revizuire este precizarea făcută în declarația notarială menționată, respectiv "soluția a fost menționată în condica de serviciu pentru care a semnat grefiera șefă de la Parchetul de pe lângă Tribunal".

În consecință, apărarea a arătat că existența soluției de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor este nu numai o simplă afirmație conținută într-o declarație notarială, dar este un aspect ce poate fi verificat pentru veridicitate, în condica de soluții a Parchetului de pe lângă Tribunalul București din anul 2008.

Astfel, s-a arătat că, ulterior pronunțării definitive a unei hotărâri de condamnare, a fost descoperită o împrejurare ce nu a fost cunoscută la soluționarea cauzei, în concret existența unei ordonanțe date pe parcursul urmăririi penale, ordonanță prin care se dispunea scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

Această ordonanță nu se afla la dosarul de urmărire penală, situație confirmată în urma demersurilor efectuate în studiul dosarului de către apărarea inculpatului A. exercitată în apel, dar care nu există nici la dosarul de fond.

S-a mai apreciat că ordonanța identificată în paragrafele anterioare, dovedește nu doar netemeinicia hotărârii pronunțate, ci și nelegalitatea acesteia, întrucât soluția de condamnare pentru tentativă la infracțiunea de omor pentru inculpatul A. constă în aceea că acțiunea penală pentru această infracțiune era deja stinsă în momentul în care a fost sesizată instanța și ulterior s-a pronunțat condamnarea, iar măsura de scoatere de sub urmărire penală este un act procesual de stingere a acțiunii penale și desesizare a organului de urmărire penală pe acest aspect soluționat.

În consecință, singura posibilitate legală pentru "revigorarea legală" a unei acțiuni penale stinse printr-o soluție de scoatere de sub urmărire penală, era la acel moment infirmarea acestei ordonanțe de către procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispozițiile art. 220 C. proc. pen. anterior.

În lipsa unei ordonanțe de infirmare, conflictul de drept penal este soluționat, acțiunea penală stinsă și, prin urmare, acesta nu mai poate fi dedus în fața judecătorului pentru o nouă soluționare, întrucât nu există niciun alt act procesual echivalent prin care să poată fi anulată o soluție de scoatere de sub urmărire penală decât ordonanța procurorului ierarhic superior de infirmare a acestei soluții.

Apărarea a susținut că argumentele expuse mai sus sunt întărite de actuala perspectivă legislativă, prin care este introdusă instituția confirmării redeschiderii urmăririi penale de către judecătorul de cameră preliminară, în dispozițiile art. 335 C. proc. pen. În consecință, pe lângă soluția infirmării, noul text de lege prevede soluția confirmării acestei infirmări și redeschiderea urmăririi penale, de către un magistrat independent (judecătorul de cameră preliminară).

Așadar, s-a opinat că existența unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, invalidează condamnarea acestui inculpat pentru această infracțiune, condamnare care apare ca netemeinică și nelegală.

În opinia apărării, soluția corectă și legală în condițiile existenței unei atare ordonanțe neinfirmată este, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală C. proc. pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor. Aceasta întrucât există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale pentru această infracțiune și anume stingerea acțiunii penale pe aceste aspecte, care își produce efectele juridice atât timp cât aceasta nu a fost infirmată.

S-a arătat că impactul juridic al încetării procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor este unul major, în sensul că este înlăturată tocmai pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce ar urma să fie executată ca și pedeapsă rezultantă, motiv pentru care revizuirea este întemeiată.

Apărarea a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile admiterii în principiu a cererii de revizuire așa cum sunt prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu, conform art. 459 C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 25/F din 12 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2013, cu privire la revizuentul A., s-au dispus următoarele:

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior (fapta din 6 iulie 2008 - Mall D.) ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de cămătărie prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011.

În baza art. 321 alin. (1), (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (fapta din 6 ianuarie 2008 - Discoteca E.).

În baza art. 321 alin. (1), (2) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (fapta din 6 iulie 2008 - Mall D.).

În baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i), 176 lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav (fapta din 6 iulie 2008 - Mall D.).

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (persoana vătămată F.).

În baza art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 610/2012 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 4013 din 13 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 86

5

C. pen. anterior, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința menționată.

S-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare din Sentința penală nr. 610/2012 și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 2 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. anterior pe o durată de 1 an și 2 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate prin decizie cu pedepsele de mai sus, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul executând 9 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară vizând exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus, din pedeapsa aplicată prevenția în cauză, respectiv perioada 28 mai 2013 - 3 iunie 2013, reținerea în cauza în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 610/2012, respectiv 27 decembrie 2009, precum și arestul preventiv în perioada 24 septembrie 2008 - 22 noiembrie 2008.

S-au menținut celelalte dispoziții privindu-l pe inculpat din cuprinsul sentinței penale contopite în decizie.

Sentința penală anterior menționată a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, prin care s-au dispus următoarele, în ceea ce-l privește pe revizuentul A.:

S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și, printre alții, de inculpatul A., împotriva Sentinței penale nr. 25/F din data de 12 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

S-a desființat, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 5 ani, aplicate inculpatului A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor și sporul de 1 an închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 3 ani la 1 an închisoare (fapta din 6 ianuarie 2008 - Discoteca E.).

S-a redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 3 ani și 6 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare (fapta din 6 iulie 2008 - Mall D.).

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i), 176 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 8 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare (fapta din 6 iulie 2008 - Mall D.).

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la pedeapsa de 2 ani închisoare la 1 an închisoare (persoana vătămată F.).

