ÎCCJ, Decizia nr. 146/2020

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 622 din data de 25 iunie 2018, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 32 din data de 2 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva încheierii penale nr. 622 din data de 25 iunie 2018, pronunțate Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, petentul A. a formulat contestație.

Prin încheierea penală nr. 38/C din data de 8 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 622 din data de 25 iunie 2018, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii penale nr. 38/C din data de 8 noiembrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018, petentul A. a formulat recurs.

Prin decizia penală nr. 14 din data de 4 februarie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii nr. 38/C din data de 8 noiembrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei penale nr. 14 din data de 4 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2018, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului în casație.

Prin încheierea penală nr. 112/RC din data de 22 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 14 din data de 4 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii penale nr. 112/RC din data de 22 aprilie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, A. a declarat recurs.

Prin decizia penală nr. 194 din data de 18 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii penale nr. 112/RC din data de 22 aprilie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei penale nr. 194 din data de 18 septembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019, a formulat recurs A..

Prin decizia penală nr. 275 din data de 13 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva deciziei penale nr. 194 din data de 18 septembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei penale nr. 275 din data de 13 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019, A. a formulat din nou recurs.

Prin decizia penală nr. 62 din data de 26 mai 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva deciziei penale nr. 275 din data de 13 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut, în esență, că recurentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat, la data de 28 mai 2020, apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 21 septembrie 2020, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul declarat, cu prioritate în ceea ce privește aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a o respinge, în baza următoarelor considerentele:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că a fost sesizat cu apelul declarat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 26 mai 2020, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, hotărâre definitivă, prin care a fost soluționat anterior recursul (cale de atac care nu mai este prevăzută de legislația procesual penală) declarat împotriva deciziei penale nr. 275 din data de 13 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.

În condițiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă. În situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În ceea ce privește cererea de introducere în cauză a altor persoane, în raport cu caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că nu se mai impune analizarea acesteia.

Pentru aceste considerente, și având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecător va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 26 mai 2020, pronunțate de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 26 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2020.