ÎCCJ, Decizia nr. 125/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 584 din data de 15 iunie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 41 din data de 9 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva Încheierii penale nr. 584 din data de 15 iunie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018, a formulat contestație petentul A.

Prin Încheierea penală nr. 49/C din data de 27 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 584 din 15 iunie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Încheierii penale nr. 49/C din data de 27 noiembrie 2018, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018, petentul A. a declarat recurs.

Prin Decizia penală nr. 64 din data de 18 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva Încheierii penale nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Deciziei penale nr. 64 din data de 18 martie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului în casație.

Prin Încheierea penală nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 64 din 18 martie 2019, pronunțată de Completul de Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Încheierii penale nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019, a formulat revizuire petentul A., calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019.

Pentru a pronunța această soluție, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut, în esență, că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Totodată, s-a apreciat că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, respectiv s-a pronunțat o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

Prin urmare, hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a constatat că încheierea penală împotriva căreia petentul a formulat cerere de revizuire vizează o hotărâre prin care s-a respins o cerere de recurs în casație, nefiind o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul cauzei, prin soluție de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.

În acest context, s-a apreciat că admiterea unei căi de atac neprevăzute de lege ar echivala cu încălcarea principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile [...] pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Nemulțumit de hotărârea pronunțată, petentul A. a formulat recurs împotriva Deciziei penale nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019.

Prin Decizia penală nr. 27 din 24 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale antemenționate.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că recurentul a promovat o cale de atac ce nu era prevăzută de C. proc. pen., iar hotărârea atacată nu era susceptibilă să facă obiectul unei căi de atac.

Împotriva Deciziei penale nr. 27 din 24 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători petentul A. a exercitat calea de atac a contestației, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 19 iunie 2020, sub nr. x/2020. În cauză a fost stabilit aleatoriu termen la data de 07 septembrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de petent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speță, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei decizii definitive (prin care s-a respins ca inadmisibilă calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă o cerere de revizuire) nesusceptibilă de a fi reformată prin exercitarea succesivă a altor căi de atac în condițiile reglementate de legea procesual penală.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, a inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 24 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 24 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 septembrie 2020.

GGC - NN