ÎCCJ, Decizia nr. 196/2018

Asupra apelului formulat,

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 672 din 4 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 460 din 15 mai 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2013 (modificată prin Decizia penală nr. 81 din 22 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2014).

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, la data de 11 septembrie 2017, sub nr. x/2017, condamnatul A. a solicitat revizuirea Deciziei penale nr. 81 din 22 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2014.

Prin Încheierea penală nr. 192 din 23 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în raport, cu dispozițiile art. 456 alin. (1) și 458 C. proc. pen., Dosarul nr. x/2017, având ca obiect cererea de revizuire formulată de condamnatul A., a fost trimis la secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

Cauza având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. a fost înregistrată pe rolul secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 9 noiembrie 2017, sub nr. x/2017.

În motivarea cererii, revizuentul a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținând că s-a descoperit o împrejurare nouă, care nu a fost cunoscută de instanță și care dovedește netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Astfel, a arătat că, în fapt, la data de 02.04.2013, a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/2012, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., pentru următoarele infracțiuni:

- furnizarea de informații nedestinate publicității, în formă continuată (două acte materiale descrise la pct. III și pct. IV din rechizitoriu) prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- asocierea pentru săvârșirea infracțiunii de furnizare de informații nedestinate publicității, prev. de art. 323 alin. (1) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) și 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- divulgarea secretului care periclitează siguranța statului, prevăzută de art. 169 alin. (4) C. pen. raportat la art. 169 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Sentința penală nr. 460 din 15 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2013, a dispus achitarea acestuia, pentru toate infracțiunile menționate.

În apel, prin Decizia penală nr. 81 din 22 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2014, față de acesta s-a dispus admiterea apelului Parchetului, desființarea în parte a sentinței apelate și, în rejudecare: schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1968), în două infracțiuni prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. și art. 16 lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. III din rechizitoriu) și în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapta descrisă la pct. IV din rechizitoriu), condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 86

1

C. pen. (1968).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut "ca fiind dovedită situația de fapt expusă în actul de sesizare, în sensul că a existat o solicitare adresată de inculpatul B. inculpatului A., de verificare a unor date referitoare la cel dintâi rezultate din activitatea informativă desfășurată de DGIPI (în particular, SIPI Ilfov) și, corelativ, o conduită a inculpatului A., de conformare la solicitarea inculpatului B."

Cu alte cuvinte, instanța de apel a reținut, în sarcina sa, că ar fi făcut efectiv verificări în bazele de date ale structurii unde lucra, în scopul verificării existenței sau inexistenței vreunei lucrări operative sau informații referitoare la inculpatul B.

Revizuentul a susținut că aprecierea instanței de apel, în sensul că acesta ar fi efectuat verificări în bazele de date ale DGIPI și că i-ar transmis lui B. rezultatul acestor verificări, nu se bazează pe vreo confirmare oficială obținută (provenită) de la DGIPI.

În acest sens, a arătat că solicitările formulate, atât în faza de urmărire penală, cât și la judecata în fond, de a se solicita, oficial, DGIPI, să comunice dacă a făcut efectiv vreo verificare în ce-l privește pe B., au fost respinse din diferite motive, iar după pronunțarea deciziei de condamnare, s-a adresat DGIPI, solicitând să i se comunice în mod oficial dacă a făcut vreo verificare cu privire la persoana lui B.

A precizat că, la data de 31.03.2017, prin Adresa nr. x, DGIPI i-a comunicat că în urma auditării bazelor de date ale DGIPI a rezultat că, în perioada martie - iunie 2012, revizuentul nu a accesat, în mod direct bazele de date ale instituției, în scopul obținerii informațiilor indicate în solicitare, cu privire la persoana numitului B.

A susținut că, față de această împrejurare, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că: împrejurarea invocată este nouă; este necunoscută de instanța care a pronunțat decizia supusă revizuirii; este esențială pentru cauză; este aptă să fi dus la pronunțarea unei soluții radical opuse, respectiv de achitare.

Prima instanță, examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuentul A., prin prisma dispozițiilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., a constatat că cererea a fost formulată în termenul legal, în raport, cu prevederile art. 457 alin. (1) teza I C. proc. pen., revizuentul a fost parte în cauza a cărei revizuire o solicită, conform art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar prin Sentința penală nr. 460 din 15 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a rezolvat fondul cauzei.

Totodată, a constatat că cererea a fost formulată și motivată în scris, a fost menționat cazul de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., la cerere fiind anexat înscrisul de care revizuentul a înțeles să se folosească în dovedirea cazului de revizuire, respectiv adresa din 31 martie 2017 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală de Protecție Internă.

Referitor la temeiul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ("s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate"), s-a reținut că, pentru examinarea admisibilității căii de atac, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 453 alin. (4) C. proc. pen., conform cărora, poate constitui motiv de revizuire numai acel fapt sau împrejurare nouă care determină netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate, ceea ce impune o dublă condiționare: pe de o parte împrejurarea de fapt invocată să aibă caracter de noutate, respectiv să nu fi fost invocată în timpul soluționării în fond a cauzei a cărei revizuire se solicită, iar pe de altă parte să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare ce se contestă.