S-a redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea de aderare la grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 610/2012 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 4013 din 13 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

În baza art. 86

5

C. pen. anterior, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința menționată, s-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentință și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 2 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. anterior pe o durată de 1 an și pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior s-au contopit pedepsele aplicate prin decizie cu pedepsele de mai sus, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția în cauză, respectiv perioada 28 mai 2013 - 3 iunie 2013, reținerea în cauza în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 610/2012, respectiv 27 decembrie 2009, precum și arestul preventiv din perioada 24 septembrie 2008 - 22 noiembrie 2008.

Analizând motivul invocat de revizuent în raport cu dispozițiile art. 453 C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de revizuent și nici în celelalte cazuri prevăzute în mod expres și limitativ de legiuitor, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.

Astfel, Curtea a reținut că, din dispozițiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a revizuirii, rezultă că aceasta este un mijloc procesual prin care sunt înlăturate erorile judiciare ce se constată că au fost comise în soluționarea unei cauze definitiv judecate.

Eroarea judiciară implică existența unei judecăți de fapt netemeinice, iar ca atare, revizuirea are caracterul unei căi de atac de fapt întrucât provoacă o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În acest sens, s-a reținut că expresia "fapte sau împrejurări", utilizată în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 953 din 10 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ și anume orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Astfel fiind, faptele și împrejurările ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei se referă la cele din categoria care au legătură cu fapta penală dedusă judecății și nu cu eventuale acte procesuale ale procurorului.

Or, Curtea a reținut că revizuentul, prin cererea de revizuire, a invocat existența unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor (dovedită prin declarația martorului B.) și, întrucât nu a fost infirmată, apreciază că soluția ce se impune în speță este aceea de încetare a procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

În atare situație, Curtea a reținut că revizuentul nu invocă un motiv care să conducă la modificarea situației de fapt avute inițial în vedere de instanțele de judecată (fond și apel), ci invocă o încălcare a normelor procesual penale, deci o eroare de procedură ce excede obiectului căii de atac extraordinare a revizuirii, care este o cale de atac reglementată pentru modificarea situației de fapt avute inițial în vedere de instanțele de judecată.

În consecință, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen. pentru a putea fi admisă în principiu cererea de revizuire, fiind astfel incidente dispozițiile art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel revizuentul A..

Prin motivele de apel formulate în scris, revizuentul a arătat, în esență, că împrejurarea care nu a fost cunoscută la soluționarea cauzei, în concret, este existența unei ordonanțe date pe

parcursul urmăririi penale, prin care se dispunea scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

Astfel, s-a arătat că acțiunea penală pentru această infracțiune era deja stinsă la momentul la care a fost sesizată instanța și, ulterior s-a pronunțat condamnarea.

S-a opinat că existența unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor invalidează condamnarea acestui inculpat, iar soluția legală, în condițiile existenței acestei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală, ar fi încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

Analizând apelul declarat de revizuentul A., prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că revizuentul A. și-a întemeiat cererea de revizuire formulată, pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care prevăd că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Constituie, așadar, motiv de revizuire existența unor fapte sau împrejurări noi, respectiv elemente de fapt cu caracter informativ, necunoscute instanței la soluționarea cauzei, întrucât nu au fost invocate în fața acesteia și nici nu au rezultat din materialul probator existent la dosar.

În susținerea cererii de revizuire, apelantul revizuent A. a invocat existența unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, ordonanță despre care se face referire într-o declarație notarială a procurorului care a efectuat acte de urmărire penală în cauză.

În raport de motivul invocat, Înalta Curte notează că, esențial pentru admisibilitatea revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei, dacă sunt apte să conducă la o soluție diametral opusă, or, în speță, în mod temeinic, instanța de fond a constatat că împrejurările invocate de revizuent nu constituie împrejurări noi, fapte probatorii noi, necunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind vorba despre un înscris denumit declarație prin care o persoană transmite o informație în legătură cu modul de desfășurare a etapei urmăririi penale, respectiv emiterea unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală și nu cu privire la o situație de fapt de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătorești criticate.

De altfel, criticile invocate de revizuent echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, prin efectuarea de verificări cu privire la emiterea unor acte procesuale de către organul de urmărire penală, solicitare ce apare ca fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Suplimentar, Înalta Curte reține că, prin respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, în cazul în care nu se regăsesc motivele prevăzute expres de art. 453 C. proc. pen., nu se poate considera că există o ingerință nejustificată cu privire la liberul acces la justiție. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției de către România) cu privire la art. 6 din Convenție, dreptul de acces la o instanță (parte esențială a dreptului la un proces echitabil) are doua trăsături fundamentale: trebuie să fie un drept efectiv, fără a fi, însă, un drept absolut.

Liberul acces la justiție nu se opune existenței procedurilor extraordinare, însă necesitatea respectării principiului siguranței raporturilor juridice cere ca folosirea acestora să îmbrace un caracter excepțional, atât în ceea ce privește termenul în care pot fi promovate, cat și motivele de admisibilitate.

Astfel, se reține că, prin limitarea cazurilor în care pot fi desființate hotărâri definitive și obligatorii ale instanțelor judecătorești, se urmărește un scop legitim, și anume necesitatea siguranței raporturilor juridice și dreptul de punere în executare a acestor hotărâri, fără a fi afectată substanța însăși a dreptului (nu este interzis de principiu accesul la instanță, ci doar cu respectarea anumitor condiții) și se respectă raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese (cauzele Hornsby c. Greciei, Lunari c. Italiei, Ouzoumis c. Greciei).

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, faptele și mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea nu conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, Înalta Curte constată hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) raportat la art. 459 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 94/F din 18 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 94/F din 18 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2018.

Procesat de GGC - LM