ÎCCJ, Decizia nr. 119/2020

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 291 din data de 25 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. x/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, printre altele, a admis recursul formulat de inculpatul A., a casat Sentința nr. 33 din data de 9 aprilie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1998 și a trimis cauza spre rejudecare, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În rejudecare, în fond după casare, dosarul a fost soluționat prin Sentința nr. 329 din data de 23 mai 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2005.

Prin Decizia nr. 121 din data de 20 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2005, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate, printre alții, și de inculpatul A. împotriva Sentinței nr. 329 din 23 mai 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2005.

Împotriva Deciziei penale nr. 121 din data de 20 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. x/2005 de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, a formulat contestație în anulare contestatorul A., cauza fiind înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2017.

Prin Încheierea nr. 38 din data de 26 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia penală nr. 73 din data de 2 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 121 din data de 20 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. x/2005 de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători.

Împotriva Deciziei penale nr. 73 din data de 2 aprilie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, contestatorul A. a formulat contestație în anulare.

Prin Decizia penală nr. 91 din data de 21 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 73 din data de 2 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.

Și împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, de Completul de 5 Judecători prin Decizia penală nr. 86 din data de 20 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Deciziei penale nr. 86 din data de 20 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a exercitat din nou calea de atac a contestației în anulare, aceasta fiind respinsă prin Decizia penală nr. 208 din data de 30 septembrie 2019 a Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul contestației.

De asemenea, instanța a reținut că, în această etapă procesuală, instanța examinează dacă contestația în anulare privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 alin. (1) din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Totodată, în considerentele hotărârii contestate s-a făcut referire la prevederile art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. conform cărora admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind hotărârea atacată, respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea penală, invocarea motivelor pe care se sprijină dintre cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., sus enunțate, precum și invocarea dovezilor în susținerea căii extraordinare de atac depuse la dosarul cauzei.

În acest context, instanța supremă a constatat că, în cauză, petentul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 86 din data de 20 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o altă contestație în anulare.

Mai mult decât atât, s-a apreciat că prezenta cale de atac a fost promovată împotriva unei hotărâri penale definitive prin care nu a fost soluționat fondul cauzei (înțelegând prin aceasta examinarea faptei penale deduse judecății și stabilirea vinovăției persoanei trimise în judecată), astfel că cererea de contestație în anulare formulată nu întrunește condițiile cumulative prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia.

Împotriva acestei decizii, la data de 26 mai 2020, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestației, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 13 iulie 2020, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul A., va constata că aceasta este inadmisibilă și o va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speță, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva Deciziei penale nr. 208 din data de 30 septembrie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019, hotărâre prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petent împotriva Deciziei penale nr. 86 din data de 20 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi atacată pe calea contestației, acest aspect fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 208 din data de 30 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 208 din data de 30 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 iulie 2020.

GGC - NN