Instanța de fond a precizat că, așa cum a stabilit încă din 1976 Tribunalul Suprem (Decizia nr. 1643/1976), expresia "fapte sau împrejurări" se referă la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice, ca parte a procesului echitabil.

S-a arătat că nu pot fi considerate "probe noi", în sensul cerut de lege, dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate.

În prezenta cauză, prima instanță a constatat că revizuentul A. nu invocă fapte și împrejurări noi, conform dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci invocă o probă nouă - respectiv adresa din 31 martie 2017 emisă de Direcția Generală de Protecție Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - din care rezultă că, în perioada martie - iunie 2012, acesta nu a accesat, în mod direct, bazele de date ale instituției, în scopul obținerii informațiilor indicate în solicitare, cu privire la persoana numitului B.

S-a mai constatat că din actele dosarului rezultă că, în cursul cercetării judecătorești, la instanța de fond, revizuentul a solicitat, în cadrul probei cu înscrisuri, emiterea unei adrese către Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru a se comunica dacă acesta sau un subordonat al acestuia a accesat baza de date a unității pentru a culege informații despre B., iar instanța de judecată a respins această solicitare, la termenul de judecată din 7 aprilie 2014.

În consecință, prima instanță a considerat că invocarea, de către revizuentul A., a Adresei nr. x din 31 martie 2017 emisă de Direcția Generală de Protecție Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ca temei al cererii sale de revizuire, echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cauza în care s-a dispus condamnarea acestuia - respectiv cu o probă respinsă de instanța de fond - care nu este admisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

II. Împotriva Sentinței penale nr. 672 din 4 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017 a formulat apel revizuentul A., la data de 6 decembrie 2018, dosarul fiind înregistrat la aceeași dată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2018.

Criticile formulate, concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorilor apelanților revizuenți, precum și ultimul cuvânt al acestora, au fost consemnate, în sinteză, în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

III. Examinând calea de atac declarată de revizuent împotriva sentinței atacate, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) coroborat cu art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de apelantul revizuent în cererea formulată, revizuirea poate fi cerută atunci când "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate".

Așa cum corect a arătat și prima instanță, cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, de natură să conducă spre concluzia netemeiniciei soluției pronunțate.

În sensul acestor prevederi, se reține că noutatea trebuie să caracterizeze faptele probatorii, iar nu mijloacele de probă a unei fapte sau împrejurările cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, deoarece faptele sau împrejurările invocate în cadrul acestui motiv de revizuire pot determina revizuirea hotărârilor definitive atacate doar dacă nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, întrucât nu au fost invocate în fața acesteia și nu rezultă din materialul probator existent la dosar. Totodată, aceste fapte probatorii trebuie să conducă la o soluție opusă celei pronunțate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Ca atare, pe calea revizuirii nu este posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanță și nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat.

Instanța de control judiciar mai reține că, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu constituie fapte sau împrejurări noi apărările care au fost puse deja în discuție, fiind analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.

În acest sens, verificând actele și lucrările dosarului, se constată că, astfel cum a stabilit și prima instanță, în cursul cercetării judecătorești desfășurate în fața primei instanțe, revizuentul a solicitat, în cadrul probei cu înscrisuri, emiterea unei adrese către Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru a se comunica dacă acesta sau un subordonat al acestuia a accesat baza de date a unității pentru a culege informații despre B.

Potrivit încheierii de ședință din data de 7 aprilie 2014, instanța de judecată a respins această solicitare de probatoriu, prin raportare și la teza probatorie invocată.

Se constată că proba, astfel, solicitată tindea la obținerea unui înscris similar, în ceea ce privește conținutul, dar și teza probatorie, cu adresa din 31 martie 2017 emisă de Direcția Generală de Protecție Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Prin urmare, în acord cu concluziile primei instanțe, nu se poate susține că revizuentul invocă fapte și împrejurări noi, conform dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci împrejurarea invocată este una cunoscută și analizată deja, atât de către prima instanță, cât și de către instanța de apel, în raport, cu probele existente la dosarul cauzei.

Instanța de control judiciar constată ca fiind corectă concluzia primei instanțe, în sensul că apelantul revizuent, propunând analizarea de către instanța de revizuire a Adresei nr. x din 31 martie 2017 emisă de Direcția Generală de Protecție Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, formulează, în realitate, o cerere de suplimentare a probatoriului administrat în cauză, sub aspectul unor împrejurări și fapte cunoscute deja de către instanțele care au soluționat cauza pe fond și în apel, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocate de către apelantul revizuent.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la cele ale art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 672 din data de 04 decembrie 2017, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva Sentinței penale nr. 672 din data de 04 decembrie 2017, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN